Astăzi, 27 august 2026, la Ateneul Român, Orchestra Națională Radio, sub conducerea dirijoarei Marin Alsop, interpretează lucrarea Clocks III de Doina Rotaru, în cadrul concertului final dedicat Secțiunii de Compoziție a Concursului Internațional "George Enescu".

Stimată doamnă Doina Rotaru, lucrarea dumneavoastră Clocks va fi interpretată în concertul final dedicat secțiunii de compoziție a Concursului Internațional "George Enescu". Cum a apărut ideea acestei lucrări și ce v-a inspirat atunci când ați compus-o?

Este, de fapt, ideea preluată de la o lucrare mai veche, o lucrare scrisă în 1987, deci acum aproape 40 de ani, pentru Trio Contraste, pe vremea aceea, alcătuit din Emil Sein, Sorin Petrescu și Dan Suciu, era un ansamblu extraordinar. După aceea, aceeași lucrare mi-a fost cumva cerută de alte ansambluri și a trebuit să fac și o versiune pentru septet, deci Clocks II. Asta justifică de ce alături de numele Clocks apare și cifra III, pentru că este a treia versiune. De fapt, ideea este aceeași, nu chiar lucrarea, o idee care m-a bântuit și probabil nu numai pe mine, pe mulți compozitori. E vorba de investigarea a celor două înțelesuri temporale cumva, ale cuvântului ceas. Ceas în limba română înseamnă și instrumentul de măsurare pe care îl punem la mână sau nu îl mai punem la mână, îl avem la telefon, înseamnă și oră și atunci am combinat aceste două înțelesuri și am realizat o piesă care, într-un fel, studiază timpul muzical. Ce înseamnă timpul muzical? Înseamnă timp cu pulsație, timpul fără pulsație. parlando rubato al cântecelor, baladelor și doinelor românești. Temporalitatea asta m-a preocupat și pe mine ca și pe alți mulți compozitori. Lucrarea alternează la început și, pe urmă suprapune aceste două situații muzicale. Pulsațiile regulate și non-pulsațiile, deci muzica fără o pulsație regulată. E vorba de structuri pe care eu le-am intitulat ceasuri și care, la începutul piesei, sugerează un fel de magazin de ceasuri, de orologii, de jucării muzicale. Deci, pulsații suprapuse între ele, cumva cu un caracter mai vesel, alternate cu clepsidre. Clepsidra înseamnă curgere fără pulsație, cu orologii pe care eu le-am denumit așa pentru că sugerează tot pulsații, dar mai lente și neregulate și ș.a.m.d. și cu structuri de melodii fără pulsație, care, așa cum spuneam la început, amintesc de doine sau de bocete românești, care sugerează lipsa pulsației. Descrierea aceasta obiectivă și oarecum extrovertită de la începutul piesei, cu aluzia la magazinul de ceasuri, se transformă pe parcursul piesei într-o muzică mai dramatică, iar finalul ar vrea să sugereze, prin unificarea pulsației la toată orchestra și o creștere din asta dramatică, cum că noi oamenii nu putem să oprim timpul care curge nemilos peste noi.

După aproape patru decenii de la realizarea acestei lucrări, credeți că timpul a schimbat într-un fel modul în care o ascultați?

Nu și cred că este veșnică această problemă a omului și confruntarea sa cu timpul care trece și pe care nu-l poate opri și cu această lume a pulsaților și a non-pulsaților pe care o găsim veșnic în muzică.

Ați avut ocazia să discutați cu dirijoarea Marin Alsop despre lucrare?

Când am trimis partitura, am trimis și o prezentare a lucrării, un fel de analiză. Lucrarea s-a mai cântat, s-a cântat chiar de aceeași orchestră. Acum nu mai e chiar aceeași, pentru că sunt foarte mulți tineri. În 2011, la radio, cu Horia Andreescu, dirijor, deci a fost cumva scrisă la cererea lui Horia această lucrare și a fost atunci cântată în primă audiție.

Ce înseamnă să fiți prezentă prin muzica dumneavoastră într-un eveniment atât de important pentru muzica contemporană?

Sigur că este o mare onoare și o mare bucurie. E o sărbătoare a muzicii la care sunt invitată și eu, deci mă bucur. Mă bucur și că există asemenea sărbători și că eu pot să particip la ele.