Baritonul Mihai Damian face parte din distribuția artistică a Concertului Regal ce va avea loc în 25 octombrie la Ateneul Român, o gală de operă ce va fi transmisă în direct pe frecvențele noastre.

Vă oferim un interviu cu Mihai Damian, realizat la finalul săptămânii trecute, pe când baritonul se afla încă în SUA.

Mihai Damian, suntem cu câteva zile doar înainte de Concertul Regal ce va avea loc la Ateneul Român. Ce semnifică pentru dumneavoastră această invitație pe care ați primit-o din partea Casei Regale?

Am fost foarte fericit și onorat de această invitație, deoarece Casa Regală și familiile regale în general, nu doar cea a României, au fost mereu promotori ai artei și ai frumosului și atunci mă bucur să văd că și în ziua de astăzi se procedează la fel. Și, după cum știți și dumneavoastră, este un concert caritabil. Banii strânși sunt folosiți pentru susținerea tinerilor artiști și atunci mă bucur să pot ajuta și eu așa cum pot parcursul acestor tineri talentați.

Din ce știu, mi se pare că dumneavoastră nu ați fost bursier al programului lor, așa e?

Nu am fost bursier. Slavă Domnului, eu am avut susținerea financiară și morală a familiei suficient cât să mă pot dezvolta într-un mod cât mai frumos și armonios.

Mulți tineri talentați, fără posibilități materiale semnificative, să spunem, au fost ajutați de-a lungul timpului și e important să li se deschidă o ușă care să-i ajute să meargă mai departe. Orice participare internațională (audiții, concursuri) - e un efort din partea familiilor.

Este un efort foarte mare și o cheltuială extrem de mare, deoarece știm cu toții costurile de trai, pentru că în momentul în care participi la o audiție, asta înseamnă că ai de plătit avion sau tren, ai de plătit cazare, eventual pe o noapte sau mai multe nopți, și în marile orașe europene acest lucru nu este deloc ieftin.

Această seară de 25 octombrie este importantă. Dumneavoastră veți evolua alături de soprana Georgiana Dumitru, o voce foarte bună din noua generație de artiști lirici de la București. Cum v-ați ales programul?

Programul este unul divers, am încercat să fie cât mai atractiv pentru public, deoarece ne dorim să vină și public nou, de ce nu, la acest concert. Așa că va fi o combinație dintre șlagăre ale operei, cum ar fi Bărbierul, coruri celebre, dar printre ele am încercat să integrăm și lucruri mai puțin ascultate de către publicul larg. Am ținut cont și de repertoriul curent al meu și al Georgianei.

În ce vă privește, dacă lista pe care o am eu e corectă, veți interpreta cavatina lui Figaro, Toreadorul - Aria lui Escamillo și două duete, nu? Din Don Giovanni și din Lucia di Lammermoor.

Exact.

Enrico e un rol făcut?

Deocamdată nu. Va urma peste doi ani, un debut într-o “casă mare”. Nu pot să zic unde. Sau poate mai repede, cine știe, dacă programul îmi permite și circumstanțele sunt bune.

De la București veți pleca la Cluj, unde veți interpreta rolul titular din Bărbierul din Sevilla, la Opera Română, instituție din ansamblul căreia încă faceți parte. Cum e să reveniți în locul din care a început ascensiunea dumneavoastră?

Eu mă bucur foarte mult de fiecare dată când am ocazia să cânt acasă și să mă întâlnesc cu toți prietenii și cu toți oamenii care m-au susținut încă de la bun început.

Clujul este orașul în care locuim, de fapt, eu și familia mea și ne place foarte mult. Toată lumea mă întreabă, păi nu ați vrea să părăsiți Clujul, să vă mutați în alte parte? Eu spun tot timpul că nu. Clujul e un oraș care are multe de oferit, nu doar din punct de vedere economic, ci și cultural. Și asta mă ține legat acolo. Când eu vin și cânt într-un teatru plin, asta înseamnă că oamenii acestei instituții, Opera din Cluj sau Opera Maghiară, își fac treaba bine, pentru că oamenii revin de fiecare dată la operă.

Dar, de această dată, există ceva mult mai important în viața dumneavoastră care vă va emoționa dincolo de orice cuvinte. Bănuiesc că abia acum vă veți ține pentru prima dată în brațe fetița născută cu doar câteva zile în urmă, așa-i?

Da, așa e. La începutul săptămânii (n.red. - săptămânii trecute), luni seara, soția mea a născut o fetiță minunată. Acum, când voi ajunge în sfârșit și eu acasă, o să o văd și o să o țin în brațe. Da, este partea mai puțin frumoasă a acestei meserii, pe care lumea de multe ori o trece cu vederea. Cântăreții de operă sunt plecați de multe ori și câte două, trei luni de acasă, inclusiv în locuri foarte îndepărtate. Eu acum sunt în Dallas, avem opt ore diferență de fus orar, e puțin complicat, dar e un sacrificiu de ambele părți; lucrurile pot să funcționeze foarte bine.

Sunt convinsă, da, așa mă gândeam și eu, că un moment atât de mult așteptat de familie s-a petrecut, când sunteți atât de departe, în America. Este exclus să puteți da o fugă acasă între două reprezentații ale spectacolului. Chiar mă gândeam, cum a fost să vă vedeți în continuare de ce aveți de făcut acolo, știind că, între timp, la mii de kilometri distanță, soția dumneavoastră aduce pe lume copilul familiei?

Primul spectacol după ce soția mea a născut a fost cred că cel mai bun spectacol din cariera mea. Magia ajunge și la mii de kilometri distanță.

Cât timp reușiți să rămâneți acasă, după escala de la București?

Nu foarte mult, dar am să storc fiecare secundă.

Ați avut un an extrem de prolific. Premiile de la Francisco Viñas și Operalia v-au propulsat imediat, probabil înainte de a putea procesa tot ce vi s-a întâmplat. Privind retrospectiv acest an calendaristic ce se apropie de final, care au fost momentele cele mai importante?

Cel mai important moment este, clar, cel mai recent, adică venirea pe lume a fetiței mele.

Cu siguranță.

Iar din punct de vedere al carierei, aș spune că, după câștigarea Operaliei, ar fi debutul meu la Arena din Verona, care e un moment pe care am să-l prețuiesc toată viața.

…în această vară, când ați făcut pare din trei producții - Traviata, Boema și concert cu Carmina Burana.

Da.

Cum a fost impactul de a fi atât de mult implicat deodată într-un festival atât de important?

Este un sentiment foarte interesant, ești cuprins de frică, deoarece ai o responsabilitate enormă. Am fost unicul în distribuție pentru Boema, am fost a doua distribuție pentru Traviata, cu artiști mari cum ar fi Amartuvshin Enkhbat, Ludovic Tézier - pe același rol, iar pentru Carmina, din nou, singur pe rol în distribuție. Mi s-a oferit o încredere foarte mare, ceea ce m-a bucurat, dar în același timp, cum am spus, este puțin înfricoșător.

Asta mai întrebam și în alte interviuri cu artiști lirici. Cât de grea este această presiune în momentul în care știi că ești singur pe rol și producția respectivă, teatrul, toți, se bazează că nu se întâmplă nimic care să pună în pericol reprezentațiile.

George Petean vorbește despre lucrul ăsta. Un spectacol prost e trecut cu vederea. Două spectacole proaste deja ridică semne de întrebare. După al treilea spectacol prost, poate nu te mai întorci în același loc. E o presiune enormă.

Cum o gestionați? Care sunt trucurile? Fiecare artist are propriul său ritual, propriile sale modalități de a gestiona ziua unui spectacol și o perioadă atât de extinsă, iată cum au fost cele câteva săptămâni în timpul verii (caniculă...), momentul în care erați la Arena din Verona singur pe rol în două din cele trei producții.

Eu nu am un ritual anume. Cred că dacă suntem, cu ghilimelele de rigoare, superstițioși, până la urmă este o superstiție - ar trebui să mănânc doar cu nu știu câte ore înainte -, bine există și cauze fiziologice...

...asta vreau să zic, că unele lucruri nu mai țin de superstiție.

Eu tratez ziua spectacolului ca pe oricare altă zi pentru că altfel tind să pun prea multă presiune pe mine. Și-atunci, nici nu mă gândesc la spectacolul de seară, îmi văd de sarcinile de peste zi, ascult muzică, gătesc, fac curățenie, fac bagajul - cum e cazul zilei de azi, căci mâine plec. Și atunci ajung la spectacol cumva cu mintea odihnită și pot să dau totul pe scenă.

Este gătitul o modalitate de relaxare?

Modalitate de relaxare și la final și o modalitate de a mă hrăni… mă relaxează.

La începutul acestui an ați făcut parte și din distribuția operei Marina, prima creație lirică a lui Umberto Giordano, dar niciodată publicată sau interpretată în public până anul acesta. Iar versiunea concertantă, prima audiție absolută a acestui titlu, a fost înregistrată și lansată pe disc în timpul verii. Așa cum știți - un album pe care l-am prezentat și ascultătorilor noștri și pe care sper să-l vedem cât de curând printre discurile premiate. Nominalizările, sigur, se adună deja. N-am apucat să vorbim la acea vreme. Spuneți-mi acum, cum a fost această experiență pentru dumneavoastră?

E un lucru foarte interesant să dai viață unei partituri care nu a mai fost interpretată până acum, deoarece nu ai niciun loc din care te-ai putea inspira, cum ești obișnuit în alte cazuri, în care ai la dispoziție zeci de variante de discuri și de interpretări. Așadar, a fost o muncă inclusiv de cercetare și am avut și editorul cu noi la fiecare repetiție. Ne-am sfătuit pentru eventuale corecturi, lucruri care nu aveau foarte mult sens muzical, să le spunem poate greșeli preluate din manuscris etc. Cu toate că am avut la dispoziție doar o săptămână, eu zic că am realizat un lucru nemaipomenit și mă tot gândesc dacă am fi avut două sau trei săptămâni la dispoziție, cât am mai fi putut aprofunda și adăuga în interpretare.

Invariabil înregistrarea se constituie și într-un reper la care se vor raporta următoarele. Ați resimțit și din acest punct de vedere greutatea responsabilității, diferită poate față de realizarea unei producții?

Da, este un stres enorm și asta, mai ales că eu eram programat să cânt rolul Daniele, fratele Marinei, rolul secundar de bariton, iar cel care era programat să cânte rolul principal a anulat cu o săptămână și jumătate înainte de spectacole și mi s-a propus să fac eu rolul principal.

Deci, practic, ați învățat inițial Daniele și după aceea a trebuit să treceți pe Lambro, într-un timp record.

Da, este un foarte mare risc, dar în același timp este ceva ce te poate ajuta, te poate impune în fața altor cântăreți sau în fața directorilor de casting. A fost și cazul lui Dmitri Hvorostovski, de exemplu, când a câștigat la Cardiff. Știa că șansele sunt mici în fața lui Bryn Terfel și atunci a încercat să adauge diverse lucruri cum ar fi aria lui Rodrigo, “moartea lui Rodrigo”, dintr-o singură respirație în întreaga frază, la mijloc; sau multe alte exemple de acest gen. Și mie îmi place să risc.

Mai știu că ați declarat că vă place și Andrea Chenier și mă gândeam... oare ați avut timp să analizați operele lui Giordano, spre exemplu, să vedeți cum arată și Mala vita, opera în care Giordano și-a reciclat materialul muzical din Marina, motivul principal pentru care Marina nu a fost publicată în timpul vieții sale? Mă gândesc că poate, prin prisma dirijorului de orchestră, prima dumneavoastră licență, aveți și curiozitatea de a cerceta pe o plajă mai largă, dacă timpul v-a permis, firește.

Am avut foarte multe spetacole, foarte multe debuturi, mai ales stagiunea asta și am încercat pe cât posibil să nu mă abat foarte mult. După ce mă întorc acasă, am Concertul Regal, apoi am concert cu Freddie de Tommaso la Paris, unde o să cântăm multe fragmente - arii și duete din Verdi și apoi verism, diverși compozitori - arii și duete pe care eu nu le-am mai cântat.

Deci, material muzical nou pentru dumneavoastră.

Da. Apoi plec la Metropolitan, unde va fi debut în Maria Stuarda. Deci, încerc pe cât posibil, să mă concentrez doar pe aceste lucruri deocamdată, iar după ce se mai liniștește stagiunea și vor fi rolurile mele curente, atunci, da, absolut tot timpul analizez și ascult lucrări noi.

Anul acesta a fost și Ford în Falstaff, a fost și Mercuțio în Romeo și Julieta de Gounod. Au fost o serie de roluri atractive. Apropo de Mercuțio, veți avea timp oare să-l faceți și acasă, la Cluj?

Mercuțio nu este neapărat în fach-ul meu. Nu știu cât am să-l mai interpretez. Este mult mai pretabil unui bariton lejer sau unui bariton Martin, de ce nu? Dar, dacă mi se propune, sigur, cu cel mai mare drag.

Tocmai ce ați spus mai devreme despre debutul la MET. Se va petrece chiar în această iarnă.

Eu plec la New York, la mijlocul lunii noiembrie. Ultimul spectacol va fi pe 22. Iar eu mă întorc acasă în Ajun de Crăciun, pe 24 decembrie.

Și cât apucați să stați acasă? Crăciunul și Anul Nou?

Trei zile. Pe 27, plec la Berlin.

Deși nu este un rol de primă linie, să spunem, cel din Maria Stuarda, totuși vă aduce debutul pe o scenă americană foarte importantă, Metropolitan Opera din New York, unde bănuiesc că acum tatonați terenul și se vor ivi și alte colaborări interesante în scurt timp.

Da, la Metropolitan deja sunt programat și pentru stagiunile viitoare, dar nu pot să spun pentru ce. Acesta este un rol foarte bun pentru a debuta într-o casă de anvergura Metropolitan-ului, deoarece este foarte prezent pe parcursul operei. Dacă Paolo este un proiect pentru Iago, atunci Cecil este un proiect pentru Paolo, i-am putea spune, strict ca și mod de construire a personajului și caracter. Totul este înspre dezvoltare.

Sunt convinsă și, apropo de dezvoltare, haideți să parcurgem cele mai importante momente sau debuturile de casă cele mai importante din 2027, printre ele știu că este și Londra.

Da, la Londra voi fi tot într-un rol secundar, este unul dintre primele contracte pe care Maria (n. red. - Moţ) le-a obținut pentru mine și voi fi Marco în Gianni Schicchi, dar în același timp voi fi și cover pentru rolul titular, care va fi interpretat de Sir Bryn Terfel.

E important că faceți primul pas în acest teatru important, iar să fiți rezervă pentru Bryn Terfel, este de asemenea important. Tot la titluri ce nu pot fi spuse deocamdată intră și celelalte contracte ce vor urma la Londra?

Da.

Alte debuturi de rol sau de teatru… ce am putea marca de pe acum și se poate spune pentru anul 2027?

Pentru 2027, ce vă pot spune, este doar stagiunea în care ne aflăm: va fi Staatsoper Berlin în ianuarie, patru spectacole de Traviata, împreună cu Iuliana Grigorian rolul titular. Apoi, după cum ați spus și dumneavoastră, Londra. Mă voi întoarce la Dallas, timp de o săptămână pentru Don Giovanni, unde voi interpreta Masetto, împreună cu o distribuție de primă mână: Ildebrando D'Arcangelo, Luca Pisaroni - sub bagheta maestrului Fabio Luisi. Apoi voi fi la Zürich, unde voi debuta, dar nu debut de rol, ci de teatru și voi cânta Marcello în Boema.

Iar pentru la vară, se preconizează din nou o participare într-unul din marile festivaluri sau încă nu e clar?

Da, dar încă nu vă pot spune.

Cu siguranţă, ne vom mai auzi pe parcurs!