Mâine, 11 noiembrie, la Sala Radio, va avea loc un concert de concerte, având protagoniști trei tineri muzicieni români, bursieri ai programului Moștenitorii României Muzicale, organizat de postul nostru cu sprijinul Rotary Club Pipera. Aceștia trei sunt chitaristul Dragoș Ilie, violoncelista Sofia Blându și pianistul Dominik Ilisz, iar Orchestra de Cameră Radio va fi condusă de dirijorul Christian Câșleanu. Cei trei soliști sunt alături de mine în studioul Radio România Muzical. Bună seara.

Salut.

Bună seara.

Aș vrea să începem cu câteva cuvinte despre repetiții, pentru că, după cum am spus, concertul va avea loc mâine seară. Repetițiile au avut loc deja. Cum s-au desfășurat ele până acum? Dominik?

Mi-a plăcut foarte mult colaborarea cu orchestra și mai ades cu domnul dirijor. Noi o să cântăm Concertul nr. 23 de Mozart în La major, și eu deja abia aștept concertul.

Sofia?

Eu astăzi am început repetițiile. A fost o atmosferă minunată. Orchestra de Cameră Radio este foarte maleabilă și este o plăcere să cânt și să interpretez celebrul Concert în Do major pentru violonțel și orchestră de Joseph Haydn, alături de dirijorul Cristian Câșleanu.

Dragoș?

Noi ne-am distrat astăzi, pentru că am făcut așa câteva ajustări de la repetiția de ieri. Eu o să cânt cele două Concerte de Antonio Vivaldi pentru mandolină și pentru lăută, avem și parte de spinetă și baso continuo, așa că astăzi ne-am jucat cu amplasarea instrumentului să fie un pic mai aproape de mine, să putem să interacționăm, și zic că a ieșit ceva fain. Abia aștept mâine, sincer.

Și noi așteptăm să vă ascultăm. Aș vrea să știu cum ați ajuns la aceste lucrări, cum ați ales concertele pe care le veți cânta. Dominik?

Mie mi-a plăcut foarte mult Concertul în La major de Mozart. Cred că acesta a fost primul meu concert pe care l-am ascultat la Viena, la Musikverein, când am ajuns să fiu student acolo și m-a impresionat foarte mult de la început chiar și am vrut de fiecare dată să ajung și eu în fața unei orchestrei să cânt concertul.

Ce anume te-a impresionat?

Mai ales partea a doua m-a impresionat foarte mult, e ceva foarte neobișnuit la Mozart să fie așa de simplu și sincer și în același timp foarte trist și mi-a plăcut foarte mult atmosfera pe care poate să o facă pianul cu orchestra.

Mozart, când e în momentele lui triste, e foarte liric și foarte impresionant. Bun, Sofia?

Am ales acest Concert și prin simplu fapt că este printre primele mele Concerte pe care le-am studiat și în Iași, și la București mai târziu. Are, într-adevăr, o virtuozitate, dar și o sinceritate, așa cum ai spus și despre Concertul de Mozart. Există expansiune, foarte multe culori și, cu siguranță, ideea de a colabora într-un stil de muzică de cameră alături de Orchestra de Cameră, cred că a fost o alegere foarte bună pentru concertul de mâine.

Dragoș?

Eu îmi doream de foarte mult timp să cânt aceste două concerte care sunt un standard pentru repertoriul chitaristic. Aproape, de fapt, consider că Concertul Re major, KV 93 e mai asociat chitarei decât lăutei și am vrut să cânt ceva ce n-am mai cântat de multă vreme; cunosc concertele, le-am predat, le-am lucrat, le-am disecat, dar uite că în postura de solist s-a schimbat tot jocul, pentru că încrederea mea de la început s-a prăbușit, a trebuit să o iau de la zero și a fost o experiență, zic eu, destul de faină. Am învățat destul de multe lucruri. Și, cum spunea și Sofia, e atât de... Pentru mine, nefiind un instrument orchestral, pentru mine e, cum să spun, un șoc să aud atât de multe instrumente frumoase în jurul meu care lucrează cu mine. Sunt foarte obișnuit să cânt singur, poate în compania unui instrumentist sau doi, dar nu cu o orchestră și un clavecin lângă.

Aș vrea să vorbim puțin pe această temă. Cum vă pregătiți, de fapt, pentru contactul cu orchestra? O să începem de data asta cu Dragoș direct și revenim.

Pentru contactul cu orchestra, două cuvinte: pray and play. Cred că ascultând foarte multe înregistrări, te ajută să cânți cu înregistrări, bineînțeles. Nu știu ce altceva aș mai putea să spun. Eu sunt cel mai novice din acest trio în ceea ce privește parteneriatele cu orchestra, dar cred că ascultând înregistrări, da.

Sofia?

Pentru mine, am învățat asta mai târziu, iau partitura generală. În primul rând trebuie să știu foarte bine ce are orchestra și pot să spun că îmi imaginez din când în când cum aș dirija acest concert. Și bineînțeles că sunt foarte multe cazuri în care Concertele de Haydn se cântă în formula de play and conduct, deci asta înseamnă că trebuie să știu partea orchestrei foarte bine.

Și, Dominik?

Și eu folosesc foarte mult metoda cu înregistrări care ne ajută foarte mult să avem o imagine cum va suna Concertul la final, iar ceea ce mai ajută dacă cânt împreună cu profesorul la un alt pian care el cântă partea orchestrei și eu pot să cânt partea solistică.

Și apropo de ideea de mai devreme cu înregistrările, cum vă alegeți ce înregistrări ascultați? Presupun că a ajunge la varianta proprie, la varianta voastră, nu e un drum ușor și aș vrea să știu - și sunt convins că și ascultătorii noștri sunt curioși - cum face un tânăr muzician să-și aleagă propriul drum, cum își pune amprenta pe o lucrare, pentru că lucrările pe care le cântați sunt totuși lucrări de calibru, sunt lucrări cunoscute care au beneficiat de zeci, dacă nu sute, dacă nu mii de interpretări: cum faceți voi să le faceți să fie ale voastre, să le puneți pe numele vostru, ca să spun așa?

Eu cred că oricum fiecare interpretare sună diferit. Mie îmi place să ascult cât mai multe înregistrări cât se poate ca să am cât mai bună imagine asupra piesei și după când stau pe scenă, oricum o să fie ceva foarte subiectiv.

Sofia?

Am încercat în timp să mă debarasez puțin în general de înregistrări și bineînțeles că mă folosesc de un instinct pe care îl am, instinct pe care îl educ și mă folosesc foarte mult de toate informațiile teoretice, vorbind de armonie, de istoria muzicii, a Concertului respectiv și încerc să fac o combinație între instinctul meu muzical, educația și tot așa mai departe.

Dragoș?

Eu o să vorbesc specific despre Vivaldi pentru că aici am avut o dilemă, mi-a fost foarte greu să ascult înregistrări de chitară, pentru că chitariștii cântă, fără să rănesc colegii chitariști, dar chiar și marii chitariști îl cântă foarte chitaristic ori concertul ăsta n-a fost gândit, pentru că instrumentul ăsta nici nu exista; și ca să-mi umplu de fapt urechea cu sonorități am ascultat alte lucrări de Vivaldi, alte lucrări de Corelli, alte lucrări de Telemann în jurul genului de Concert, nici măcar Concert instrumental chiar și Concerto Grosso, ca să absorb ideea de articulații și sunet. După aceea am cântat cu mandolină, cu lăută, numai un pic, cât să fur aerul ăla instrumental... nu știu cum să mă exprim mai bine pentru Concertul ăsta în mod special.

Cred că a fost o exprimare foarte bună, să furi acest aer. Aș vrea să vorbim puțin despre această contextualizare atât din punct de vedere istoric, cât și în ceea ce privește, mă rog, interdisciplinaritatea (dacă e să folosim un termen academic) cu istoria muzicii, cu armonie, cu toate aceste aspecte: de ce sunt ele importante, de ce ar trebui un tânăr muzician să le știe... pentru că nu știu dacă voi ați avut această experiență, dar eu am avut și colegi, și studenți, care spuneau „ce-mi trebuie mie armonie, ce-mi trebuie mie istoria muzicii?” - și sunt curios cum le-ați răspunde unor astfel de tineri muzicieni. Dragoș?

O să-mi pun, așa, cravata de profesor, pentru că deseori sunt pus în postura asta cu studenții mei de la Conservatorul de la Iași unde sunt professor. Ideea e, cred, că orice muzician trebuie să înțeleagă că noi suntem un soi de călători în timp și noi suntem povestitori. Tu ca să spui o poveste nu-i de ajuns doar să narezi acțiunea acestei povești, trebuie să setezi un cadru, dacă nu înțelegi aerul pe care îl respira Vivaldi, străzile pe care se plimba, dacă n-ai o conceptualizare a Veneției ca oraș, ca centru cultural, importanța viorii ca instrument solistic în acea perioadă, da, poți să cânți toate notele alea, dar nu poți să îmi vinzi povestea cu aceeași convingere cu care ar face un povestitor bun, cineva care e un povestitor foarte bun e, de exemplu, maestrul Celibidache: măi când spune omul o poveste te duci în 20.000 de locuri, îți pictează tot, tot, tot, dar el vorbește despre mămăliga cu brânză, deci asta simt și asta chiar funcționează când le spun studenților mei încep să înțeleagă că nu-i doar vorba despre note și acolo strecor un pic și armonia și teoria sub preș, că nu-i doar școală.

Sofia: Da așa este. Sunt de acord cu tine și bineînțeles de fiecare dată când deschid o partitură nouă nu știu de unde s-o apuc, cu ce să încep și de asta e foarte important pentru tine ca muzician și ca artist în general să ai o structură foarte clară a ceea ce vei urma să cânți.

Dominik: Și eu sunt de acord cu tot ce a fost deja spus. Eu cred că ajută la învățarea piesei dacă dacă noi știm ce facem exact și știm armonia, știm cum cum funcționează tot ce e scris acolo în partitură.

Și apropo de lucruri care ar putea folosi tinerilor muzicieni, vorbim despre bursele acestea care v-au adus aici de fapt și de drept, aș vrea să știu cum a fost experiența voastră individual în acest sens și cum vedeți voi această initiative. Sofia, hai să începem cu tine.

În primul rând trebuie să mulțumesc și să mulțumim doamnei Cristina Comandașu dar și Rotary Club Pipera pentru această initiativă. Cred că este una dintre cele mai mari burse din România dacă nu mă înșel și am câștigat ediția 2025, iar de acolo mi-a dat pur și simplu această libertate de a participa la diverse masterclass-uri care nu sunt ieftine și mi-au oferit și posibilitatea de a mă gândi pe viitor în achiziționarea unui arcuș.

Dominik: Eu deja am avut oportunitatea să cânt și să fiu bursier prima dată în anul 2022 dacă mi-amintesc bine când am cântat și la Brașov și la București, tot aici la Sala Radio un concert. Am cântat Concertul nr. 3 de Beethoven și îmi amintesc că a fost o oportunitate foarte mare și acum este, dar pentru un student să cânți cu orchestrele cele mai cele mai bune ale țării a fost da ceva foarte deosebit.

Mi-aduc aminte și eu concertul, încă avem înregistrarea, foarte reușită. Dragoș?

Doamne, nici nu știu de unde să încep. Pentru mine bursa a reprezentat foarte multe începuturi, bursa în primul rând mi-a facilitat albumul de debut pe care l-am înregistrat chiar aici la Casa Radio, debutul meu cu orchestra radio, debutul meu cu orchestra, cântând Concierto de Aranjuez și împreună cu Filarmonica Transilvania de la Cluj a fost și debutul meu, prin intermediul acestei burse; l-am cunoscut pe Alexandru Tomescu cu care am realizat un turneu anul următor și două mai încolo. A fost, așa, și o piatră dacă vreți de temelie a întoarcerii mele permanente acasă din Statele Unite unde îmi terminam (de fapt nici nu știu dacă începusem) doctoratul, 2021, eram student în Statele Unite, ok, da și m-a tras acasă... m-a tras acasă, mi-a arătat că este un public deosebit aici în România care își dorește să se conecteze cu muzica noastră... și da, restul e istorie.

Și pe final, recomandați deci această cale tinerilor muzicieni?

Bineînțeles.

Cu toată căldura.

Atunci vă rog, unul dintre voi măcar dacă puteți să faceți, să adreseți o invitație publicului pentru mâine la concert.

Sofia: Ai vorbit așa frumos Dragoș.

Dragoș: Vă aștept cu mare drag. Rareori întâlnești un Concert de Concerte. Sunt patru Concerte pentru instrumente și orchestră. Sunt în compania unor tineri colegi de breaslă fantastici. Eu cred că o să ne distrăm enorm, o să auziți și o spinetă, Haydn, Mozart, vor fi și niște bis-uri foarte interesante, eu le-am văzut pe grup, dar nu pot să vă dau spoilere, deci mai mult de atât vă aștept la concert.

Vă mulțumim foarte mult pentru prezența în studioul Radio Radio Muzical și așteptăm să vă auzim mâine seară în direct de la Sala Radio.