În perioada 13-17 iulie, contrabasistul Vlad Rațiu împreună cu pianista Cătălina Bordeanu au efectuat o amplă sesiune de înregistrări speciale în studiourile Radio România Muzical. Programul pe care cei doi muzicieni l-au abordat a reunit Sonata nr. 2 in la major de Atillio Ariosti, Sonata în fa major op. 4 nr. 11 de Willem de Fesch, Piese lirice de Edvard Grieg, în aranjamentul realizat de Vlad Rațiu și Cătălina Bordeanu, Sonata op. 97 de Robert Fuchs, Bagatella de Filip Lazăr și Sonatina op. 69b de Bertold Hummel. Mai multe despre experiența din studiourile Radio România ne spun Vlad Rațiu și Cătălina Bordeanu, într-un interviu oferit Teodorei Ion.

Vlad Rațiu

În anul 2020, ați fost laureat al Bursei Moștenitorii României Muzicale, iar printre premii s-a numărat și o sesiune de înregistrări. Inițiativa de a reveni în studiourile Radio România v-a aparținut, aceasta și pentru că aceste înregistrări au o utilitate aparte. Povestiți-ne mai multe!

Ideea inițială a înregistrărilor a fost de a aduce un repertoriu mai proaspăt, în repertoriul contrabasistic. Mi-am zis că se poate să ducem lipsă de un repertoriu de nivel median. Există foarte multe lucrări de un nivel foarte înalt și foarte multe lucrări extrem de simple. Iar repertoriu pe care l-am înregistrat săptămâna aceasta, cred că se referă chiar la partea aceasta de mijloc.

Iar pe lângă asta a fost și ideea de a aborda cât mai multe stiluri. Așa că avem cinci limbaje muzicale cu totul și cu totul aparte, care se duc cumva pe o linie de 300 și ceva de ani de muzică, începând chiar de la începutul secolului XVIII cu sonate baroce, din barocul italian și puțin din zona Olandei, care îmbină mai multe elemente ale diferitelor școli de baroc. Apoi am trecut la zona romantică, cu niște aranjamente de Edward Grieg, făcute de mine și de Cătălina. De acolo trecând la muzica lui Robert Fuchs, care este puțin în sfera aceasta bramsiană, lucru de care repertoriul contrabasistic duce foarte mare lipsă, așa că înregistrarea sonatei cred că aduce un plus foarte interesant repertoriului. Iar de acolo am trecut la secolul XX cu Filip Lazăr, care are această Bagatelă, singura lucrare care nu se încadrează la nivelul de dificultate median. Iar în încheiere am avut Sonata de Bertolt Hummel, scrisă la finalul anilor '60, care introduce muzicianul într-un limbaj modernist, dar destul de accesibil, foarte mult modal, trece foarte puțin prin tonalism, dar cu accente moderne.

Cred că e foarte interesant pentru tinerii care încearcă să abordeze diferite stiluri.

Ce importanță credeți că au înregistrările pentru parcursul artistic al unui muzician?

Cred că este o provocare grozavă. În primul rând, pentru că trebuie să-ți calibrezi mintea în alt fel. De multe ori săptămâna asta a trebuit să ne recalibrăm de la faptul că ne concentram foarte mult pe ce se aude efectiv. Trebuie să ne concentrăm pe faptul că totuși înregistrările trebuie să sugereze o interpretare valabilă, oarecum asemănătoare unui concert live. Din punctul ăsta de vedere, cred că e un exercițiu fantastic.

Iar pe lângă asta, cred că, având posibilitatea de a înregistra la un nivel așa de profesionist, este ceva extrem de special și ne-am bucurat foarte mult să avem această oportunitate și sperăm ca rezultatele să aducă ceva valabil în lumea noastră.

Sunteți șef de partidă contrabas al Orchestrei din Antwerp și locuiți în Belgia, însă știm că ascultați acolo Radio România Muzical. Cum vedeți postul acesta de radio față de altele europene?

Trebuie să recunosc că am o notă nostalgică când ascult acasă, însă emisiunile în sine mi se par extrem de atrăgătoare, iar pentru mine ca ascultător, ca muzician chiar, aflu de multe ori lucruri noi, ascult interpretări foarte interesante și cred că are și un dinamism aparte pe care nu pot să zic că l-am întâlnit la foarte multe radiouri pe care le-am mai ascultat.

De exemplu, radiourile belgiene și olandeze se intercalează destul de mult. Însă mi se pare că Radio România Muzical pentru mine are un dinamism mult mai interesant.

Dar faptul că Radio România Muzical alege să susțină tinerii muzicieni inclusiv cu aceste sesiuni de înregistrări speciale?

Cred că e ceva unic și cred că aduce un avânt aparte celor din generația mea, dar nu numai, având pur și simplu sentimentul că există deschiderea pentru a propune așa proiecte. Nu cred că întâlnești în multe alte instituții din alte țări așa o deschidere la a încerca, a experimenta, a dezvolta anumite laturi ale domeniului nostru.

Cred că e o oportunitate extraordinară și vreau să mulțumesc pe calea asta Radio România Muzical și doamnei Cristina Comandașu, care a fost deschisă la propunerea noastră. Cred că e doar începutul și sunt convins că vor veni proiecte extraordinare din această deschidere.

Acum, la finalul sesiunii de înregistrări, ați putea să ne împărtășiți câte ceva despre modul în care a decurs aceasta?

Poți să zic că a fost extrem de obositor. Cum am menționat, am abordat foarte multe stiluri. Să treci de la o lucrare la alta în 30 de secunde și să o și înregistrezi bine, să repeți de atâtea ori a fost într-adevăr o provocare mare, cu toate că am mai făcut o sesiune în trecut, însă niciodată nu cred că poți să fii destul de pregătit pentru înregistrări.

Am făcut o echipă grozavă, cel puțin eu și Cătălina ne-am bucurat enorm. Cred că am reușit să dăm tot ce am avut în săptămâna asta. Ne-a fost facilitat, cum am zis, tot procesul de echipa grozavă din jur.

Cătălina Bordeanu

A fost o săptămână foarte frumoasă, dar și plină de provocări. M-am bucurat să am ocazia să realizez înregistrările acestea într-un cadru atât de special și de profesionist, cu foarte mulți oameni implicați și mai ales a fost o bucurie să cânt alături de Vlad, să parcurgem un repertoriu atât de vast, din atât de multe epoci istorice. Și am revenit cu drag aici ca și prima oară când am făcut acele înregistrări speciale și de data aceasta ne-am bucurat din nou.