Chitaristul Dragoș Ilie va putea fi urmărit ca solist în compania Orchestrei de Cameră Radio, condusă de Christian Câșleanu, în cadrul concertului-eveniment de miercuri, 11 noiembrie 2026. Alături de Dragoș Ilie, fost bursier al programului "Moștenitorii României muzicale", vor evolua violoncelista Sofia Blându, câștigătoarea bursei în 2025, dar și pianistul Dominik Ilisz, de asemenea fost bursier al programului. În interviul pe care i l-a acordat Ioanei Țintea, chitaristul Dragoș Ilie a vorbit despre revenirea pe scena Sălii Radio, dar și despre importanța programului "Moștenitorii României muzicale" și parcursul său artistic.

Dragoș Ilie, în deschiderea dialogului nostru, aș vrea să ne întoarcem la începuturile drumului dumneavoastră artistic. După absolvirea liceului, ați luat decizia de a vă continua studiile muzicale în Statele Unite ale Americii. Ce a însemnat pentru dumneavoastră această schimbare de mediu? Cum ați trăit întâlnirea cu un nou sistem de educație și în ce măsură v-a influențat această experiență, evoluția profesională și artistică?

Să spun că a fost un șoc ar fi prea puțin. Cred că nici nu am realizat de schimbarea care urma să se producă odată ce am plecat în Statele Unite. Dar a fost o experiență deosebită. Mi-am trăit 10 ani din viață acolo, ani care m-au schimbat foarte mult, ani care m-au deschis foarte mult.

Cred că una din cele mai importante lecții pe care am învățat-o în Statele Unite a fost să fiu foarte deschis către oameni noi, experiențe noi și proiecte, de ce nu, inedite.

Revenind la concertul de la Sala Radio, din 11 noiembrie, ați ales două concerte de Antonio Vivaldi, cel cu număr de catalog 425 în do major, scris inițial pentru mandolină, și Concertul catalog 93 în re major, în original pentru lăută barocă. Ce vă atrage în mod deosebit la muzica acestui compozitor și care sunt principalele provocări tehnice și expresive pe care le implică adaptarea acestor partituri pentru chitară și orchestră?

Vivaldi e unul dintre compozitorii mei preferați, poate pentru simplul fapt că entuziasmul lui este atât de contagios, nu doar pentru noi ascultătorii, dar cât și pentru marii compozitori ai vremii, însuși Bach îl considera un compozitor de căpătâi.

Cele două concerte pe care le-am ales sunt într-adevăr scrise pentru rude îndepărtate ale chitarei. Chitara de fapt nici nu exista în forma ei actuală la acea vreme, însă cele două concerte se potrivesc, aș spune, ca o mănușă pe chitara modernă.

Când vorbim de mandolină, mandolina barocă e de fapt foarte asemănătoare cu lăuta. E aproape o mini-lăută în miniatură, iar lăuta e descendenta directă a chitarei, așa că sonoritățile mandolinei baroce și chitarei clasice sunt foarte asemănătoare.

Mi s-a părut interesant pentru concertul în do major că a fost scris chiar în același an cu faimoasele anotimpuri, cel mai probabil pentru studenții orfelinatului, așa zisele prime conservatoare din lume. Iar concertul în re major este un standard aproape, a ajuns să fie asociat cu chitara clasică, poate mai mult decât cu lăuta. Și am aflat chiar recent că l-a scris, în anii 30 ai secolului XVIII, pe vremea când era în Boemia, când vizita Cehia de astăzi. Un concert plin de exuberanță, dinamism, foarte deschis, oferă foarte multă libertate interpretului de a improviza, dar și orchestrei care te acompaniază, a basului continuu, de a se juca. Cred că de fiecare dată când concertele astea sunt cântate, de fapt, sunt un nou concert. Sunt foarte curios cum o să-l cânt împreună cu colegii de la Radio.

Concertul din 11 noiembrie de la Sala Radio face parte din seria Moștenitorii României Muzicale, un proiect inițiat de Radio România Muzical. De altfel, sunteți și laureat al Bursei Moștenitorii României Muzicale la ediția din 2021. Care a fost motivația să participați la Bursa Moștenitorii României Muzicale?

Motivația a fost foarte simplă. Dorința mea de a mă reîntoarce pe scenele din România. Am aplicat la această bursă pe vremea când încă eram student în Statele Unite și sunt foarte recunoscător, în primul rând pentru faptul că această bursă există, pentru că oferă tinerilor români o oportunitate extraordinară de a se reconecta cu țara, cu scena, prin proiectele pe care le depun.

Pentru mine a fost o binecuvântare și m-a ajutat enorm. De fapt, chiar a pus pietrele de temelie pentru întoarcerea mea acasă și sunt foarte recunoscător Cristinei Comandașu în special și Rotary Club Pipera, pentru că țin acest proiect viu.

Cu ce gânduri așteptați reîntâlnirea cu publicul de la Sala Radio?

Ca să fiu sincer, cu emoții. Emoțiile nu o să mă părăsească niciodată, dar în același timp și cu speranța că publicul o să se bucure de aceste concerte, de această muzică, îndrăznesc eu să o numesc inedită și uite, deosebit de vie, la 300 de ani după ce a fost scrisă.

Care sunt direcțiile și proiectele pe care le aveți în vedere pentru viitorul imediat și mediu?

Plănuiesc să înregistrez un album de lucrări solo. Deși nu sunt cel mai mare fan al înregistrărilor, cred că a venit timpul să intru din nou în laboratoarele de experimente personale. Nu pot să dezvălui încă tematica repertoriului, dar e ceva foarte aproape de sufletul meu.

În același timp, am o serie de concerte aliniate împreună cu violonistul Alexandru Tomescu pentru anul acesta și un mini-turneu alături de Romanian Guitar Quartet, grup nou înființat. Anul acesta am încântat faimoasele anotimpuri ale lui Vivaldi pentru patru chitare. Mai am un concert deosebit în decembrie, alături de violoncelista Sofia Blându, care este și- ea protagonista acestui concert de miercuri, și maestrul Alexandru Tomescu. Vom interpreta o serie de lucrări noi scrise de compozitorul Dan Popescu și alte lucrări din repertoriul clasic.

Și cine știe ce alte proiecte năstrușnice vor mai fi la orizont.

Credit foto: Ioana Chiriță