Marți, 1 iulie 2025, Sala Radio din București găzduiește o nouă oprire a turneului internațional Stradivarius, pe care violonistul Alexandru Tomescu și chitaristul Dragoș Ilie îl susțin în această perioadă. Despre acest eveniment, Dragoș Ilie ne oferă mai multe detalii într-un dialog purtat cu Ioana Țintea.

Dragoș Ilie sunteți pentru al doilea an parte din turneul Stradivarius alături de Alexandru Tomescu. Ce înseamnă pentru dumneavoastră această colaborare și cum s-a transformat în timp dialogul artistic dintre vioară și chitară?

Această colaborare are o însemnătate foarte specială pentru mine, nu doar ca artist, ci a fost poate, unul din pilonii, motivul principal pentru care am decis să mă întorc înapoi în țară. Când am cântat în primul turneu Stradivarius acum trei ani, eram încă student în Statele Unite, îmi începeam studiile de doctorat și eram oarecum izolat de scena muzicală românească. Maestrul Alexandru Tomescu m-a invitat în turneu, am vizitat deosebit de multe orașe și am cântat în locații în care nu mai fusesem și mi-a deschis ochii cu privire la publicul românesc și la faptul că este foarte mult de muncă aici. Parteneriatul nostru s-a dezvoltat în acești ani. Noi am continuat să cântăm împreună. Am continuat și alte proiecte, avem o tabără de masterclass în munții Caraiman, ajunsă acum la ediția a III-a. Am înregistrat un CD împreună, am cântat în străinătate, în țară, deci este un parteneriat deosebit de fructificat.

Tema turneului Stradivarius din 2025 este Rapsodiile și sunt aduse împreună două figuri emblematice pentru prima parte a secolului XX: George Enescu și George Gershwin. Cum s-a ajuns la această alăturare în program?

Deși pot părea diametral opuse, muzica lui Gershwin și cea a lui Enescu au destul de multe linii comune. Dacă Gershwin s-a inspirat sau mai mult a trăit filonul muzicii de jazz, care a definit de fapt muzica americană din secolul XX și din prezent, George Enescu este în strânsă legătură cu muzica românească și cea folclorică. Amândoi își reprezintă culturile, poate cel mai bine, au reușit să surprindă esența culturii din care fac parte și ambele culturi au o însemnătate foarte specială și pentru mine, dat fiind faptul că am trăit aproape un deceniu în Statele Unite, dar în același timp inima mea este aici, acasă.

În comunicatul de presă ați menționat că este un program cu dublă însemnătate personală ce reprezintă două lumi, două idealuri care ajung să se împletească într-un vis, unul împlinit. Cum se reflectă aceste două lumi, cea a lui Enescu și cea a lui Gershwin în parcursul dumneavoastră artistic?

Cele două lumi aș spune că reprezintă cel mai bine modul în care m-am dezvoltat din punct de vedere muzical. Când am spus că este un vis împlinit m-am referit și la faptul că am reușit poate prin aceste aranjamente și acest program de concert să aduc muzica lui George Enescu și pentru instrumentul meu chitara clasică. Bineînțeles, chitara își are locul foarte bine în lumea de jazz, chiar și în lucrările lui Gershwin, aproape a fost o tranziție cât se poate de naturală, însă să regândesc Rapsodiile române pentru chitară, alături de vioară, bineînțeles, a fost un proces care ar putea defini ambițiile mele de până acum, de a aduce chitara câtor mai multor oameni și de a o integra în rândul muzicii clasice, aș spune, deja consacrate.

Aranjamentele pentru vioară și chitară semnate de dumneavoastră după celebrele Rapsodii române op. 11 de George Enescu și "Rhapsody in Blue" de George Gershwin pot reprezenta o provocare așa cum ați spus, având în vedere complexitatea orchestrală a partiturilor originale. Cum a fost procesul de adaptare a acestor lucrări pentru această formulă de duo? Ce ați descoperit sau redescoperit despre creațiile celor doi compozitori?

A fost un proces destul de asiduu, aș zice. A început foarte dificil și pe măsură ce am început să scriu, Rapsodiile, aproape că au început să se scrie singure. A fost un proces deosebit de interesant pentru mine ca muzician, pentru că m-a smerit foarte mult. Am ajuns să îl cunosc pe Enescu într-o postură foarte intimă, aproape ca și cum aș fi avut o conversație deschisă cu el pe parcursul a multor luni de zile. Cred că am reușit să îi înțeleg și mai bine geniul muzical, pentru că ce a făcut Enescu cu Rapsodiile române nu a fost doar o simplă colecție de melodii populare și dansuri. El are un mod foarte sofisticat de a le aduce împreună, sunt deosebit de multe substraturi și subtilități, care deja îi semnalează geniul la vârsta de 19 ani. Este ceva absolut incredibil. Despre Gershwin a fost mai mult o problemă de natură tehnică. Lucrarea în sine este scrisă pentru orchestră și pian, deosebit de expansivă. Atât eu cât și Alexandru a trebuit să facem cât mai multe compromisuri, de a schimba teme între noi și am purtat conversații deschise, uite, eu o să cânt tema aceasta, dar poți să cânți tu acompaniamentul acesta, a fost mai mult o dezbatere. A trebuit să și gândesc complet diferit modul în care folosesc instrumentul, a trebuit să dezacordez, să folosesc cordatura pentru două corzi, într-un registru mult mai grav. Ambele au avut provocări unice, dar a fost un proces care mi-a deschis ochii ca muzician, mi-a deschis ochii către noi posibilități și cine știe ce noi proiecte voi lua după acesta. Aceste lucrări sunt atemporale. Au intrat cu adevărat în panteonul artei internaționale, nu doar pentru noi ca români, vorbind despre Rapsodiile române sau americane pentru Rhapsody in Blue. Sunt lucrări îndrăgite și apreciate de melomanii din întreaga lume. Cred că această versiune nouă, acest aranjament are posibilitatea de a aduce aceste lucrări în multe locații neașteptate, cum de altfel o și facem în acest turneu, iar asta cred că îmbogățește mai mulți oameni care altfel nu ar fi avut șansa să asculte această muzică.

Revenind la recitalul de marți, 1 iulie de la Sala Radio, un eveniment ce poate fi ascultat în direct pe frecvențele postului nostru. Cu ce gânduri așteptați reîntâlnirea cu publicul bucureștean?

Mă încearcă câteva gânduri de emoții, dar și un entuziasm aparte, pentru că Sala Radio are un loc aparte în inima mea. Acolo am debutat prima dată cu Orchestra Radio, acolo am și cântat cu maestrul Alexandru Tomescu, acolo am înregistrat CD-ul meu de debut. Vorbim despre un loc care are o însemnătate încărcată pentru cariera mea muzicală și este tot timpul o plăcere să mă reîntorc să cânt.