Compozitorul și profesorul Dan Buciu a fost recompensat cu Premiul Marin Constantin în cadrul Galei aniversare "Marin Constantin 100", desfășurate joi, 27 februarie 2025, la Senatul României. Despre însemnătatea acestei distincții, Dan Buciu a stat de vorbă cu Ioana Țintea.

Domnule Dan Buciu, în cadrul galei aniversare "Marin Constantin 100", ați fost distins cu Premiul de Excelență "Marin Constantin" - o recunoaștere a contribuției dumneavoastră semnificative la cultura românească, precum și a susținerii activității maestrului Marin Constantin și a Corului Madrigal. Ce însemnătate are pentru dumneavoastră această distincție?

O evaluare, ca să spun așa, în vorbe, cred că este oarecum insuficientă, întrucât am avut această șansă în viață de a-l cunoaște foarte bine pe maestrul Marin și, mai mult decât atât, am stat la un moment dat în același bloc - la etajul 4 locuia familia noastră și la etajul 1 s-a mutat maestrul Marin Constantin.

În fine, în discuțiile pe care le-am avut cu domnia sa, la un moment dat, preocupat de tot ceea ce înseamnă liniștea, pacea pe plan mondial, evitarea unor catastrofe, a unor nenorociri cum a fost și cea de la Hiroshima, domnia sa mi-a alcătuit un scenariu, conceput evident pentru cor, pe versurile unui extrem de sensibil și de valoros poet român (e vorba de Eugen Jebeleanu) și mi-a solicitat să mă pun pe lucru și să urmez pas cu pas toate reperele pe care le fixase domnia sa și să realizez această bandă însoțitoare a piesei respective. Și, în felul acesta, s-a născut această lucrare, Remember Hiroshima, de care mă simt foarte atașat. Și iată de ce, fiindcă ea este de fapt direct atașată de acest genial, de acest unic muzician - maestrul Marin Constantin.

Așa cum ați spus, de-a lungul anilor ați avut numeroase ocazii de a lucra îndeaproape cu maestrul Marin Constantin. Cum l-ați perceput ca om și muzician?

Dumnealui, ca să vorbim sincer, era un om foarte dificil. Dar această trăsătură de caracter nu era un moft, era, pur și simplu, această aspirație pe are domnia sa a avut-o întotdeauna pentru perfecțiune. Nu cred că am cunoscut vreodată pe cineva care să-și dorească perfecțiunea cu atâta ardoare și atât de organic cum a fost maestrul Marin Constantin. Era, în același timp, și cel care redescoperise un adevărat tezaur muzical. Este vorba de toată această muzică a renașterii pe care astăzi o cunoaștem, sigur, în formele cât mai apropiate de ceea ce se cânta la vremea respectivă, acele așa-numite forme informate istoric, pe care însă Marin Constantin le făcuse deja înainte să apară noțiunea aceasta. Este unul dintre multiplele sale merite, ca să nu vorbim și de celelalte. Toate colindele, că erau laice, că erau religioase, cântecele religioase legate de tradiția ortodoxă română și care bineînțeles că erau de neconceput a fi cântate de cineva la noi în țară, Marin Constantin nu avea nici un fel de opreliști din punctul acesta de vedere. Până chiar și această nomenclatură comunistă a fost nevoită să-i accepte toate aceste curiozități, să spunem, care sigur nu erau deloc pe placul vremurilor respective, dar, repet, a fost obligată să le accepte fiindcă, totuși, Marin Constantin era emisarul unei culturi care altminteri nu ar fi existat în afară. Și sigur că lucrul acesta l-au înțeles până și politrucii de la noi din țară, că este absolut necesar.

Marin Constantin a redefinit arta corală, lăsând o amprentă profundă atât în peisajul muzical românesc, cât și pe scena internațională. Din perspectiva dumneavoastră, care considerați că este cea mai valoroasă moștenire pe care a lăsat-o lumii?

Cea mai valoroasă moștenire este tot ce a lăsat. N-aș putea spune că este ceva mai puțin valoros fiindcă, repet încă o dată, această muncă de bijutier care merge la ultimul detaliu nu putea să lase altceva decât, într-adevăr, vârful vârfului. Este ceea ce a făcut maestrul Marin Constantin.

E binecunoscută vorba lui Stokowski care spunea că până când nu a ascultat Madrigalul lui Marin Constantin a crezut că perfecțiunea nu există. În momentul în care a ascultat, și-a dat seama că ea totuși poate să existe. Ei, în momentul în care un muzician de talia lui Stokowski pronunță asemenea cuvinte, cred că ele trebuie luate în calcul și păstrate ca un motto pentru absolut tot ceea ce a făcut maestrul Marin Constantin pentru muzica românească și pentru muzica planetei numite Pământ. Adică, un lucru absolut unic, extraordinar!