Interviuri Înapoi

AUDIO. Interviu cu clarinetistul Emil Vișenescu

Publicat: marți, 24 Mai 2022 , ora 8.39

Concertul de mâine seară al Orchestrei de Cameră Radio face parte din agenda Festivalului „Săptămâna Internațională a Muzicii Noi”. Printre soliștii care vor evolua pe scena Sălii Radio se numără și clarinetistul Emil Vișenescu, care va prezenta Concertul pentru clarinet și orchestră „De simplici duplex II” de Diana Rotaru.

Mai multe detalii aflăm de la clarinetistul Emil Vișenescu:

Miercuri seară veți concerta alături de Orchestra de Cameră Radio, la conducere aflându-se dirijorul Lutz Rademacher. Veți prezenta Concertul pentru clarinet și orchestră De simplici duplex II de Diana Rotaru. Din perspectiva dumneavoastră, cum este această partitură?

Cu mare bucurie mă voi afla din nou pe scena Radioului alături de, nu-i așa, foștii mei colegi și prietenii mei, membrii orchestrei și voi cânta o muzică dragă mie sufletului meu, pentru că am mai cântat-o. În primul rând mă leagă foarte multe de Diana Rotaru, de latura sa artistică. O cunosc de când era foarte tânără, studentă la Conservator. Eu eram profesor deja și i-am cântat mai multă muzică, mi-a dedicat mai multe lucrări. Am simțit bucurie de fiecare dată când am cântat, pentru că muzica ei este plină de culoare, de vervă, de forță incredibilă. Așa când te uiți la ea este diafană, este fină, o ființă angelică, dar să știți că în ea zace o profunzime și o forță incredibile. Deci, m-am îndrăgostit de muzica ei, o cânt cu mare plăcere și revin cu mare drag la Radio.


Revenind chiar la această partitură, ne puteți dezvălui câteva particularități?

Din câte îmi amintesc, era lucrarea sa de diplomă, atunci când a absolvit UNMB (Universitatea Națională de Muzică din București), clasa de compoziție. I-am cântat-o în primă audiție chiar la UNMB. Nu este lungă (aceasta este o mare calitate), dar este plină de culoare, cum spuneam, de forță, de vivacitate, de vervă, de ritmuri foarte glumețe. Este dedicată clarinetului bas și clarinetului în si bemol, deci se schimbă cele două instrumente și timbralități pe rând. Am impresia că sunt două intervenții ale fiecărui instrument. Deci, avem un caracter teluric, să spunem așa, evocat de clarinetul bas, plin de forță cum spuneam și de colorare profundă, apoi avem clarinetul în si bemol, care are ritmuri împrumutate din muzica de jazz, o muzică foarte atractivă și foarte vie, foarte provocatoare pentru a te simți bine, deci este o muzică ce are atât latura aceasta telurică cum spuneam, foarte profundă, pământească, de vibrație joasă și are jocul înalt și vivacitatea, chiar gluma muzicală. Diana glumește, surprinde toate trăirile spiritului uman, de la tânguire, tristețe, gândul profund pe care oamenii îl au în viață, până la voioșie, vivacitate, gingășie, joc, glumă, câteodată sarcasm, deci are toată paleta de trăiri pe care o ființă umană le poate experimenta în viață.


Ce reprezintă pentru dumneavoastră colaborarea cu Festivalul "Săptămâna Internațională a Muzicii Noi" și cum o priviți?

Mi se pare un lucru extraordinar că se reiau live, cu public, concertele și festivalurile. Festivalul acesta are deja o viață lungă și sperăm să continue. Este un stimulator extraordinar pentru creația muzicii noi și muzica românească cu precădere. S-au scris sute de opusuri pentru acest festival și foarte multe lucrări valoroase. Este benefic după părerea mea pentru întregul spectru al muzicii românești. Iată, colaborăm cu mulți compozitori străini care sunt cântați aici, vin dirijori, vin soliști străini. Deci, România este angrenată în ansamblul muzicii universale și este aici la București o voce și nu numai aici, ci și la Cluj și în festivalurile de la Iași, de la Brașov, de la Timișoara; sunt festivaluri care ne încadrează în muzica universală. Este benefic faptul că există acest festival. Este benefic atât pentru creație, cât și pentru interpreți.

Eu am o relație foarte strânsă cu acest festival, practic fiind prezent în cadrul lui încă de la reînființare sau de la restartarea lui după 1990. Pot să vă spun că m-am maturizat odată cu el, cred că am devenit un muzician mai profund și-i datorez foarte mult acestui festival și muzicii, în general. Foarte mulți interpreți, hai să spunem cinstit, evită muzica contemporană, dar sigur că fiecare are libertatea de a alege. Mi se pare greșită această opțiune, pentru că muzica contemporană nu face altceva decât să evoce exact omul modern și societatea modernă și tipul nostru de relații, iar un muzician care nu cântă muzica timpului său cred că nu este angrenat în timpul său, în zilele noastre. Pe de altă parte, eu am dorit să cunosc muzica contemporană și să o pot decodifica și să o pot prezenta publicului la adevărata sa valoare și din alt motiv. Predau. Cum ar fi să vină un student la mine cu o lucrare, să-mi spună că trebuie să o pregătească pentru un concurs internațional sau pentru un recital și eu să mă uit la ea și să spun: "nu te pot ajuta, pentru că nu știu să decodific acest mesaj, nu știu să-ți analizez, să-ți desfac în părți și să reconstruim împreună acest univers imaginat de compozitor". N-aș avea ce să caut ca profesor la Universitatea Națională de Muzică din București. Foarte mult a însemnat pentru mine această muzică, m-a împlinit, ca să spun așa, artistic și chiar uman.

Așteptăm publicul în număr cât mai mare, pentru că muzica merită o atenție deosebită, lumea va pleca mai bogată din sala de concert. Sunt convins.

Interviu realizat de Florica Jalbă