"Heroin Chic" se intitulează opera ce își va avea premiera mondială marțea viitoare (25 februarie 2025) la Iași, în cadrul Festivalului Classix. Scrisă de către compozitoarea norvegiană Solveig Sørbø în colaborare cu libretista și scriitoarea Maria Kjos Fonn, "Heroin Chic" explorează teme universale precum fragilitatea umană, relațiile interpersonale și căutarea identității. Conducerea muzicală va fi asigurată de dirijorul norvegian Hans Petter Mæhle.

Tânăra compozitoare Solveig Sørbø a povestit despre creația sa.

Opera pe care ați compus-o la cererea Festivalului Classix și care va fi prezentată în premieră în cadrul ediției curente, "Revelații", se intitulează "Heroin Chic". Cum ați ales această temă?

Opera are de fapt la bază un roman cu același titlu, "Heroin Chic", al scriitoarei norvegiene Maria Kjos Fonn, o autoare tânără și foarte de succes în țara noastră. Cartea abordează felul în care ne căutăm pe noi înșine în diferite forme sau expresii ale culturii de masă (popular culture) - heroin chic sau alte trenduri, legende, basme etc. Cred că aceasta este una dintre multele teme pe care povestea le atinge. Mi-am dorit să scriu o operă pornind de la roman pentru că am fost fascinată de idee.

Care au fost principalele provocări pe care le-ați întâmpinat în procesul de creație?

Au fost multe provocări și multe teme de gândire. Pentru mine, procesul a fost despre a atinge gradul de complexitate potrivit în muzică și despre a dezvolta discursul muzical suficient de bine și de coerent încă de la primele etape ale poveștii. La început, Elisa, protagonista, antieroina, este un copil - ceea ce trebuie să sune diferit față de cum este portretizată atunci când este o adolescentă sau o tânără, mai târziu în parcursul operei, când devine o dependentă de droguri și se apropie mai mult de destinul ei destul de întunecat. A fost o provocare să dau formă discursului muzical urmărind firul narativ - să realizez trecerea de la un început copilăros, jucăuș la un sfârșit puternic, sacral, când personajul se află într-un fel de delir; să însoțesc personajul și muzica în această călătorie și să fac în așa fel încât din punct de vedere muzical să funcționeze cu o orchestră de cameră. A fost destul de dificil de asemenea să cuprind cât de mult posibil din poveste în muzică și totuși aceasta să poată fi înțeleasă. Să lucrez cu atât de multe nuanțe și sonorități și să mă asigur că totul se leagă, că există un fir dramaturgic coerent, care să mențină atenția ascultătorului - a fost o provocare. M-am străduit să conturez un discurs care să angajeze, să încânte, dar care să cuprindă în același timp întunecime și emoții profunde.

A scrie o operă este unul dintre cele mai de anvergură proiecte în care te poți implica, ca și compozitor. A reprezentat un proiect uriaș pentru mine, probabil cel mai amplu la care am lucrat până acum.

Aveți un interes pentru a încorpora instrumente tradiționale și sonorități neobișnuite în lucrările dumneavoastră. În opera "Heroin Chic", alături de orchestră de cameră, harpă, sintetizator, integrați și țambalul. Ce v-a determinat această alegere?

Mi-am urmărit acest interes deja de ceva timp, de asemenea aici, în Oslo. Am lucrat cu muzicieni care cântă la santur - un instrument din Orientul Mijlociu care are un sunet asemănător cu țambalul, sau la qanun - un instrument cu corzi ciupite din aceeași zonă, ușor similar unei harpe culcate. Îmi place foarte mult cum aceste instrumente îmbogățesc întregul sonor, aduc ceva ce nu suntem obișnuiți să auzim, iar împletirea cu instrumentele simfonice tradiționale îmi oferă ceva inedit, ceea ce mă inspiră. Când aud țambalul îmi vin idei muzicale noi. Am vrut să integrez un instrument utilizat mult în România. Sunetul țambalului poate fi dulce, să mă trimită cu gândul la un cântec de leagăn, dar și destul de înfricoșător - precum un zrăngănit de oase. Ceea ce este perfect pentru această lucrare.

Cum ați ilustrat din punct de vedere muzical aceste etape diferite ale vieții protagonistei?

Prima parte a operei pune în lumină vocea incredibilă a Sofiei Elena Neacșu, care face parte din Corul de Copii al Operei Naționale Române din Iași. Este un rol imens pentru un copil - 20-30 de minute în care ea cântă, căci prima scenă este în întregime cu ea. Discursul vocal este alcătuit din sunete lungi, inocente, însă textul nu are aceeași inocență, ci are foarte multe subtilități și sugestii de întunecime. Muzica este orchestrată rarefiat în această primă parte, pentru că reprezintă copilăria, mai jucăușă, dar am integrat și sonorități stranii, fantomatice, în fundal. Ulterior Elisa devine adolescentă, se îndrăgostește, ceea ce am tradus printr-o muzică mai romantică - sonorități calde de corzi și de harpă; apoi Elisa cântă un concert rock - așa că am folosit basul într-un mod diferit și am introdus în discurs sintetizatorul. Mai târziu, am utilizat mult repetiția în diverse feluri, ceea ce trimite cu gândul la reluarea unei mantre, de exemplu. Astfel, circularitatea muzicii îți atrage urechea, aș zice; de asemenea, sonoritatea se acumulează, orchestrația devine mai masivă. Există și momente în poveste când Elisa este vizitată de subconștientul ei extrem de distructiv - un rol cântat de basul Cătălin Apostol, care se intitluează "D"; acolo, sunetele prelungi, profunde ale basului sunt în contrast cu cele ale viorii I - Bogdan Onofrei. De-abia aștept să văd cum se va desfășura totul, în Iași. Dirijorul, Hans-Petter Mæhle, are o misiune uriașă, de a da formă întregului discurs. Toată lumea a fost foarte prietenoasă, sunt extrem de impresionată de cât de adaptabili și înțelegători au fost toți muzicienii. Sunt în contact cu toți, căci am mai ajustat câteva lucruri în partitură.. Mă entuziasmează foarte mult întregul proiect. Sunt foarte recunoscătoare pentru oportunitatea oferită de Festivalul Classix și de Dragoș Cantea!

Credit foto: Hans Petter Mæhle