Gabriel Bebeşelea, dirijorul principal al Filarmonicii de Stat "Transilvania", a vorbit pentru Radio România Muzical despre scrisoarea deschisă postată pe pagina sa de Facebook, marţi, 27 octombrie 2020, cu privire la situaţia Filarmonicii de Stat "Transilvania". După moartea regretatului Marius Tabacu, Consiliul Județean a numit recent un manager interimar la conducerea Filarmonicii de Stat "Transilvania", pe Cătălin Nistor, membru al Corului Filarmonicii. Acesta este absolvent al Academiei de Muzică "Gheorghe Dima". Dar, conform presei locale, angajații filarmonicii sunt nemulțumiți de numirea noului manager interimar. "Considerăm că numirea lui Cătălin Nistor ca director interimar, fără consultarea membrilor administrației Filarmonicii, este nepotrivită și, de aceea, nu vom comenta nici informațiile apărute în presă despre personalitatea și competențele acestuia. Nu a fost alegerea noastră. Sperăm că totul ca decurge așa cum trebuie și cum e corect într-un oraș care se pretinde un pol al culturii în România", au spus reprezentanții Filarmonicii clujene. Mai jos, dialogul purtat de Lucian Haralambie cu dirijorul Gabriel Bebeşelea. Managerului interimar i-a fost de asemenea solicitat un interviu, insa pana la data publicarii articolului, nu s-a primit nicio confirmare in vederea realizarii acestuia.

Vă rugăm să definiți contextul situației actuale de la Filarmonica Transilvania, care a condus la scrisoarea deschisă pe care ați semnat-o pe 27 octombrie.

Vă mulțumesc foarte mult pentru invitația de a discuta despre acest subiect foarte dureros pentru mine personal, dar cred că este o discuție necesară, pentru că fără dialog este imposibil de a rezolva orice fel de situație. Vreau din capul locului să spun că aceasta este poziția mea personală. Nu este poziția oficială a instituției și vreau, de asemenea, să subliniez faptul că nu este vorba de un atac la persoană. De aceea, nu vreau să merg în direcția rostogolirii unor informații care au fost vehiculate în presă, vreau doar să discut despre competență managerială și despre notorietate culturală. De fapt, acest lucru e ceea cred că ne unește pe artiștii care ne-am simțit cumva nedreptățiți prin această numire, de faptul că autoritățile nu s-au uitat pe baza acestor criterii atunci când au nominalizat o persoană la preluarea interimară, într-adevăr, a direcției instituției după decesul regretat al domnului Marius Tabacu.

Ați descris mesajul dumneavoastră ca fiind "unul de luptă împotriva imposturii și a lipsei oricărei busole morale". Scrisoarea deschisă, publicată marți, 27 octombrie, a venit după mai multe zile de la numirea directorului interimar al Filarmonicii de Stat Transilvania. Nu este așadar, o reacție la cald. Ce v-a determinat să reacționați în acest fel?

Cronologia faptelor arată că imediat după ce s-a realizat această nominalizare, colegii mei au fost la autorități și au discutat despre criteriile alegerii și de ce s-a făcut acest lucru fără consultare. E drept, ordonatorul de credit are dreptul să nu se consulte, dar mai ales într-o situație de așa manieră, în care trăim o criză extrem de dificilă pentru toată lumea, în care managerul filarmonicii a dispărut dintre noi, trebuia să existe o continuitate sau măcar o preluare, într-o formă sau alta, a ceea ce s-a întâmplat înainte, dar colegilor mei li s-a transmis să nu-și facă griji. Imediat se va realiza un concurs și în circa 30 de zile o să fie numită o comisie formată din oameni competenți, care o să decidă cine o să urmeze la cârma Filarmonicii de Stat Transilvania. Absolut firesc. Dar deja trecuse o săptămână și nu s-a întâmplat stabilirea datei acestui concurs și atunci am considerat că trebuie să trag un semnal de alarmă. De ce? Pentru că nouă ni se pare puțin interesant acest conglomerat de situații și anume lipsa totală de transparență, lipsa totală de notorietate a persoanei care a fost numită și lipsa totală de competențe manageriale. Și atunci, există câteva semnale de alarmă care se trag de aici. Mai ales, noi aflându-ne, după cum spuneam, într-o criză extrem de dificilă. E foarte important să nu pierdem nici măcar un singur post, să nu pierdem nici măcar un singur leu din buget, pentru că și așa bugetele culturii din România sunt, de fapt, sub necesarul normal pentru un act cultural.

Este un subiect pe care îl atingeți în scrisoare. Vorbiți de protejarea culturii. Amintim de exodul muzicienilor în țările vestice, de subfinanțarea instituțiilor de cultură și de modul în care, la fel cum menţionaţi mai devreme, autoritățile manageriază acest sector. Credeți că este nevoie de un moment zero pentru instituțiile de cultură din România?

Absolut. Cred că acest moment zero trebuia să vină demult, poate chiar acum un deceniu, dar ceea ce am specificat și în scrisoare pe care am publicat-o ieri, problema este că foarte multe situații pe care noi le-am ignorat și noi le-am ascuns sub preș și pe care noi nu le-am băgat în seamă, acum ne-au explodat în față și abia acum, de fapt, în foarte multe domenii sesizăm că trebuia să fi mișcat de foarte mult timp, foarte multe lucruri, inclusiv în domeniul cultural. Cred că cel mai bine se vede în sistemul medical și cel educațional. Ce criză adâncă și ce falie enormă e de fapt între situațiile ideale și ceea ce se întâmplă concret, în realitatea de zi cu zi a perioadei acesteia. Și atunci, revenind la cultură, cultura este de fapt coloana vertebrală a națiunii, or dacă noi nu am reușit din timp să preîntâmpinăm astfel de situații, atunci o să fie foarte dificil ca acum, în mijlocul unei crize, să reușim să o protejăm. De fapt, teza pe care doresc eu s-o înaintez e următoarea. Cultura trebuie imperios necesar protejată. Dar protecția ei depinde de noi toți. Eu am simțit nevoia să trag acest semnal de alarmă pentru că mi se părea exagerat ca printr-o aprobare tacită a mea să se realizeze o astfel de mișcare.

Aș vrea să vorbim și despre soluții. Care ar fi primii pași după acest moment zero?

După o astfel de numire, bineînțeles că încrederea artiștilor în autorități cred că dispare destul de vehement. În primul rând, transparența și dialog, pentru că ce s-a întâmplat a fost pur și simplu, o lipsă totală de dialog și o lipsă de comunicare, care a dus pur și simplu la niște rupturi zilele acestea, din păcate, ca în cazul multor alte scandaluri culturale care s-au petrecut în România, se realizează niște rupturi și niște contondențe nemaiîntâlnite, care or să fie foarte greu vindecate. Din păcate, apar și personaje care profită de acest lucru și atunci, de asta spun că, în primul rând, comunicare și transparență.

Pentru Filarmonica Transilvania, care ar fi rezolvarea pe termen scurt și mediu, să spunem, pentru a reintra în normalitate?

Numirea cât mai rapidă a unei comisii care să poată să evalueze și să numească un manager demn de o astfel de instituție, pentru că vorbim de una din cele mai importante și mai mari instituții de cultură din România. Aș vrea să adaug neapărat ceea ce am spus mai devreme, dar vreau să subliniez cu trei, patru, cinci linii îngroșate, este momentul în care, cu toții, care suntem interesați de această coloană vertebrală de care am amintit mai devreme, anume cultura. Cu toții să ne sesizăm și să nu lăsăm lucrurile să derapeze, pentru că e foarte ușor, lucrurile să se ducă într-o direcție care să nu mai poată fi corectată ulterior și să fie nevoie de generații întregi pentru a reface.