În calitate de manager Artexim, Cristina Uruc a împărtășit câteva gânduri la finalul ediției a XXVII-a a Festivalului Internațional "George Enescu".

Pentru început, aș vrea să știu cum ați descrie ediția de anul acesta?

Ediția a 27-a a Festivalului Internațional "George Enescu", pentru noi, cei care am contribuit la organizarea ei, este o ediție plină de emoție, o ediție dinamică, o ediție diversă, cu un repertoriu și cu artiști extraordinar de entuziaști, deschiși și dornici să se reîntoarcă la București.

Ne-am bucurat de o muzică extraordinară și de multe premiere în România anul acesta, așa că suntem cu toții fericiți că ne apropiem cu pași repezi de un final strălucitor.

Care au fost provocările din acest an?

Provocările din această ediție se aseamănă cu provocările din edițiile anterioare. Întotdeauna există situații pe care trebuie să le rezolvăm pe ultim moment. Una din ele, și mă bucur că s-a rezolvat extrem de pozitiv, a fost înlocuirea tenorului Pavel Cernoch, care avea rolul Serghei în Lady Macbeth din Mțensk, operă în concert realizată în premieră în România de Orchestera Națională Radio, sub conducerea lui Giancarlo Guerrero. A fost o situație de ultim moment; cu mai puțin de 24 de ore înainte, Pavel Cernoch a devenit indisponibil și am reușit să îl contactăm și să-l aducem rapid la București, de la Lyon, pe tenorul Serghei Polyakov, care, fără repetitie generală, doar cu o cabină cu dirijorul, a intrat în jocul scenic, semi-scenic și a realizat un lucru extraordinar. Aceasta a fost una, să spunem, dintre cele mai adrenalinice situații și provocări. În rest, toate lucrurile, ca și acesta, s-au rezolvat.

Un astfel de festival de o asemenea anvergură, care se desfășoară timp de 29 de zile, nu poate decât să aducă bucurie oamenilor, iar în spate să ne aducă și nouă momente din acestea dificile, pe care ne bucurăm și mai mult atunci când putem să le rezolvăm pozitiv.

Anul acesta ați încercat mai multe idei noi, precum Enescu în Control. Cum ați clasificat această inițiativă, de exemplu, sau alte idei noi pe care le-ați avut?

Anul acesta, am introdus două noi serii de concerte. Una s-a desfășurat la muzeul MINA, Enescu JTA Immersive Experience, iar cea de-a doua s-a desfășurat în Clubul Control. S-a finalizat miercuri seară cu Bucharest Percussion Ensemble, Enescu în Control, powered by BRD Groupe Societe Generale. Au fost două proiecte noi pe care ne-am dorit să le aducem în atenția publicului pentru a dinamiza și diversifica programul festivalului.

Ne-am dorit să facem aceste două parteneriate cu doi dintre actorii privați importanți de pe scena culturală din România. Clubul Control este scena alternativă a Bucureștiului, iar muzeul MINA este pionier în inovație și tehnologie în ceea ce privește combinația cu artele. Au fost două colaborări excepționale și ne bucurăm foarte mult. Au fost foarte bine primite de public. Concertul de miercuri al Bucharest Percussion Ensemble, ca și celelalte dinainte, s-a bucurat de prezența publicului, de entuziasmul publicului.

Pur și simplu, am observat în aceste patru săptămâni cum publicul migrează din sălile de concert în spațiile neconvenționale și, sperăm noi, ca și din spațiile neconvenționale să migreze în sălile de concert, nu numai în timpul Festivalului "Enescu", dar și pe parcursul stagiunilor de concerte ale instituțiilor muzicale din București și din România.

Vorbeați despre entuziasmul pe care îl simțim cu toții în sala de concert. Mai concret, cum aflați feedback-ul din partea publicului? Vin oamenii la dumneavoastră după concerte sau în timpul pauzei? Cum aflați, efectiv, care e reacția publicului?

Relația cu publicul nostru de festival este una foarte directă. De obicei, îmi place să fiu în mijlocul oamenilor și la intrarea în sala de concerte sau la pauză se întâmplă deseori să fiu abordată de spectatori cu care deja am început să ne cunoaștem sau de persoane noi care își doresc să vină să îmi spună ce le-a plăcut, ce nu le-a plăcut, unde s-au simțit mai puțin confortabil și de ce.

Lucrurile acestea ne ajută pe noi ca organizatori să putem să calibrăm eforturile noastre și să le direcționăm în acel sens în care să putem să îmbunătățim oferta noastră culturală către public. Aceste feedback-uri ajung la maestrul Cristian Măcelaru. Ne bucurăm să putem să le primim, suntem deschiși.

De asemenea, primim feedback-uri pe e-mail, pe rețelele de social media, unde urmăritorii noștri sunt foarte, foarte activi și implicați. Această implicare a publicului, cum spuneam, este foarte densă în ultima perioadă, ceea ce este un semnal pozitiv. Oamenii își doresc să se apropie de noi, să ne spună ceea ce le-a plăcut și ce nu le-a plăcut și noi suntem extrem de deschiși să putem să primim opiniile și părerile lor și să implementăm ceea ce putem îmbunătăți.

Am primit foarte multe opinii, am primit foarte multe felicitări, care au ajuns la maestrul Cristian Măcelaru apoi, pentru diversitatea programului artistic din această ediție. Diversitatea orchestrelor, diversitatea compozitorilor programați, introducerea tinerilor cu o prezență mult mai pregnantă în programele și în sălile de concert alături de mari muzicieni, cum au fost laureata premiului 2 a Concursului Enescu din ediția trecută, Hyeonjeong Lee, care a fost pe scenă alături de Renaud Capuçon, sau Yo Kitamura, alături de Manfred Honeck și Gustav Mahler Jugendorchester, Valentin Șerban cu Lahav Shani și Rotterdam Philharmonic Orchestra. Aceste momente au fost extrem de apreciate și de iubite de public. De asemenea, curajul de a programa niște proiecte care se combină cu muzica clasică sau care introduc în direcția artistică lucrări aranjate din alte genuri muzicale pentru ansambluri orchestrale sau camerale, cum a fost concertul celor de la O/Modernt, concertul de la miezul nopții, sau la fel concertul de la miezul nopții cu Avi Avital și Alessia Tondo, unde au fost interpretate lucrări din sudul Italiei. De asemenea, programarea și deschiderea acestei serii de concerte de la miezul nopții cu "Requiem for My Friend" de Zbigniew Preisner, unde tineri soliști au fost prezentați pentru prima dată pe scena Festivalului "Enescu", cu rezultate excepționale. Acestea au fost, cum să spun eu, feedback-urile pe care le-am primit referitor la program. Cele mai dese au fost despre diversitatea programului, cum spuneam.

Care au fost câteva dintre cele mai memorabile evenimente din acest an pentru dumneavoastră?

O, e foarte dificil pentru că aici suntem extrem de subiectivi! Pentru mine, chiar vorbeam cu colegii și cu persoane apropiate că a fost o bucurie să pot să asist cred că la peste 90-95%, din toate concertele pe care le-am avut în cadrul festivalului. Mi-am dorit foarte mult să pot să fiu în sală și să mă bucur alături de public de muzica pe care maestrul Cristian Măcelaru a imaginat-o și a programat-o pentru acestă ediție de festival.

E foarte dificil să găsesc acele puncte cheie din program care m-au entuziasmat foarte tare, pentru că toate au fost extraordinare, fiecare în felul ei, fiecare lucrare în felul ei, fiecare artist în felul lui.

Evident că un punct de mare interes a fost prezența Marthei Argerich la Ateneul Român alături de Monte Carlo și dirijorul Charles Dutoit… și afectiv, pentru mine, acesta a fost un moment extrem de important și, de asemenea, opera Salomee sub conducerea maestrului Cristian Măcelaru cu WDR Symphony Orchestra din Koln.

Sunt momente frumoase, momente cheie pe care ni le amintim cu mare drag și fiecare dintre noi va avea selecția personală care probabil că se va sedimenta după ce festivalul va lua sfârșit.

Ați menționat de mai multe ori colegii și echipa din spate. Ați putea împărtăși cu noi câteva dintre momentele din culise, ca să spun așa? Sunt sigur că ascultătorii noștri s-ar bucura de oportunitatea de a cunoaște mai bine sau de a înțelege mai bine cum funcționează o astfel de serie de evenimente.

Festivalul Enescu, cum spuneam, este un eveniment de extrem de mare anvergură. Uneori, nici noi, cei care lucrăm doi ani de zile pentru a-l organiza, nu ne dăm seama de volumul, de măreția, de înălțimea acestui munte. Exact ca atunci când ne uităm de departe la Turnul Eiffel și ni se pare mic, ni se pare aproape, nu? Și cu cât ne apropiem din ce în ce mai mult de el, nu reușim să-l mai cuprindem cu privirea decât dacă ne ridicăm ochii în sus până la cer.

Ei bine, asta se întâmplă și cu noi, cu echipa Artexim. Începem munca cu doi ani înainte, deci de la depărtare și pe măsură ce ne apropiem ne dăm seama de fapt de volumul mare pe care trebuie să-l gestionăm și lucrul acesta trebuie făcut cu foarte mult tact, cu calm și cu sânge rece pentru că sunt momente în care trebuie să luăm decizii foarte, foarte rapide pentru rezolvarea unor situații.

Și aici, vreau să spun că mă mândresc foarte mult cu echipa pe care o am alături de mine. Sunt tineri excepționali, nu numai cei care s-au alăturat echipei în apropierea festivalului, deci o lună înainte sau chiar mai puțin. Aș vrea să subliniez eforturile pe care coordonatorii de departamente le-au făcut pentru ca publicul să se bucure de rezultatul final ale eforturilor noastre logistice, concertul de pe scenă.

Cum spuneam, sunt niște tineri extraordinari, extrem de pasionați cărora le mulțumesc pentru tot ce au făcut pentru echipa Artexim și pentru Festivalul Enescu anul acesta, care a fost mult, mult mai provocator și mai dificil de gestionat decât în alte ediții și ca volum de evenimente pe care le-am avut.

Anul acesta am avut 100 de concerte în 29 de zile. Cum spuneam, am adăugat două serii noi de concerte, am păstrat seriile tradiționale, au existat concerte în țară - peste 20 de orașe au preluat concerte din programul principal al Festivalului "Enescu" sau au organizat propriile concerte. Toate acestea au avut un nivel de supervizare și din partea echipei festivalului, din partea echipei Artexim, mai mult cele care au fost exportate din București către celelalte orașe, așa că munca de teren din București s-a defășurat în paralel cu comunicarea cu partenerii locali la toate nivelurile. Așa că vreau să le mulțumesc și lor pentru faptul că Festivalul Enescu a fost mai extins și mai vizibil datorită implicării lor și datorită susținerii pe care am avut-o de la colaboratorii locali, instituții de concerte sau asociații private. A fost extraordinar! O muncă pe care am făcut-o împreună și pe care cu toții au apreciat-o. Festivalul s-a văzut în toată țara și datorită lor.

Ați menționat de mai multe ori numele directorului artistic al Festivalului Enescu, maestrul Cristian Măcelaru. Presupun că ați avut deja mai multe conversații de-a lungul ediției din acest an. Ați vorbit despre eventuale priorități pentru edițiile următoare? Care sunt concluziile pe care începeți să le trageți?

Pe finalul acestei ediții, am reușit să punctăm câteva elemente care ne-au entuziasmat pe parcursul festivalului, dar cu siguranță în ședința pe care o vom avea de analiză a rezultatelor festivalului vom putea să ne exprimăm mult mai dezvoltat și obiectiv opiniile despre cum s-a desfășurat festivalul din 2025 și ne vom putea clarifica intențiile și ideile pentru ediția din 2027.

După cum am mai spus și în alte situații, împreună cu maestrul Cristian Măcelaru și la propunerea dumnealui, am reușit să începem deja organizarea ca date și ca idei de proiecte și ansambluri a ediției din 2027 a Festivalului "Enescu". Știm cam în ce perioadă ar putea avea loc, începem să facem puzzle-urile și să punem așa, bucățică cu bucățică, astfel încât fiecare serie de concerte să poată să fie desenată și aranjată în funcție de direcția artistică pe care maestrul o va da. Nu ne putem decât bucura de baza solidă de la care am pornit împreună, bază solidă construită cu atâta pasiune și dragoste de Mihai Constantinescu după anii '90, pe care am preluat-o cu responsabilitate și pe care o vom duce împreună mai departe pentru a o crește și pentru a o deschide către noi și noi perspective.

Cum se poate măsura succesul unui astfel de eveniment sau unei astfel de serii de evenimente? Cum vă dați seama dacă au fost reușite sau nu respectivele momente?

Sunt mai multe instrumente de analiză - unele, extrem de obiective și care se pot traduce în cifre, iar celelalte sunt cumva analizate în funcție de reacțiile publicului și de interesul publicului pe care l-am urmărit atât în sală, cât și în rețelele de social media. Putem să analizăm prezența turiștilor străini pe perioada festivalului la București, putem să analizăm țările din care spectatorii noștri au venit, datorită datelor pe care le avem la dispoziție. Cred că toate acestea vor fi și vor da o claritate asupra ceea ce înseamnă Festivalul "Enescu" pentru București și pentru România, în percepția publicului din București și din România, dar și în percepția publicului din afară. Jurnaliști străini au venit la București anul acesta, un număr mai mare decât de obicei și agenți artistici care… Spre exemplu, chiar zilele trecute m-am întâlnit cu unul dintre ei, cu agentul care a reprezentat Chamber Orchestra of Europe și pe Andras Schiff, care îmi spunea că a citit un articol de o pagină pe Frankfurter Allgemeine Zeitung despre Festivalul "Enescu" în termenii cei mai laudativi și s-a bucurat foarte mult să găsească informații în presa generalistă din Germania despre acest eveniment care este foarte cunoscut în mediul nostru și devine din ce în ce mai cunoscut și într-o pătură mai largă a societății internaționale. E un lucru extraordinar, pe care îl vom putea analiza și măsura. Cred că ușor-ușor la o lună după eveniment ar trebui să avem acest raport gata, să fie cât se poate de detaliat și să putem să-l oferim publicului pentru a avea o înțelegere mai amplă a dimensiunii pe care festivalul o aduce imaginii României.