Chitaristul Costin Soare propune un recital de muzică renascentistă intitulat "Songs, Fancies and Dances" - în această seară, de la ora 17.00, la Muzeul Judeţean de Artă din Ploiești, și mâine, de la ora 18.00, la Palatul Suțu din București.

În cadrul recitalului intitulat "Songs, Fancies and Dances", pe care îl veți prezenta în această seară la Ploiești și mâine la București, propuneți publicului o explorare muzicală a Renașterii prin sonoritățile de chitară. Cum s-a născut ideea acestui recital?

Ideea recitalului s-a născut, în primul rând, dintr-o apropiere sufletească de această muzică. Sunt pasionat încă din adolescență de sonoritățile acestei muzici și de instrumentele respective și de aceea, iată, la un moment dat am ales să strâng așa, un buchet, să spunem, de lucrări din acea vreme, care sunt dedicate, firește, lăutei sau vihuelei, instrumentele cordofone din acea vreme. Le prezint astăzi publicului din Ploiești, iar mâine la București.

Povestiți-ne despre programul recitalului.

Este vorba despre, cum spune și titlul, "Songs, Fancies and Dances". Acest titlu condensează genurile cele mai importante din acea perioadă - pentru că avem, pe de-o parte, spre exemplu, aceste lucrări, fanteziile, lucrări de virtuozitate, care, inițial, erau niște lucrări improvizatorice, însă cu vremea, inspirându-se din motet, spre exemplu, acestea devin, cel puțin, în partea introductivă, din ce în ce mai stricte, să spunem, din punct de vedere polifonic. Avem dansurile, firește, pentru că recitalul pornește chiar cu o pereche de dansuri: o celebră pavană, scrisă de lutistul englez John Dowland, este vorba despre Flow My Tears (de fapt, un aranjament pe care Dowland îl face după această piesă dedicată unui ansamblu vocal și acompaniată de lăută și care, în cazul de față, este pentru chitară solo, pentru lăută solo) și o altă piesă foarte importantă din repertoriul lui Dowland - o gagliardă. De altfel, din această pereche de dansuri pavană - gagliardă, știm că se naște mai târziu suita barocă. Va fi și un moment de muzică sacră, o intabulare, adică un aranjament făcut de un important lutist și compozitor care s-a născut la Brașov, pe nume Bálint Bakfark. Acesta preia un motet al lui Josquin des Pres, compozitorul celebru în acea perioadă, inspirat din Psalmul 90 și face acest aranjament pentru lăută, pe care l-am transcris după tabulatură pentru chitară. Firește că în program vor fi incluse și dansuri, recitalul se încheie cu o serie de dansuri scrise de Adrian Le Roy - un important compozitor și editor din acea vreme, din Franța. O pondere importantă în programul acestui recital o va avea muzica scrisă pentru vihuela de compozitorii vremii. Vihuela este un instrument pe care noi, chitariștii, îl considerăm strămoșul nostru direct, un instrument care a avut o viață, să-i spunem, relativ scurtă, cândva de pe la 1530 până pe la 1580, când dispare în negura istoriei. Însă, din această perioadă, ne rămân șapte, opt culegeri absolut extraordinare ale acestor interpreți-compozitori și mă voi apleca în special asupra colecției ”Muzica del Delphin”, a lui Luis de Narváez, din care voi prezenta un set de variațiuni, câteva fantezii și o lucrare încărcată de emoție - un cântec inspirat tot de Josquin, se cheamă ”Mille regretz” - ”Mii de regrete”.

Din perspectiva dumneavoastră, ce aduce sonoritatea chitarei, oarecum mai intimă, am putea spune, acestui repertoriu?

Comparând chitara cu lăuta și cu vihuela, bineînțeles că aici avem o sonoritate ușor mai amplă. Firește, chitara, rămâne tot un instrument cu un sunet, într-adevăr, cum ați spus și dumneavoastră, mai intim, însă firește în funcție și de spațiul în care chitara cântă. Eu cred că aceasta poate căpăta, ca să spun așa, culori nebănuite, în ciuda faptului că nu are un volum foarte intens. Din punctul meu de vedere, comparând un pic cu sonoritatea lăutei și a vihuelei, cred că chitara poate aduce un plus de expresivitate și de culoare în tot acest demers. De aceea am și ales să prezint recitalul pe chitară, pentru că eu în trecut am mai cântat și la lăută și am prezentat recitalul și pe lăută, dar în acest moment am simțit că acest recital trebuie să fie cântat cu chitară.

Plănuiți și viitoare apariții cu același program?

Momentan nu sunt planificate, însă este de fapt vorba de o continuare a unui proiect de anul trecut, când am avut un mic turneu. În luna februarie am avut cinci apariții în țară cu acest program și iată că îl reiau cu încă două ieșiri în Ploiești și în București și sper ca pe viitor să apare la orizont și alte colaborări în care să pot prezenta acest program, care, de altfel, îmi este foarte apropiat sufletește, cum menționam la început.