Cu o explozie de ovații - astfel a întâmpinat publicul serii de miercuri, 19 mai 2021, preponderent tânăr și prezent în număr mare în sala Ateneului, anunțul făcut de Dmitry Sitkovetsky, președintele juriului secțiunii "Vioară" din cadrul competiției. La ora 21.09 a fost făcut cunoscut rezultatul unui maraton de 3 ore - un spectacol muzical de bună calitate oferit, cu plusuri dar și cu minusuri, de cei trei finaliști. Mai întâi, mezinul de vârstă al finalei, Tassilo Probst din Germania, în vârstă de 18 ani, a cântat Concertul op. 35 de Piotr Ilici Ceaikovski; propunând o primă parte mai degrabă introvertită, în mezzo-voce, etalând o bună artă a frazării, a legatoului, în general, timbru luminos și egal, în toate registrele, fără a fi, din păcate, infailibil intonațional, mai ales în pasajele rapide din registrul înalt. Mai degrabă rezervat, Tassilo Brobst a arătat, totuși, în mișcarea finală că poate fi și debordant și descătușat.

Ultima dintre cele trei evoluții a fost cea a artistei sud-coreene Jaewon Wee, în vârstă de 21 de ani: o prezență fizică delicată, aparent fragilă, în contrast cu natura ei muzicală completă, la care forța și robustețe își au resorturile în armonia atinsă în raport cu construcția expresivă a lucrării: fiecare sunet pe care îl generează are un sens muzical perfect justificat și inclus într-o gândire de ansamblu care cu greu poate dezamăgi un pasionat al muzicii lui Johannes Brahms. Jaewon Wee a dat tot ce a avut mai bun pentru Concertul op. 77 de Brahms - una dinte cele mai solicitante partituri violonistice, singurele momente de slăbiciune a susținerii putând fi remarcate, episodic, doar în partea a treia a lucrării.

Între cei amintiți a evoluat câștigătorul secțiunii, Valentin Șerban, la cei 31 de ani, liderul de vârstă și, în mod evident, cel mai experimentat și mai stăpân pe discursul său dintre cei trei finaliști; o siguranță care i-a asigurat, în bună măsură, succesul, evidentă atât în asumarea unei concepții clare asupra partiturii, cât și în fiecare atac de arcuș. Nu în ultimul rând, interpretarea sa a fost și cea mai curată în raport cu notele din partitura lui Sibelius - Concertul op. 47 în re minor, privit, chiar dacă în cheie tragică, asemenea unui monolit, unui fiord înconjurat de cețurile Nordului, pe care eroul îl cucerește fără a avea răgazul unor microdileme de parcurs.

Valentin Șerban, într-un interviu acordat după aflarea rezultatelor:

Concursul a fost cu siguranță, atipic. Primele etape fiind online, nu s-au simțit neapărat ca un concurs. A fost ca două preselecții, să zic. Dar, cu adevărat, concursul, pot să zic, că a început acuma, la semifinală.

Cum a fost pentru dumneavoastră această seară pe scena Ateneului? Se simte, spre exemplu, prezența juriului? Este o presiune din punctul acesta de vedere?

Sigur că este. Nu este tocmai un concert normal, dar nu pot să zic că am simțit așa de mult prezența juriului, doar m-am simțit copleșit de emoții, în general.

Nu s-a simțit deloc. Mie mi s-a părut că ați fost cel mai prezent dintre toți cei trei finaliști. Ce v-a ajutat să vă puneți în această stare?

Nu știu. Nu cred că există o rețetă. Sunt momente și momente și acum să zic că a fost unul bun. Am căutat multe soluții și poate să fie o senzație bună, poate să nu fie. Nu este o regulă.

De ce acest concert de Jean Sibelius? Ce v-a făcut să optați pentru Sibelius, cea mai modernă dintre lucrările alese de cei trei finaliști?

Nu știu dacă am avut un raționament, neapărat. Îmi place foarte mult, este pe sufletul meu, este o lucrare absolut tragică. Finalul, pe cât de tragice sunt primele două părți, pe atât de nebun, pot să zic, este finalul.

Tot la finalul evenimentul de miercuri, 19 mai, am stat de vorbă și cu Dmitry Sitkovetsky, președintele juriului sețiunii vioară. L-am întrebat, printre altele, dacă este mulțumit de ierarhia finală a secțiunii:

Da, dar mă gândesc la cel puţin alţi doi violonişti pe care mi-ar fi plăcut să îi ascult în finală. Nu au ajuns până aici,fiindcă există doar trei locuri rezervate ultimei etape.

Cine sunt acei doi violonişti?

Mi-a plăcut violonistul japonez, Tomotaka Seki şi cel din Turcia - Azerbaidjan, Elvin Hoxha Ganiyev, care a cântat foarte artistic, foarte frumos. Însă sigur, este vorba despre un vot al majorităţii, nu există nicio intervenţie decizională decât în cazul egalităţii. Cred însă că Valentin Şerban a avut o interpretare absolut eroică, iar asta merge dincolo de voturi. A reușit să cânte atât de frumos și cu atâta forță și a avut foarte multă susținere din partea publicului și cred că publicul se bucură foarte mult că a ocupat primul loc, iar eu mă bucur la rândul meu mult, că s-a întâmplat așa. Aşadar, în această privinţă sunt total satisfăcut de rezultat, atât din punct de vedere muzical, cât şi uman este o decizie corectă.