La sfârșitul săptămânii trecute, au fost anunțați câștigătorii Concursului Național de Creație și Interpretare "Paul Constantinescu - in memoriam" 2025. Mihnea-Ioan Stroe, în prezent student la Universitatea Națională de Muzică din București, a obținut Marele Premiu la Secțiunea Compoziție.

Ai obținut Marele Premiu la secțiunea de Compoziție a Concursului Național de Creație și Interpretare "Paul Constantinescu - in memoriam". Ce înseamnă această realizare pentru tine?

Este o bucurie foarte mare să câștig acest premiu cu o lucrare care îmi este foarte dragă și este, de asemenea, o confirmare a faptului că sunt pe drumul cel bun în evoluția mea artistică. În același timp, este și o onoare foarte mare să fiu asociat cu un concurs care îl comemorează pe unul dintre cei mai mari compozitori români, pe Paul Constantinescu.

Povestește-ne, te rugăm despre compoziția ta câștigătoare, "The Imp".

Să povestesc puțin despre imp întâi. Este o creatură din folclorul medieval asociată uneori cu lumea zânelor, uneori cu demonologia minoră, este între cele două. Este o ființă răutăcioasă, dar nu malefică; asta e cel mai important. Este curios, imprevizibil, uneori binevoitor, alteori poznaș. În unele povești este ghiduș, în altele este chiar agresiv, dar nu dintr-o răutate profundă, ci din impulsivitate.

Și, în compoziție, am încercat să sugerez asta prin gesturi abrupte, prin momente luminoase care apar brusc - pentru latura sa ludică și prin episoade haotice - în dezvoltare, mai ales - pentru latura sa agresivă.

Și toată compoziția este construită în jurul unui motiv - pleacă de la un cromatism întors, pentru că m-am gândit că sugereză chiar această instabilitate, imprevizibilitate a creaturii.

Ca sursă de inspirație, am plecat de la poemul "Scarbo" al lui Bertrand, care l-a inspirat pe Ravel să scrie lucrarea cu același nume, în care sunt povestite faptele acestei creaturi imprevizibile. M-am gândit tot așa, la Puc, din "Visul unei nopți de vară", slujitorul lui Oberon, și m-am gândit și la Gnomul lui Musorgski, care este un gnom, nu este un imp, dar lucrarea este scrisă în același mod - avem gesturi abrupte, întrerupte brusc de momente de lamento, care arată, tot așa, cele două laturi ale creaturii.

Știu că tu ești și pianist. Cât de mult te ajută asta în compoziție?

Mă ajută foarte mult - și faptul că sunt pianist, în compoziție, și faptul că am scris și faptul că sunt compozitor, în interpretare. Vezi altfel muzica, înțelegi procesul… Fiind pianist, și pentru că majoritatea compozitorilor compun cu ajutorul pianului, este și mai ușor să gândesc ce se poate cânta la pian, mai ales pentru că eu nu scriu foarte des cu pian, am încercat să mă feresc... Dar lucrarea aceasta are și pian și m-a ajutat foarte mult faptul că am trecut prin diverse repertorii.

Cum arată procesul tău componistic, în general? Ce te inspiră?

Ca sursă de inspirație am câțiva compozitori preferați - Ravel, Prokofiev, Stravinski, dar și muzică din toate genurile. Eu ascult foarte multă muzică, nu doar clasică, ascult pop, rock, în ultimii ani am devenit fan musical și toate sunt o sursă majoră de inspirație.

Simt că am evoluat și că am devenit puțin mai organizat în ultimii ani, de când compun. Acum încep de la un concept, în cazul acesta imp-ul, și încerc să-l descriu mai întâi în cuvinte. Cuvintele devin apoi caractere, apoi secțiuni și ajung practic la conturul unei forme. După, urmează un șir lung de improvizații, schițe, scheme, care să-mi dea o idee despre ce vreau să fac cu această muzică. Improvizațiile nu seamănă aproape niciodată cu rezultatul final, dar se transformă treptat și ajung la ce-mi doresc.

Ce planuri de viitor ai? În ce direcție ai vrea să te dezvolți în continuare?

În continuare, vreau să mă dezvolt în ambele direcții. În plan componistic acum lucrez la un concert de pian, care o să fie și lucrarea mea de licență și o să aibă premiera în vară.

Pe termen lung, vreau să cresc și ca interpret. În momentul acesta, sunt foarte pasionat de muzica lui Prokofiev, lucrez la o dizertație pe sonate de Prokofiev și sper să reușesc să dau un recital cu sonate de Prokofiev.

Și chiar dacă o să continui cu partea de compoziție, nu vreau să renunț la partea de pian. O să vreau să reușesc pe termen lung să le combin pe cele două.