Clarinetistul Andrei Caval a revenit în țară pentru a susține mâine, 27 mai 2025, un recital împreună cu pianistul Ionuț Diaconu, în cadrul Stagiunii de marți seara de la Ateneul Român. Pe scenă li se va alătura și clarinetistul Sabin Caval, fratele protagonistului, invitat special al serii.

Mâine, la Ateneul Român, veți interpreta pagini însemnate de Claude Debussy, Francis Poulenc, Max Reger, Gioachino Rossini și Vittorio Monti. Cum ați alcătuit programul acestui recital?

Am conceput acest program, deoarece explorează contraste puternice și evidențează bogăția timbrală, expresivitatea și versatilitatea tehnică a clarinetului. Un alt motiv care m-a determinat să aleg acest program este Concursul ARD de la München, unde am fost selectat să particip în luna septembrie, iar aceste lucrări fac parte din repertoriul impus.

Invitat special al serii este clarinetistul Sabin Caval. Cum ați descrie colaborarea muzicală cu fratele dumneavoastră mai mic?

Colaborarea cu fratele meu este o mare bucurie și mândrie pentru mine, aș spune. A început studiul clarinetului în urmă cu doar patru ani, iar progresul său a fost remarcabil. Îmi amintesc primele lui ore de clarinet când îl învățam cum să sufle în instrument, iar acum este o adevărată mândrie să pot urca pe scena Ateneului alături de el, într-un timp atât de scurt. El are doar 16 ani, este elev la Chetham's School of Music din Manchester în Anglia, iar din septembrie va pleca în Statele Unite cu bursă pentru a studia la Interlochen Arts Academy.

Povestiți-ne, vă rog și despre colaborarea cu pianistul Ionuț Diaconu.

A fost colegul meu de clasă la Colegiul Național de Muzică "George Enescu". Este o mare bucurie să ne revedem și să colaborăm în acest proiect.

Publicul român are ocazia de a vă urmări mâine în cadrul unui recital cameral, dar evoluați adesea și în ipostază solistică sau ca membru al unui ansamblu orchestral. Desfășurați de asemenea, o bogată activitate pedagogică. În ce fel vă influențează perspectiva asupra muzicii aceste direcții diferite?

A fost și este visul meu în continuare și mă simt extrem de norocos să pot avea o carieră și să-mi creez o carieră diversificată cu multiple direcții. Această varietate mă ajută să evoluez, atât ca muzician, cât și ca persoană, iar fiecare dintre aceste experiențe, aș putea spune că mă inspiră în mod diferit. Am avut șansa să cânt ca prim clarnetist alături de orchestre precum BBC Symphony Orchestra din Londra sau New York City Ballet, iar în 2017 am ocupat poziția de prim clarnetist al Orchestrei Naționale de Tineret a Angliei. În ipostază de solist, aș spune că accentul este diferit, cade pe exprimarea personală, pe profunzimea interpretării și pe asumarea unui discurs muzical coerent și convingător. Pe parte pedagogică, predau clarinetul la Conservatorul de muzică din Long Island, New York. De asemenea, am și studenți în privat și chiar în online, unde am avut ocazia să lucrez cu elevi din diverse țări. Partea pedagogică este extrem de importantă pentru mine, deoarece este o sursă continuă de reflecție și de reînnoire. Învăț în permanență, atât despre instrument, cât și despre oameni, despre mine, și mă ajută să-mi reevaluez propriile metode și să păstrez prospețimea gândirii muzicale.

Dumneavoastră sunteți absolvent al celebrei Juilliard School din New York. Ați evoluat pe scene importante din Europa și Statele Unite ale Americii. Cum se simte revenirea în țară?

Sentimentul de a reveni în țară și de a susține un recital este extrem de emoționant, deoarece este primul meu recital în România, de la plecarea mea în anul 2014. Îmi doresc din suflet să creez o conexiune cu publicul de aici și, totodată, sper să dezvolt legături cu cât mai mulți muziceni români. Mi-aș dori să am ocazia în viitor de a reveni cât mai des pe scenele din România, de acasă.