Astăzi, 3 septembrie 2025, la Ateneul Român are loc un concert ce marchează debutul dirijoarei germane Ustina Dubitsky în cadrul Festivalului Internațional "George Enescu". Muziciana va conduce orchestra franceză "Les Siecles", începând cu ora 17.00. Cu ocazia acestui eveniment ce va fi transmis în direct de Radio România Muzical, muziciana a oferit un interviu Cristinei Cîrjan.

Acest concert marchează debutul dumneavoastră în cadrul Festivalului Internațional "George Enescu". Ce înseamnă pentru dumneavoastră să fiți pe scenă în cadrul acestui eveniment prestigios, la București?

Sunt foarte bucuroasă și, totodată, deosebit de onorată să dirijez în cadrul acestui eveniment. Pentru mine nu este doar un concert, este parte dintr-un proiect amplu și foarte important. Pot spune doar că sunt deosebit de fericită să pot evolua în fața publicului de aici.

Veți fi la pupitrul dirijoral al unei orchestre franceze, în cadrul unui festival dedicat lui George Enescu, un compozitor care este, de asemenea, puternic asociat și culturii franceze. Cum vă raportați la George Enescu, la creația sa și la moștenirea sa culturală?

Am descoperit muzica lui George Enescu printr-o lucrare a compozitorului belgian Eugène Ysaÿe. Deoarece sunt și violonistă, am cântat Sonata nr. 3 în re minor pentru vioară, lucrare compusă de Ysaÿe, dedicată lui George Enescu.

Până acum nu am avut ocazia să includ muzica lui Enescu în programele concertelor mele, deși mi-a plăcut mereu foarte mult - atât muzica pentru vioară, cât și lucrările sale simfonice. Faptul că muzicieni precum Eugène Ysaÿe i-au dedicat lucrări, m-a făcut să conștientizez valoarea creației lui Enescu foarte devreme, încă de când eram copil.

Programul include Concertul în re major pentru vioară și orchestră de Ludwig van Beethoven, cântat pe instrumente clasice, și "Simfonia fantastică" de Hector Berlioz, interpretată pe instrumente franțuzești de la începutul secolului al XIX-lea. Ce perspective aduce publicului această abordare istorică?

Cred că acesta este unul dintre aspectele care fac ansamblul "Les Siecles" atât de special. Este fascinant să poți asculta muzica așa cum suna ea în epoca în care a fost scrisă, cu particularitățile sale timbrale de la acea vreme. Culorile, echilibrul dintre instrumente, motivele pentru care compozitorul a luat anumite decizii în actul creativ - acestea sunt aspectele ușor de remarcat. În lucrarea lui Berlioz folosim "serpentul" - un instrument rar întâlnit astăzi, instabil în intonație, dar care, prin culoarea sa, face ca întregul pasaj să fie perfect. Lucrarea capătă un caracter morbid, întunecat, bizar, oniric. De asemenea, se va cânta cu patru harpe și o partidă de violoncele mai numeroasă decât cea de viori - exact cum a intenționat compozitorul.

Concertul de Beethoven va suna la rândul lui mult mai tandru, mai luminos. Sonoritatea corzilor de maț este mult mai catifelată, este o culoare foarte greu de obținut cu instrumente contemporane. Nuanțele, acel pianisisimo - sună cu totul altfel pe aceste instrumente, iar pe mine mă sensibilizează mult mai mult. Nu am mai lucrat cu o astfel de combinație de instrumente și sunt, la rândul meu, foarte curioasă cum va suna.

"Simfonia fantastică" de Hector Berlioz este o lucrare deosebit de cunoscută și foarte des interpretată. Cum abordați această lucrare în calitate de dirijor și care sunt oportunitățile și provocările unei astfel de alegeri?

Este prima dată când dirijez "Simfonia fantastică". Desigur, este o provocare să aduc un element de noutate în interpretarea unei lucrări atât de cântate. Am citit mult despre Hector Berlioz, am analizat și am studiat foarte mult partitura. Am ascultat numeroase înregistrări, pentru a înțelege câtă libertate există și pentru a înțelege de ce s-au format anumite "tradiții" în interpretarea sa.

Lucrarea are un caracter teatral. Am dorit să văd cât de mult pot exagera culorile, nebunia, obsesia... și toate indicațiile scrise în partitură.

O altă provocare este fatul că voi dirija un ansamblu care cunoaște pe de rost lucrarea. Este esențial să respectăm povestea, firul narativ, să construim un arc de la prima până la ultima notă. În plus, nu am avut foarte multe repetiții - poate aceasta este cea mai mare provocare dintre toate: să dăm formă acestei lucrări într-un timp atât de scurt.

Ați colaborat de mai multe ori cu orchestra "Les Siècles ", la început ca asistentă a dirijorului François-Xavier Roth. Cum v-a influențat această experiență și cum a evoluat relația dumneavoastră cu orchestra de-a lungul timpului?

Am fost foarte norocoasă să am posibilitatea de a lucra cu Francois. Prima mea întâlnire cu "Les Siècles" a avut loc la Paris, unde, pentru că maestrul era foarte ocupat, am dirijat repetiția generală a unei opere în locul său. A fost un moment foarte frumos: orchestra a apreciat mult ceea ce am făcut și chiar mi-a trimis un mesaj de mulțumire.

Această întâlnire inițială a deschis drumul către alte colaborări. Am dirijat primul meu concert cu ei în august anul trecut, apoi un al doilea în noiembrie, inclusiv două turnee cu baletul "Daphnis și Chloé" de Maurice Ravel - o experiență solicitantă, dar minunată.

Pentru orchestră era o perioadă dificilă, fără prea multă siguranță privind viitorul, iar concertele noastre ne-au apropiat mult. Ne-am oferit reciproc încredere și stabilitate. Acum sunt foarte fericită să dirijez această orchestră la București.

Parcursul dumneavoastră muzical a început foarte devreme. Ați cântat la vioară în copilărie și ați fost membru al corului de copii Bayerische Staatsoper, în Munchen. Ce v-a inspirat să alegeți profesia de dirijor?

Decizia de a deveni dirijor a venit mai mult ca o alegere instinctivă. Nu a fost un vis din copilărie. Nu mă gândeam serios la această carieră, mai ales din cauza lipsei unei pregătiri solide la pian, dar am descoperit în Germania câteva programe care permiteau studierea dirijatului pornind de la un instrument de orchestră, ceea ce mi-a deschis drumul.

Privind înapoi, îmi dau seama cât de mult au contat micile decizii pe care le-am luat. Am cântat ani la rând în orchestre de tineret, fiind și concertmaestru, conducând chiar și repetiții generale - fără să știu că mă pregăteam pentru meseria de dirijor. Toate aceste experiențe m-au format natural pentru ceea ce fac astăzi.

Cum vedeți "peisajul" actual al muzicii clasice și cum credeți că s-ar putea schimba el în viitorul apropiat pentru tinerii muzicieni?

Este dificil pentru mine să descriu acest univers al muzicii clasice, făcând parte din el, dar cred că este important să atragem cât mai mulți oameni la concerte - iar acest lucru poate fi realizat prin intermediul copiilor. Îmi doresc să obișnuim copiii de mici cu această muzică, să îi familiarizăm cu instrumentele.

Copiii nu fac diferențe: pentru ei nu contează dacă este vorba de muzică clasică sau nu. Când simt vibrația sunetului de aproape și pot vorbi cu muzicienii, sunt fascinați. Ei simt emoția din spatele muzicii. Am realizat multe astfel de concerte educative și am văzut cât de puternic răspund.

De asemenea, există categorii de persoane ce nu pot ajunge la concertele noastre și cred că este responsabilitatea noastră să ducem muzica la ei.

Aveți o viziune artistică, o filosofie sau o credință care vă ghidează ca dirijor?

Cred că felul în care trăiesc și mă raportez la oameni se reflectă în munca mea.

Există o vorbă germană care spune: "Cum strigi în pădure, așa îți răspunde ecoul". Eu încerc să fiu un om respectuos și cred că atunci când respecți muzicienii cu care lucrezi, primești același respect înapoi.

Trăim într-o lume plină de conflicte, crize climatice, violență. De aceea cred că e foarte important să găsim lumină în viața de zi cu zi și cred că muzica este un mod de a oferi această lumină oamenilor din jurul nostru.