Mezzosoprana Ann Hallenberg a intrat în atenția publicului în 2003, când a înlocuit-o pe Cecilia Bartoli într-una dintre reprezentațiile cu opera "Il trionfo del tempo e del disinganno" de Georg Friedrich Händel, la Opera din Zürich. De aici înainte, va fi una dintre cele mai apreciate mezzosoprane ale generației sale. Ann Hallenberg va interpreta Händel și în actuala ediție a Festivalului Internațional George Enescu. În seria Concertele de la miezul nopții, cântăreața suedeză va aborda rolurile Sesto din "Iulius Caesar" în 21 septembrie și Agrippina din opera cu același titlu, o seară mai târziu.

Ann Hallenberg, reveniți în Festivalul Enescu. Cum ați primit invitația organizatorilor?

Am mai fost în festival cu câțiva ani în urmă; am cântat atunci într-o producție cu opera Ariodante de Handel. Cred că sunt cinci-șase ani de atunci și a fost o experiență foarte frumoasă, așa că am fost foarte fericită când m-au întrebat dacă nu vreau să mă reîntorc la București.

Știți muzica lui Enescu, ați cântat vreuna din lucrările sale?

Nu, din păcate nu am cântat vreuna din lucrările sale. Sper să am timp să cunosc câteva dintre cele mai interesante piese din creația sa.

Cum a început colaborarea dumneavoastră cu ansamblul Les Talens Lirique și dirijorul Christophe Rousset?

A început cu mult timp în urmă. Cu ansamblul cred că am avut prima colaborarea cu 20 de ani în urmă, pentru a-mi aminti de această colaborare trebuie să mă întorc cu mult timp în urmă. Am avut colaborări foarte frumoase cu orchestra, de asemenea și cu dirijorul. După atâta timp ne cunoaștem foarte bine, așa că știu ce-și dorește dirijorul de la mine, nu avem opinii diferite, așa că nu-mi doresc decât să cânt și sper să placă acest lucru.

Aveți un repertoriu divers, dar cred că vă place să cântați mai ales muzică barocă. Când v-ați apropiat acest stil? Când v-ați îndrăgostit de epoca barocă?

Îmi place să cânt orice stil, dar mă simt mai apropiată de stilul baroc pentru că se potrivește foarte bine vocii mele, așa cred. Dar cânt de asemenea Mahler, Brahms, Berlioz însă, inima mea este în muzica barocă.

În opinia dumneavoastră, ce calități trebuie să îndeplinească un interpret pentru a cânta Handel? Este un stil special.

La Handel trebuie să combini mai multe trăsături... cum să vă explic... muzica lui Handel exprimă umanitate, o umanitate care stă în spatele strălucitoarelor coloraturi, este foarte multă umanitate, emoție, sensibilitate, de aceea să cânți această muzică este de multe ori dificil. Spun dificil, dar nu din punct de vedere vocal, ci mai degrabă al interpretării, sunetul trebuie să fie cald, încărcat de moții și sentimente.

Veți cânta Sesto și Agrippina în două seri consecutive. Cum vedeți această experiență? Este dificil să treci de la un rol la altul?

Este pentru prima dată când cânt Sesto, nu am mai cântat până acum acest rol; din opera Iulius Caesar am mai cântat rolul mamei lui Sesto - Cornelia, deci av fi o provocare pentru mine să cânt Sesto... vă mărturisesc voi fi puțin emoționată... Cât privește Agrippina, este rolul pe care l-am cântat cel mai des. Pot să vă spun că tipul meu de voce este același cu al Margheritei Durastanti, cântăreața pentru care Handel a creat acest rol. Bineînțeles că Agrippina este o împărăteasă, iar Sesto este un rol în travesti, deci sunt două tipuri diferite atât vocal, dar și din punct de vedere al caracterelor... Așadar trecerea de la un rol la altul cred că este un tur de forță.

Sunteți mezzosoprană, dar veți cânta roluri de soprană în ambele nopți. Există o graniță fină între cele două tipuri vocale. De ce această alegere?

Vedeți, acum câteva sute de ani, vocea de mezzosoprană nici nu exista. Era vocea de soprană sau de contraltă… așa că eu mă uit la ambitusul în care este scrisă muzica și nu mă interesează dacă este scrisă pentru soprană sau mezzosoprană, mă uit cât de înaltă sau cât de gravă este țesătura acelei partituri care să se potrivească vocii mele… deci niciodată nu caut vocea căreia îi este destinată o lucrare, soprană sau mezzosoprană. În muzica barocă această titulatură nu era încă uzitată.

Vi se pare mai dificil să interpretați o operă în concert decât o producție de operă scenică? Ați cântat Agrippina nu numai în concert, ci și pe scenă acum doi ani.

Da, am câtat Agrippina mult. Este diferit. Când cânți în concert este dificil să arăți publicului ce se întâmplă în interiorul acțiunii, publicul poate doar să-și imagineze acțiunea. Ca interpret, ești legat mai mult de partitură, dar poți să te concentrezi mai mult pe muzică, poți să dai frâu liber vocii... încerci să captezi cu interpretarea ta atenția publicului... cred că poți explora mai mult în timpul unui concert... deci este diferit... dar îmi plac la fel de mult amândouă...

Cred că pe mulți dintre invitații acestui festival în cunoașteți deja...

În urmă cu ceva timp ne-am întâlnit la un festival important... iar eu am spus că merg la București... am aflat că și alți interpreți erau invitați în festivalul Enescu... din păcate nu vom fi toți în același timp... dar abia aștept să vin la București... va fi minunat.

Ce așteptați de la această întâlnire, cu publicul din București? Vă asigur că publicul român este unul foarte cald și entuziast.

Ultima mea întâlnire a fost minunată... la București este un public minunat, cald, foarte atent, un public care iubește muzica barocă și o ascultă în aceste concerte de la miezul nopții. Sper să nu-l dezamăgesc... voi da tot ce-am mai bun pentru public!

Sunteți un muzician activ cu multe proiecte. Ne puteți spune ceva despre proiectele voastre viitoare?

Voi cânta destul de mult Agrippina pe scenă, dar voi cânta și Schumann - Scene din Faust și Berlioz - L'enfance du Christ. Deci iată de la baroc la romantic....