Domnule Adrian Petrescu, înainte de toate, vă mulțumesc pentru amabilitatea cu care ați răspuns invitației noastre de a vă adresa ascultătorilor Radio România. Sunteți un muzician cu o impresionantă carieră artistică națională și internațională, prim oboist al Filarmonicii George Enescu din București, dirijor invitat în stagiunile orchestrelor din România și din străinătate. Spuneați într-un interviu că: "instrumentiștii te judecă, își dau seama cu cine au de-a face și nu mai poți să-i stăpânești". Cum se împacă instrumentistul Adrian Petrescu cu dirijorul Adrian Petrescu?

Este o întrebare mai aparte. Se împacă, într-un mod, zic eu, armonios, ca să folosesc termen muzical. Experiența de orchestră, de prim oboist, de atâția ani în Filarmonica George Enescu, cred că își spune cuvântul, în sensul că știu foarte, foarte multe lucruri din interior, din spatele anumitor lucruri, care mulți dirijori, cei care nu au cântat în orchestră, le știu mai puțin și pe mine m-a avantajat, pentru că știu cum să lucrez, ce să le cer, cât să le cer, până unde să merg și când să mă opresc.

Citesc în biografia dumneavoastră, că din anul 1990 sunteți prim oboist al Filarmonicii George Enescu București. Cunosc foarte puțini dirijori care au fost și instrumentiști. Mă refer la cei care provin dintre suflători. Unul a fost regretatul maestru Elenescu, era fagotist, apoi clarinetistul Aurelian Octav Popa, care și el, dacă nu greșesc, a avut o perioadă când a dirijat. Cum a apărut dorința dumneavoastră și când ați început efectiv să dirijați?

Dorința, ca să fiu sincer, era de foarte mic. De când eram la liceul de muzică la Brașov, mi-aduc aminte, tatăl meu s-a ocupat foarte mult de mine și îmi cumpăra tot felul de discuri, cu simfonii, cu lucrări și eu le ascultam și îmi plăceau foarte mult. Mi-am confecționat și o baghetă și acasă mi-aduc aminte că puneam toate scaunele pe care le aveam și pe fiecare scaun puneam o foaie de hârtie pe care scriam, flaut, oboi, vioară, clarinet, fagot. Puneam discul și eu dirijam. Și asta era când aveam vreo 12, 14, 15 ani, cam așa a fost. E, sigur că da, a fost prima tentativă. Apoi lucrurile au mers numai și numai pe partea oboiului. Am participat la competiții naționale unde am luat de fiecare dată premii și internaționale, laureat la Praga, la Markneukirchen. Mi-ar fi plăcut să ajung și dirijor, dar visul meu a fost să ajung la Filarmonica George Enescu, vis care s-a și împlinit. După ceva ani de experiență în orchestră am cochetat cu domeniul acesta. Mie mi-au plăcut foarte mult instrumentele de alamă și am apreciat enorm de mult ansamblul German Brass, care este unul dintre cele mai bune ansambluri din lume și am avut ocazia să-l cunosc pe conducătorul German Brass, pe celebrul trompetist Matthias Hofs, care i-a fost profesor băiatului meu la Hamburg, care este trompetist și ascultând imprimări absolut extraordinare, pur și simplu m-au cucerit și ideea a venit că uite că în România nu avem un ansamblu de alămuri și băiatul meu mi-a spus: "tată, să știi că la Filarmonica George Enescu este o generație foarte bună de tineri instrumentisti. Uite, încearcă să faci un ansamblu cu ei, dacă tot spuneai că vrei să ajungi dirijor...". De aici a plecat. M-a ajutat cu partituri, sunt necesare partituri speciale și orchestrații speciale pentru această formulă și așa, în 1995, am vorbit cu colegii mei de la filarmonică, cu toți instrumentiștii de la alamă, le-am spus ce aș dori să fac, au fost foarte entuziaști și am început și am înființat ansamblul Romania Brass, cu care am și debutat în Festivalul George Enescu, în 2007. Deci, acela a fost debutul meu ca dirijor, în 2007, cu Ansamblul Romanian Brass. Acum, văzându-mă pe canalele de televiziune și ascultând și radio, am fost și imprimat în toată țara, au fost directori de instituții care pur și simplu, m-au sunat și mi-au zis: "măi, Adriane, dar tu dirijezi foarte bine. Hai, uite, nu vrei să vii să faci un concert cu filarmonica noastră, vii și cu oboiul. Cânți un concert la oboi și dirijezi orchestra". Și așa am debutat și ca dirijor și ușor, ușor, m-am dezvoltat, mi-am îmbogățit repertoriul și am reușit să ajung să dirijez în Festivalul Enescu, în 2017, tot Filarmonica din Iași, în programul acesta excelent de muzica secolului XXI.

Practic, am trecut la următoarea întrebare, cum că dirijați orchestra Filarmonică Moldova din Iași în Festivalul Enescu și întrebarea ar fi fost, ne puteți spune câte ceva despre colaborarea dumneavoastră cu ansamblul ieșean?

Colaborarea este absolut excepțională. Din 2013 colaborăm și am fost invitat ca dirijor permanent la Iași. Am avut foarte multe concerte de tot genul, de la cele mai celebre lucrări simfonice și lucrări de mare accesibilitate pentru publicul larg și avem o colaborare foarte, foarte apropiată de respect și de bucurie, că acesta este cel mai important. Când merg la Iași fac muzică cu foarte multă bucurie pentru că ei sunt și foarte receptivi și este o legătură, într-adevăr, foarte, foarte bună.

Abordați cu succes repertoriul clasic, romantic și contemporan, dovadă concertul din cadrul festivalului de la București, în care ați ales un program cu opusuri semnate Martin Torp, Fred Popovici și Gabriel Iranyi și Peter Ruzicka, compozitori contemporani cunoscuți. Cum ați alcătuit acest program și ce ne puteți spune despre lucrările incluse pe afișul acestui concert?

Programul este echilibrat, așa l-am considerat eu. Faptul că în concert avem două lucrări doar pentru orchestră, este vorba de Gabriel Iranyi, "Passages", un compozitori israelian de origine română, foarte cunoscut și lucrarea lui este foarte bună, tehnică, o lucrare de virtuozitate și apoi tot în partea întâi va fi Concertul de pian al lui Martin Torp, o lucrare foarte plăcută, e un neoromantic, e plăcută pentru public, nu abordează stilul acesta foarte modern, să zic. De exemplu, cum va fi lucrarea lui Fred Popovici, care este preocupat de procedee matematice, de crearea de mase sonore în laboratoare de electroacustică și, mă rog, a ajuns să construiască ca și texturi muzicale în forme complexe, în lucrarea lui. Deci, concertul de Martin Torp va fi interpretat de Cristian Niculescu, care este solist și este un muzician român stabilit la Berlin, care cântă de multe ori și în România și el va fi protagonistul concertului de pian, iar revenind la Fred Popovici, aici o să fie solistă, una dintre cele mai celebre violoniste în acest moment, Patricia Kopatchinskaja, care este artist in Residence, a Filarmonicii din Berlin, vă dați seama că are foarte multe concerte, de exemplu în stagiunea viitoare a Filarmonicii din Berlin, ceea ce este o onoare și pentru mine și pentru orchestră și pentru București și România, pentru festival, s-o avem în acest concert. Ea are un stil aparte, un stil al ei, metodele ei și este un spirit liber. Oricum, ea reușește întotdeauna să vrăjească publicul.

Este pentru prima dată când colaborați cu cei doi?

Da. Este prima oară și îmi doresc să fie foarte bine, publicul să aprecieze concertul și în final, o să terminăm cu lucrarea Furioso a lui Peter Ruzicka, este un mare muzician european, este o personalitate. Vă dați seama, directorul festivalului de la Salzburg, a fost director la Berlin Radio Symphony Orchestra. El este și dirijor, de asemenea, a dirijat toate marile orchestre ale lumii, iar lucrările lui au fost dirijate, de exemplu, de Eschenbach, de Paavo Jarvi, Mariss Janson, Antonio Pappano, Christian Tielmann, deci lucrarea este de mare virtuozitate și de o energie debordantă, ca să zic așa. Sunt convins că programul va plăcea, pentru că are o diversitate, adică fiecare lucrare este într-un anumit stil și are personalitatea ei și programul nu este foarte lung, adică lucrările sunt de un minutaj foarte echilibrat și numai bun ca publicul să guste cât mai bine, concertul.

Vă mulțumesc pentru amabilitatea cu care ați răspuns la întrebări.

Cu multă plăcere și numai bine tuturor auditorilor canalului dumneavoastră, România Muzical, pe care îl ascult cu foarte mare plăcere, mai ales când sunt la volan. Vă mulțumesc mult de tot.