Recent a avut loc o serie de prezentări a volumului "Muzica și culorile, gramatică și matematică", scris de compozitorul argeşean Dumitru Milcoveanu și îngrijit de dirijorul Octav Calleya. Lansările au fost însoțite de recitaluri ce s-au desfăşurat la Craiova și Curtea de Argeș, precum şi de un concert simfonic ce a avut loc la Filarmonica "Mihail Jora" din Bacău.

Mai multe informații aflăm de la dirijorul Octav Calleya:

Ați revenit în România pentru a prezenta publicului, volumul Muzica și culorile, gramatică și matematică de Dumitru Milcoveanu, publicat de Editura Muzicală. Un volum de apariția căruia v-ați ocupat dumneavoastră. În primul rând, vă rog să ne vorbiți despre personalitatea compozitorului argeșean, Dumitru Milcoveanu.

Domnul Dumitru Milcoveanu a fost membru al Uniunii Compozitorilor din România din 1950. I s-au cumpărat întotdeauna lucrările, are o creație vastă din care, din păcate, o simfonie, a II-a, care s-a cântat în țară în anumite filarmonici, a dispărut, nu mai există. La Uniunea Compozitorilor nu sunt decât puține lucrări. Cartea deci este o trecere în revistă a activității lui, în special, cu cele mai importante lucrări ale sale teoretice despre muzică și culori, despre muzică și gramatică, relații perfecte și demonstrate. De asemeni, despre muzică și matematică, chiar o compoziție cu numere și logaritmi. Am pus în carte și un opus scris despre folclorul românesc, dar chiar în manuscris și de asemeni, la sfârșit, niște idei de-ale lui, filosofice și poetice, care fac o mare importanță a gândirii omului acestuia. Cartea are o prelegere semnată de Dumitru Avakian, care este criticul muzical de aici, din București, cel mai avizat. Acesta este conținutul cărții, de care m-am ocupat eu, pentru că nu există nici urmași, decât de-a doua generație (la Paris sunt niște nepoți) și mi-am dat seama că într-adevăr Dumitru Milcoveanu merita o carte, chiar direct cu numele lui, ca autor. Iar eu mi-am dat seama, încetul cu încetul că era o datorie morală și bineînțeles că așa am reușit să strâng tot ce trebuia, căci eram unicul care el și-a dorit ca să-i continui într-un fel sau altul, posibil, ideile și creația.

Ce reprezintă pentru dumneavoastră Dumitru Milcoveanu și cum descrieți creația sa?

Creația sa eu o descriu ca un stil contemporan. Bineînțeles că avea o formație foarte clasică, făcută întâi la Cluj, cu cei mai mari compozitori de acolo și profesori, pe urmă la București, de asemeni. Stilul lui a fost, începând de la formația aceasta de bază, la stilurile contemporane, până la stilul lui Hindemith, nu mai încoace, deși el a încercat să facă și muzică serială, să spunem, dar au fost încercări. Ca pedagog a fost extraordinar pentru multe generații. Sunt foarte bucuros că am reușit să scot această carte în numele lui și s-o mai și prezint de-acum.

Revin la acest volum, Muzica și culorile, gramatică și matematică, pe care l-ați prezentat, lansările fiind însoțite de o serie de recitaluri și un concert simfonic. Vă rog să ne detaliați puțin despre aceste analogii și corespondențe ce ne sunt semnalate încă din titlul cărții.

Am reușit să fac un turneu de lansare a cărții cu ceva din creația lui simfonică. În Curtea de Argeș, în Craiova; la Bacău am făcut o parte dintr-un concert pentru pian și orchestră, a cărui solistă a fost pianista din București Raluca Ouatu. Acest concert se va face şi în toamnă, voi continua la Craiova, cu orchestra Filarmonică, iar la București am ales Conservatorul, pentru că este exact locul cel mai indicat pentru a-l face mai cunoscut și în special unde am și donat multe lucrări de pian; el fiind pianist la bază, a scris multe lucrări pentru pian și unele sunt pedagogice. Am făcut deja cadou Conservatorului, la bibliotecă, multe lucrări pentru pian, unele de foarte bună valoare. Am stabilit ca în prima săptămână din octombrie o să facem această lansare a cărții în București. Este cel mai bun loc pe care l-am ales, unde studenții sunt doritori de a cunoaște noutăți.

Să ne detaliați despre aceste analogii.

Sunt trei lucrări teoretice, directe, între muzică și culori, așa cum a făcut și Skriabin Toată lumea știe despre celebrul Poem al extazului și Dumitru Milcoveanu a făcut o compoziție. Scrie în scrisorile lui, chiar primul, în Uniunea Compozitorilor, căruia i s-au cumpărat lucrările teoretice despre muzică și culoare, adică se atribuie culori, până și instrumentelor, tonalităților, registrelor. Să dau un scurt exemplu: majoritatea marșurilor funebre sunt în do minor. De aceea reprezintă o anumită culoare. În celălalt capitol unde este vorba de gramatică face o legătură directă între cuvinte, litere și sunetele muzicale. Deci explică un nume, ca și al lui de exemplu, cu fiecare notă muzicală care ar corespunde. Iar partea cealaltă și cea mai complicată, recunosc, muzica și matematica, niște relații extraordinare. Nu este vorba de gen pitagorian, dar relațiile sunt foarte explicite și a dat și un exemplu cu o mică compoziție pentru mezzosoprană și cinci instrumente. Foarte interesant în schița biografică - scrie unde s-au făcut lucrări simfonice de-ale lui Milcoveanu în filarmonicile din țară. Bineînțeles că și eu am făcut foarte mult. Trebuie să subliniez, cartea are și un disc audio cu două simfonii de-ale lui, ultimele două. Una se numește Ecce homo și a patra este dedicată Papei Ioan Paul al II-lea pentru eforturile lui în apropierea bisericilor catolice și ortodoxe. A doua jumătate este bazată pe prohod, deci ceea ce se cântă la noi în Vinerea Mare. Aceste simfonii apar pe disc. Sunt executate de mine cu orchestrele unde am fost dirijor titular la Malaga, ca profesor universitar, 30 de ani la Conservator.