Nord-irlandezii de la Córas Trio vor avea trei concerte în România. După apariția la Tulip Jazz Festival, din Pitești, de pe 8 mai, ei vor cânta la Brașov, la Sala Patria, a Filarmonicii din localitate, pe 9 mai, iar pe 11 mai vor avea un concert la Sala Mică a Ateneului Român, în cadrul stagiunii organizate acolo de UCIMR. Pentru mai multe informații despre Córas Trio am realizat un interviu cu unul dintre membri trupei, Conor McAuley.

Conor, te rugăm mai întâi să ne prezinți întreaga formație.

Córas Trio este alcătuit din Kevin McCullagh (vioară și efecte electronice), Paddy McKeown (chitară și efecte electronice) și eu, Conor McAuley (tobe și percuție).

Cum descrii pe scurt muzica voastră? Nu este tocmai ce s-ar aștepta publicul obișnuit de la formație de folk irlandez.

Muzica Córas Trio se înrădăcinează pe de-a întregul în tradiția irlandeză. Luăm vechile melodii irlandeze și le deconstruim, folosindu-le ca pe un spațiu deschis pentru o conversație muzicală în trei, sub formă de improvizație liberă. Explorăm emoția, feeling-ul pieselor originale, pentru că tradiția irlandeză este foarte puternică, încât putem să o desfacem, să o privim în interior și să-i extindem exprimarea, dar tot ce facem noi muzical rămâne legat de tema originală.

Pentru că suntem la o rubrică de jazz, să vorbim despre influența de jazz din muzica voastră. Se simte chiar din stilul tău la tobe.

Evident, foarte des în seturile noastre nu există un puls sau un metru fix. Mă bazez pe trăirea de moment, pe experiență în sine, deci prefer ritmurile variabile, sunt un mod mai natural de a aborda improvizația. Și pentru că suntem un trio, trei e un număr special și ne oferă un spațiu generos pentru fiecare dintre noi ca să fim o voce distinctă. Ne numim Córas Trio, iar în limba irlandeză “córas” înseamnă sistem, pentru că în muzica noastră ne inspirăm din diferite sistem naturale, cum ar fi curgerea fluidelor, în special a apei. Aceasta are dimensiuni multiple și noi am adoptat modelul în concepția noastră muzicală. De exemplu eu pot să bat un ritm rapid, în timp ce chitaristul să cântă mult mai lent, iar violonistul păstrează echilibrul între noi. 

Mai sunt și alte trupe în Belfast cu o abordare muzicală similară?

Cu siguranță în Belfast suntem singurii care cântăm în acest stil, dar pe teritoriul insulei irlandeze sunt și alți artiști care abordează tradiția în moduri asemănătoare, cu deschidere spre improvizație și integrarea unor efecte electronice. Dar din ce știu eu, prin felul în care ne dezvoltăm sonoritatea, suntem o prezență unică pe scena irlandeză.

Să ne dai câteva câteva detalii despre istoria voastră. Știu că ați început ca un duo, cu vioară și tobe.

Eu și Kevin am început să explorăm tradiția irlandeză acum zece ani, pentru că amândoi împărtășim pasiunea pentru improvizația liberă, muzica electronică și tradiția irlandeză. Apoi l-am găsit pe Paddy, care a absolvit artele frumoase și cu care ne potrivim perfect din punct de vedere muzical. Inițial am crezut că nimeni nu va fi interesat să ne audă, dar uite că în ultimii ani am avut concerte în Mexic, la Paris sau la festivalul de jazz de la Londra. Am lansat între timp albumul de debut și ne apropiem de finalizarea celui de-al doilea, care sperăm să apară la sfârșitul acestui an sau poate la începutul următorului. 

Ce așteptări aveți de la cele trei concerte din România? Primul dintre ele, la Pitești, va fi în aer liber, într-un festival de jazz, celelalte două vor avea loc la Filarmonica din Brașov și la Ateneul Român.

Cred că va fi interesant. Probabil publicul românesc va identifica asemănări între tradițiile noastre, pentru că ambele se bazează foarte mult pe melodii de dans. Dar pentru că noi improvizăm totul în concert starea celor din public ne influențează direct. Deci indiferent dacă ne aflăm în aer liber, la un festival de jazz, sau în săli de concert, pentru noi procesul este același și când ne urcăm pe scenă sperăm să împărțim emoțiile cu spectatorii în timp ce parcurgem în felul nostru aceste melodii tradiționale.