Avi Avital, primul solist la mandolină nominalizat pentru un premiu Grammy pentru muzică clasică, evoluează pe 25 martie 2026 alături de Orchestra de Cameră Radio, în dublă ipostază, de solist și conducător al ansamblului. Aflăm informații despre programul concertului, precum și despre activitatea artistică a lui Avi Avital dintr-un interviu realizat de Ana Sireteanu.

Cum vă amintiți concertul alături de Orchestra de Cameră Radio din 2024?

Prima dată când am cântat aici, acum doar doi ani, a fost incredibil. Îmi amintesc că m-am simțit foarte bine, a fost și un program complet de dirijat, cu piese foarte interesante. A fost pur și simplu minunat, iar această orchestră este cu adevărat plină de viață, mi-a plăcut foarte mult să cânt alături de ei și îmi amintesc foarte clar reacția publicului și ce primire călduroasă am avut. A fost prima dată când am cântat cu o orchestră din România - cântasem deja aici cu ansamblul meu înainte, dar cu Orchestra de Cameră Radio a fost și este în continuare o colaborare extraordinară.

Care este atmosfera din sala de repetiții de această dată și cum le transmiteți muzicienilor viziunea dumneavoastră asupra lucrărilor din program?

Am început repetițiile, iar atmosfera este foarte pozitivă, de concentrare asupra muzicii. Acest program nu are nevoie de dirijor, așa că relația noastră muzicală se bazează pe încredere și cred că membrilor orchestrei le place acest lucru. Totul se rezumă la a le oferi încrederea necesară pentru a trece de la a cânta cu un dirijor - un tip de colaborare cu care sunt obișnuiți - la a simți cu adevărat că facem muzică de cameră la o scară mai mare, la a le oferi posibilitatea de a-și pune în evidență propria personalitate și a lua inițiative. Acesta este pur și simplu un mod diferit de a face muzică și îmi place foarte mult faptul că nu trebuie să-i conduc pe toți, ci să-i las să se exprime ca grup și chiar ca indivizi, este minunat.

Ce aspecte ați avut în vedere în alcătuirea programului concertului de la Sala Radio?

Pentru că este a doua oară când colaborăm, unul dintre factori a fost să nu repetăm ce am interpretat deja acum doi ani și să surprindem din nou publicul. Cred că prima dată a fost probabil o surpriză pentru o mare parte din public - nu este ceva ce auzi în fiecare zi, un concert în care mandolina este instrumentul solist al orchestrei. Așa că mi-am dorit să aduc ceva nou: am ales muzică barocă, o piesă contemporană care îmi place foarte mult, semnată de Avner Dorman, un compozitor israelian cu activitate și în Statele Unite ale Americii, a compus această piesă pentru mine acum deja 20 de ani și de atunci am cântat-o de foarte multe ori, iar acum o interpretăm în premieră în România. Mai avem o altă piesă extraordinară de Hummel - compozitor care a trăit cam în aceeași perioadă cu Beethoven, au fost de altfel prieteni apropiați la moment dat - , iar acesta este un concert gândit chiar pentru mandolină de Hummel. Avem de această dată o orchestră puțin extinsă, nu mai este doar un ansamblu de coarde. Așa am ajuns la acest program de tip mozaic.

V-aș ruga să ne spuneți cum ați descrie din punct de vedere stilistic lucrarea compozitorului contemporan Avner Dorman?

Când spuneți muzică contemporană, mi se pare că este un termen prea generic, pentru că există atât de multe limbaje diferite în spațiul muzicii contemporane. Sper ca publicul să nu aibă o imagine preconcepută asupra felului în care ar trebui să sune muzica contemporană. Limbajul lui Avner Dorman este foarte eclectic, este foarte accesibil publicului, nu seamănă deloc cu muzica de avangardă, experimentală sau cu ceva de genul acesta, este foarte apropiat de spiritul muzicilor tradiționale.

Înainte să înceapă lucrul la această piesă, l-am întrebat pe Avner Dorman: ce înseamnă mandolina pentru tine? Și a dat mai multe răspunsuri.

Spunea că, mandolina îl trimite cu gândul la muzica din Orientul Mijlociu și, desigur, la muzica italiană (la coloanele sonore ale filmelor italiene), la choro-ul brazilian și bluegrass-ul american; toate acestea sunt asocieri pe care le avea cu ideea sau sunetul de mandolină, iar după ce am primit partitura, am avut senzația că în limbajul muzical al lucrării am regăsit toate aceste reprezentări ale sale despre mandolină. Sunt atât de multe influențe din diferite genuri muzicale, are un groove pregnant, este foarte optimistă și captivantă și are, de asemenea, o tușă lirică, meditativă, foarte profundă, așa că, de obicei, când cânt această piesă, publicul se conectează foarte ușor cu ea și sunt sigur că așa va fi și de această dată.

Discografia dumneavoastră vă reflectă creativitatea, în CD-uri precum „Avi Avital Between Worlds" sau „The Art of the Mandolin". Ce vă inspiră în alcătuirea conceptelor care stau la baza discurilor dumneavoastră?

Încerc mereu să mă reinventez și să surprind publicul ascultător, să mă provoc cu idei noi și proaspete. Dacă analizezi discografia mea și, de asemenea, la concertele mele, vei realiza că nu sunt atașat de un singur gen muzical. Îmi place muzica în sensul larg al cuvântului; pentru mine nu există genuri și nu există granițe între muzica barocă și cea contemporană, între muzica populară și jazz, așa că fiecare album este, desigur, ca un album foto, în care te concentrezi pe o singură temă, așa că, desigur, unele dintre albumele mele sunt baroce, altele sunt muzică folk, iar unul este de jazz. Cred că dacă te uiți la această discografie, îți oferă o imagine a ceea ce sunt. Este încă deschisă, știți, încă sunt și voi continua să înregistrez albume și nu știu cum va evolua, pentru că, din nou, îmi permit întotdeauna să mă las surprins.

De-a lungul timpului, ați comandat mai multor compozitori peste 100 de lucrări destinate mandolinei. Ce efect considerați că a avut demersul dumneavoastră în intenția de a revigora repertoriul acestui instrument?

Mandolina nu a fost considerată un instrument de concert de-a lungul istoriei muzicii clasice, nu mulți dintre marii compozitori, ale căror nume le cunoaștem cu toții, au compus pentru mandolină. Eu astăzi o văd ca pe un instrument de concert și simt că, pentru a reintroduce mandolina în obișnuitul muzicii clasice, ar trebui să existe muzică bună scrisă de compozitori în viață, astfel încât în viitor să existe un repertoriu de înaltă calitate pentru acest instrument, iar aceasta este, într-un fel, misiunea mea în viață: să creez acest corpus sau să încurajez compozitorii să scrie pentru mandolină și astfel, să readuc într-adevăr mandolina ca instrument de concert în tradiția muzicii clasice. Am interpretat în premieră peste 100 de piese, nu toate fiind concerte, ci și muzică de cameră, lucrări pentru mandolină solo și pentru diferite ansambluri, dar cred că peste 30 sunt concerte, ca parte din acest repertoriu la care am contribuit prin provocările pe care le-am lansat compozitorilor. Și sunt foarte fericit să aduc la București una dintre aceste piese, poate unul dintre cele mai importante concerte pentru mandolină ale secolului XXI de până acum, compus de Avner Dorman.