Ediţia din acest an a prestigiosului Concurs Internaţional Operalia, fondat de Placido Domingo, s-a încheiat aseară, la Sofia, cu un succes răsunător pentru reprezentantul României, baritonul Mihai Damian – solist al Operei Naţionale Române din Cluj-Napoca. Artistul a cucerit Premiul I, fiind al patrulea român care realizează această performaţă, după tenorul Ştefan Pop (2010), tenorul Ioan Hotea (2015) şi soprana Adela Zaharia (2017); iar în 1995, mezzosoprana clujeană Carmen Oprișanu a obținut premiul al III-lea. Din juriu au făcut parte directori şi reprezentanţi ai unor importante teatre lirice, precum Opera de Stat din Viena, Teatrul Scala din Milano sau Opera Regală din Londra, printre alţii.

Mihai Damian, în primul rând, felicitări! A fost o seară extraordinară în care mulți am urmărit live competiția. Știu că ați avut susținători și în sala de la Sofia.

Mulțumesc mult! Am fost copleșit de căldura publicului și de reacția sălii, atât în momentul în care am terminat de cântat, cât și în momentul în care am fost premiat.

Premiul întâi, Premiul publicului, acordat de Rolex, și un Premiu special acordat de Ministerul Culturii din Bulgaria sunt rezultatele pe care le-ați obținut aseară la Operalia, într-o competiție acerbă cu finaliști foarte buni, dar interpretarea dumneavoastră impecabilă a cucerit jurul. Este un vis devenit realitate?

Da, pentru orice cântăreț tânăr de operă, Operalia este un vis și o dorință enormă. Este echivalentul jocurilor olimpice, cum îmi place mie să spun. Și iată că am reușit să obțin medalia de aur și da, sunt extrem de bucuros.

Cum a fost această săptămână petrecută la Sofia, în care ați parcurs ultimele etape ale concursului?

A fost o săptămână intensă. Toți cântăreții selectați pentru a participa în ediția de anul acesta au fost extrem de bine pregătiți. Diferențele de punctaj au fost foarte mici și a fost o competiție acerbă.

Sunteți al patrulea artist român care cucerește premiul întâi la Operalia după Ștefan Pop, Ioan Hotea și Adela Zaharia. Implicit, o victorie pentru școala de canto de la Cluj - ați fost student la clasa bas-baritonului Cristian Hodrea. Ce reprezintă pentru dumneavoastră participarea la un concurs de o asemenea anvergură (ați spus, olimpiadă), dar pentru o viitoare carieră ca tânăr artist, cum considerați că vă deschide porțile și cum faceți față tensiunii inerente unei astfel de competiții?

Într-o astfel de competiție, diferența dintre artiștii mari și artiștii buni o face foarte mult psihicul și sinceritatea interpretării și a emoțiilor. Cred că la fel s-a întâmplat și de data aceasta și mă bucur să fiu și eu în panteonul câștigătorilor români ai acestei competiții. Este o presiune imensă, este foarte ușor să clachezi. Un singur moment de neatenție poate să fie absolut dezastruos. Noi, cântăreții, suntem asemenea unor atleți și o secundă de neatenție poate să însemne pierderea concursului sau să ridice semne de întrebare din partea directorilor de casting sau a intendanților de la teatrele europene.

Alți competitori au ales arii ultra-cunoscute, hit-uri ale liricii. Ați optat pentru o arie din Attila de Verdi. Care au fost criteriile de selecție?

Tot timpul îmi ascult instinctul și mi se pare că directorii de casting sunt sătui să asculte aceleași șlagăre, să le spun, oricât ar fi ele de spectaculoase, și se bucură atunci când cineva aduce o arie care nu s-a mai cântat sau se cântă prea puțin în competiții, cu atât mai mult cu cât cineva o și interpretează bine sau foarte bine. Acest lucru dă foarte bine în fața unui juriu.

Aș vrea să amintesc ascultătorilor noștri că în luna ianuarie a acestui an ați colecționat numai puțin de 7 premii la cea de-a 62-a ediție a unui alt concurs internațional de canto extrem de important, Francisco Viñas. Finala a avut loc la Barcelona, în 24 ianuarie. Ați urcat pe locul al doilea al podiumului, dar ați obținut și premiul publicului, premiul oferit de Teatrul Real din Madrid cu un contract, un premiu special pentru cea mai bună interpretare a unei arii de Verdi - iată, sunteți deja specializat în Verdi, un premiu de excelență în memoria baritonului Vicente Sardinero, un premiu de excelență oferit de European Opera Centre, constând într-o bursă de studiu, în cadrul proiectelor pe care acest centru le derulează, dar și un premiu de excelență, Torras Family Foundation oferit de Houston Grand Opera, ce a inclus invitația de a concura în semifinala ediției următoare a competiției Houston Grand Opera Eleanor McCollum. Așadar, o nouă competiție la orizont, când va fi?

Acea competiție, din păcate, nu va fi. Programul nu-mi permite să ajung acolo, deoarece am angajamente destul de multe. Însă, după Operalia, cred că nicio competiție nu-și mai are sensul. Așa că am să mă bucur de acest moment toată viața și am să mă bucur de contractele care vor urma de acum încolo.

Asta pentru că aveți deja o puternică agenție de impresariat care vă reprezintă, o companie condusă de românca Maria Moț, care vă ajută la construirea unei cariere internaționale, iar acasă sunteți solist al Operei Naționale Române din Cluj-Napoca. Dar, bănuiesc că participarea la aceste două competiții majore din acest an v-au adus noi oferte, pe lângă cele obținute odată ca premii. Ne puteți dezvălui ceva concret?

Deocamdată, nu pot să dezvălui nimic, însă vă asigur că stagiunea următoare va fi una stelară.

Acum sunteți în drum spre București, unde publicul care va veni joi și vineri la concertele de la Ateneu vă va auzi în Misa în Do major de Beethoven, apoi reveniți la Cluj, unde aveți o serie de spectacole acasă. Va exista și un moment de respiro după toată această perioadă?

Da, va fi și un moment de respiro cu ocazia sărbătorilor de Crăciun și apoi voi intra direct în pâine, cu trei luni pline în Italia - la Milano, Bari și Roma. Vorbim de I Pomeriggi Musicali cu o premieră mondială a primei opere a lui Umberto Giordano (Marina), care va fi prezentată în formă de concert și înregistrată de Decca.