Maestre Ghenadie Ciobanu aș începe cu, nu pot să spun un detaliu, ci un element extrem de important, faptul că Festivalul Internațional "Zilele Muzicii Noi de la Chișinău", a împlinit 34 de ani. O vârstă respectabilă pentru un eveniment dedicat muzicii contemporane, ceea ce dovedește, în primul rând, interes din partea publicului și aș vrea să vă întreb cum s-a născut acest festival și cum ați reușit să-l faceți atractiv pentru public o perioadă atât de lungă de timp? Care este secretul magic?

Nu știu dacă este vreun secret magic, dar am pornit în 1990, atunci când colegii mi-au oferit această șansă de a conduce Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor și imediat am făcut această propunere, deoarece eram familiarizat cu ceea ce se întâmplă, procesele muzicale de pe glob, ceea ce cunoșteam despre festivalurile de muzică contemporană, în special Toamna Varșoviană, care deja ajunsese la o vârstă, precum noi acum, și alte festivaluri la care au participat unii colegi de-ai mei, și am decis că ar trebui să fim și noi parte a acestor procese, conectându-ne la ele. Pe plan internațional, în această perioadă, încă eram foarte constrânși, pentru că toate relațiile se reduceau la țările, fostele republici din Uniunea Sovietică. Mai mult aveau șansa republicile baltice, republicile caucaziene, să comunice între ele. Aveau deja o platformă bună, deoarece aveau și case de creație pe teritoriul lor, și aveau capacitatea de a organiza manifestări, schimburi culturale, noi mai puțin. Și iată, anume pentru ca să depășim această situație a fost organizat acest festival, am fost susținut cu această idee de către colegi, deoarece până la festival, care este unul anual, creațiile compozitorilor chișinăueni erau prezentate doar o dată la patru ani în cadrul așa numitor congrese și o dată la doi ani în cadrul plenarelor în care creațiile tinerilor compozitori nu încăpeau, ori, o dată cu festivalul s-a schimbat această situație și fiecare compozitor care își prezintă lucrările poate fi interpretat într-un festival, mai puțin cu lucrările simfonice. Să vorbim despre faptul că avem de la două până la patru concerte simfonice la fiecare ediție. Vă dați seama că avem această posibilitate să interpretăm creațiile compozitorilor, creațiile simfonice. Iată, pentru asta a fost institut festivalul, ca să fim parte, încă o dată spun, a acestor procese, dar un obiectiv aparte era muzica românească. Și acesta era un scop al meu, ca bună parte din creație să fie familiarizarea cu muzica românească.

Și asta și-a dorit și publicul din Chișinău.

Da, publicul meloman și specialiștii, pentru că și asta a fost o lipsă mare în perioada antecedentă și trebuia să fie recuperată. Iată, cu acest scop de a recupera, de a ne familiariza, de a cunoaște, de a valorifica și de a fi parte a acestor procese, pentru că asta ne-am propus, aveam această convingere foarte de mult și rămân la această convingere, că noi, compozitorii din Republica Moldova, ar trebui neapărat să fim percepuți și parte a acestui context cultural românesc. Pentru a-l cunoaște, trebuia să organizăm festivalul și o parte să o dedicăm muzicii românești. Chiar de la primele ediții, cei mai mari compozitori români au participat activ în festival, nu doar cu creațiile, dar și venind cu masterclass-uri, cu formațiile aici la noi.

Să facem și o trecere prin parcursul festivalului din acest an. În 6 octombrie s-au petrecut două evenimente, unul legat de compozitoarea Violeta Dinescu, și aș vrea să ne spuneți care este legătura sa cu Moldova, apoi un concert cu muzică din diverse țări, de peste ocean în special, dar și cu interpreți români. Puteți să-mi vorbiți despre aceste două evenimente din 6 octombrie?

Cu Violeta Dinescu ne leagă o colaborare și o prietenie de-a lungul anilor, pentru că a participat chiar de la prima ediție a festivalului. Mai mult decât atât, a făcut posibilă participarea ansamblului Notabu din Düsseldorf, 18 persoane care au venit la Chișinău și chiar prima cronică internațională a fost semnată de Violeta Dinescu, despre festivalul Zilele Muzicii Noi. După care a participat la mai multe ediții, a venit de mai multe ori la Chișinău, ne-a propus și a sprijinit participarea unor muzicieni de valoare din Germania. Vorbim despre burse de creație, precum și burse pentru tineri care au fost propuse de Violeta Dinescu și a ajutat ca acest lucru să se întâmple, ca tinerii noștri să beneficieze de aceste burse. Mereu a trimis mai multe cărți semnate de ea și de colegii ei germani, dar dedicate muzicii românești care sunt în bibliotecile noastre, Biblioteca Academiei de Muzică, Biblioteca Germană, Biblioteca Națională. A avut o deschidere mare pentru ceea ce se întâmplă aici la noi în Chișinău.

Ați oferit și un titlu în acest caz.

De fapt, Doctor Honoris Causa a fost oferit de Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice. Senatul a decis și a fost o onoare pentru noi că a acceptat Violeta Dinescu acest titlu. Este cunoscută la noi și datorită funcției pe care o are la Academia Europeană de Știință și Arte din Salzburg, fiind decan al clasei 3 Arte și o parte din artiștii de la noi, plasticieni, scriitori, care sunt membri ai acestei Academiei, câțiva dintre colegii mei muzicieni, majoritatea din ei fiind și membri ai Academiei de Știință și atunci când la ediția 33 a participat la Festivalul Zilele Muzicii Noi, s-a organizat și o conferință cu participarea Violetei Dinescu la Academia de Știință. I-a fost decernată și medalia Academiei de Știință, "Dimitrie Cantemir". În ceea ce se referă la a doua parte a întrebării dumneavoastră, cu mai multe societăți, a fost tot un scop, pentru că așa a fost conceput festivalul, să avem o platformă de colaborare cu mai multe societăți, cu uniuni similare, asociații de creatori și multe din aceste lucruri au devenit o tradiție. Deja de vreo doi ani colaborăm cu societatea PHASMA, societatea internațională, care este condusă de doi muziceni cu renume, flautista Iwona Glinka, cunoscută în Europa, și compozitorul Michail Travlos.

Vreau să vă întreb, pentru că am observat acest lucru interesant, că ați combinat în această ediție concertele cu niște cursuri de măiestrie, la compoziție și la flaut. Și vreau să-mi spuneți cine sunt personalitățile invitate să țină aceste cursuri și cum au fost primite cursurile de studenți?

Iwona Glinka, care a susținut cursuri de flaut, a propus această formă de colaborare și, bineînțeles că am acceptat. Iwona Glinka și Michail Travlos, concomitent, au avut cursuri, ea pentru flaut și el pentru compoziție. Studenții au participat masiv la aceste cursuri, au venit și liceeni pentru masterclass-ul de flaut, liceeni de la ambele licee de muzică, de la școlile de muzică. După câte știu, așa, rezonanțele sunt foarte bune. La fel la compoziție. Michail Travlos a vorbit despre armonie avansată, ceea ce pentru studenți și chiar pentru colegii profesori de armonie a fost foarte interesant, despre armonie negativă, elementele de energie, culoare, dramaturgie și claritate, elemente esențiale pentru compozitor, pe baza armoniei. Deci, luând doar acest aspect de armonie, cum ar putea fi obținută energia, cum ar putea fi obținută culoarea, timbrul este elementul culorii. Și atunci când s-a făcut abstracție de alte elemente și s-a vorbit doar despre armonie prin schimbarea armoniei, să se intensifice sau invers, culoarea, a fost foarte interesant. Reacțiile sunt foarte bune, pentru că toți care au participat au apreciat înalt aceste cursuri. Va mai fi un masterclass de clarinet, susținut de un clarinetist care acum activează la Hochschule din München, el fiind absolventul acestei școli superioare, fiind originar din Chișinău. Vorbesc despre Slava Cernavca, un clarinetist deja cunoscut în Germania.

Să trecem puțin și la zona simfonică a festivalului, la concertul din 7 octombrie, care a fost susținut de Orchestra Simfonică Națională a companiei Teleradio Moldova. Știu că această orchestră este o prezență constantă în festival, participă la fiecare ediție, sub bagheta lui Gheorghe Mustea. De data aceasta, cu lucrări simfonice dar și concertante. Ce repertoriu a fost prezentat și cu ce soliști? Și cum au colaborat compozitorii direct cu orchestra?

Acest concert a încununat seria de toamnă a concertelor. Este încă o dovadă despre faptul că avem acest obiectiv să familiarizăm cu valorile muzicii românești, publicul de la noi și specialiștii. În program au fost creații aparținând compozitorilor români și o creație aparținând lui Michail Travlos, prezent la această ediție. A fost interpretată "Trojtza" de Carmen Cârneci, două lucrări de Violeta Dinescu, concertul pentru clarinet și Memoriile-"Memories", lucrarea pentru orchestră de coarde. În premieră absolută a fost interpretat Concertul nr. 2 pentru pian și orchestră de Sorin Lerescu și Patru povești-"4 Fairy Tales" de Michail Travlos. A încheiat programul o lucrare aparținând compozitorului de la noi, Laurențiu Gondiu, stabilit deja la București. A fost propunerea dirijorului să încheie programul cu o lucrare foarte succintă, dar nu pot să trec cu vederea acest fapt că a fost și lucrarea colegului, Laurențiu Gondiu. Am avut ocazia să ascultăm instrumentiști deja consacrați, precum Constantin Sandu, pianistul stabilit în Porto, a interpretat concertul lui Sorin Lerescu și un tânăr, dar foarte talentat clarinetist, Andrei Cuibariu, în concertul Violetei Dinescu, alături de pianistul Sorin Petrecu, pentru că în concert este și un pian care este bine personificat, are o funcție specială și atunci Violeta Dinescu a preferat să fie pianistul Sorin Petrescu, care, într-adevăr, a dat o culoare aparte acestei lucrări.

Un ansamblu cameral care ocupă un loc aparte în festival este ansamblul Ars Poetica. Este prezent în mai multe concerte. În 15 octombrie a avut un concert care s-a deschis cu lucrarea dumneavoastră "Comme le mouvement de l'air" pentru vioară solo. Aș vrea să-mi spuneți câteva cuvinte despre cum v-ați imaginat mișcarea aerului redată prin sunete. Probabil vioara este instrumentul cel mai potrivit să redea această idee, desigur, dacă ai parte de un violonist foarte bun.

Da, este adevărat. Această idee a apărut spontan ca și multe alte creații de-ale mele. Am încercat să scufund publicul într-o meditație în care să se simtă aceste vibrații ale aerului, să se simtă undele de intensitate variabilă, mișcări ale aerului, ceea ce ar imprima această senzație primordială a existenței, a sentimentului de a fi și la un moment dat, în decursul dezvoltării, apar niște ritmuri din aceste mișcări ale aerului, apar niște figuri ritmice, figuri de dans. Cam asta a fost structura piesei.

Cine a interpretat-o?

A interpretat-o violonista, care acum este membra formației Ars Poetica, Zinaida Brînzilă Coșleț. În acest concert a interpretat aproape toate creațiile. Ars Poetica a fost prezentă în concertul din 6 octombrie cu Phasma Music, de fapt este o colaborare între societatea Phasma și ansamblu Ars Poetica cu festivalul. În concertul din data de 15 și iată în concertul din data de 22, pentru că ne-am gândit la o dramaturgie în fiecare concert, în 15 și în 22, ca să nu participe Ars Poetica numai cu piese de ansamblu, cu piese mari într-un concert și apoi să facem celelalte piese de solo, duo, trio. Am făcut într-așa un mod încât Ars Poetica să participe în fiecare concert, să aibă piese și de ansamblu, și de solo, și de duo, și de trio.

La 21 octombrie a avut loc un recital de pian, care parcă nu și-ar avea locul în cadrul festivalului Zilele Muzicii Noi. Massimiliano Valenti a interpretat Preludii de Claude Debussy. De ce această oază impresionistă într-un festival de muzică contemporană?

Am avut mai întâi ideea de a face un festival tematic și mai multe ediții au fost tematice, dedicate unor universuri sonore, unor tehnici, unor aspecte curente, stilistice sau estetice, dar la un moment dat ne-am dat seama că ar trebui să fie mai variat, în primul rând pentru public, dar și pentru specialiști, mai cu seamă pentru interpreți, să înțeleagă mai profund fenomenul muzicii contemporane și atunci o bună parte este dedicată muzicii contemporane clasice, care a devenit deja clasică. Deci muzica secolului XX în întregime face parte din Festivalul Zilele Muzicii Noi. Au fost ediții în care am interpretat creații timpurii de Bartók, de Debussy și orchestrale și camerale, instrumentale, de alți compozitori pe care îi considerăm clasici ai muzicii contemporane. Iată, într-așa un mod, niciodată nu-i limităm, dacă vine o propunere de la un interpret specialist în muzică contemporană. Același lucru care s-a întâmplat și cu alți interpreți, se întâmplă și acum. Deja pianistul Massimiliano Valenti, el venind cu un program de Debussy aici la noi, ne-a propus un proiect de colaborare în cadrul unor festivaluri în care participă, să includă lucrări de-ale compozitorilor de la noi. Acesta este unul din scopurile principale ale Festivalului Zilele Muzicii Noi.

Mai urmează trei concerte în care vor mai fi interpretate creații cu semnătura dumneavoastră. "Le canzoni che mi lasciano"-Melodiile care mă părăsesc, este una dintre ele, foarte interesantă abordarea, un cvartet de coarde am văzut, dar în loc de vioara a doua avem contrabas. Puteți să-mi vorbiți despre această lucrare și despre ansamblul care o interpretează?

Lucrarea "Le canzoni che mi lasciano", de fapt, a avut un prototip. A fost și este o lucrare care se numește "Un viaggio imaginario", care există pentru aceeași formulă, dar există și pentru orchestră de coarde. Mi-a fost această lucrare comandată de către cvartetul Icarus, participant la festivalul Spatio Musica din Caliere. Peste mulți ani, în 2023, tot așa mi-a apărut această idee de a reveni la această lucrare dintr-un sentiment, dintr-o dispoziție, pentru că sunt multe lucruri care ne sunt dragi și care dispar pe parcurs, inclusiv muzica, inclusiv piesele muzicale și iată această nostalgie luminoasă sau serenă, ușoară, că totul dispare, de la ceva îți iei rămas bun, inclusiv de la ceea ce ți-a fost foarte aproape în decursul vieții. Aceste momente melodico-intonaționale pe care le-am folosit în "Un Viaggio Imaginario", le-am revăzut sub acest aspect nostalgic. A devenit lucrarea mult mai scurtă, a devenit alt fel, a căpătat o altă imagine. Oricum este interesant structurat în sensul că în prima secțiune apare muzica de tradiție bizantină, cu ison, cu eterofonii, ca un element dintre cele care erau foarte aproape mereu. Secțiunea finală este un alt tip, dar tot foarte apropiat, madrigalurile italiene, inclusiv renascentiste, inclusiv muzica multivocală, sunt în variantă instrumentală și chiar se recită în secțiunea finală un fragment din sonetul 223 de Petrarca. Muzicenii recită cântând, deci, "Quando il sol bagna in mar l'aurato carro"-Când soarele își scaldă în mare carul auriu. Este vorba tot de despărțire, de această nostalgie. Așa a apărut ideea și a fost creată pe un respiro această piesă. Ansamblul este Ars Poetica și în toate concertele din cadrul acestei ediții au participat Ars Poetica cu invitații săi. Deoarece în Ars Poetica tradițional nu avem contrabas, mereu colaborăm cu muzicianul Iurie Munteanu, în cazul dat, care vine, când avem nevoie de contrabas, sau cu alți muziceni. Instrumente de alamă tot nu avem în ansamblul Ars Poetica, dar îi invităm. În primul concert au participat mai mulți în cadrul concertului Phasma Chamber.

"The Rite of Celebration" este o altă creație a dumneavoastră pentru clarinet solo, face parte dintr-un concert susținut de doi interpreți compozitori. Ei își prezintă propiile lucrări dar și lucrarea dumneavoastră. Le-ați dedicat-o sau au ales-o ei?

Au ales-o. Vă spun că de obicei îmi programez câte o lucrare în festival și de obicei sunt premiere, precum în anul acesta, prima lucrare pentru vioară, dar mi-am dat seama că nu ar trebui să-i refuz pe muzicieni, mai ales cei care nu sunt stabiliți la noi, la Chișinău, când vor să cânte vreo piesă în program.

Cine sunt acești doi interpreți?

Este Slava Cernavka clarinetistul, originar din Chișinău, dar stabilit de mulți ani la Munchen și are concerte în Germania, recent a avut un concert în Weimar, exact atunci l-am contactat ultima dată. Și un organist, ambii sunt compozitori, dar organistul a făcut și compoziția la Hochschule, este vorba despre Martin Sturm. Un compozitor de la Chișinău, stabilit la Munchen, mi i-a recomandat. Este vorba despre compozitorul Vladimir Beliaev, care colaborează cu ambii muzicieni, dar de această dată, muzicienii mi-au solicitat această piesă pentru clarinet și vor interpreta un program pe care îl interpretează frecvent în Germania.

Și ce reprezintă "The Right of Celebration"?

Este o piesă pentru clarinet bas solo. Această emoție superioară a unei celebrări am încercat să o redau cu surse arhetipale. Este vorba despre clarinet, legat de instrumentele de tip bucium, digeridu, prin această posibilitate de octavizare prin suprasuflare, overflow.

Ca un fel de flageolete la instrumentele de suflat?

Tehnic sunt extensii, așa sunt notate, ca digeridu sound. Este o sursă arhetipală, care totodată este și un arhetip clar al muzicii, este chemarea la atenție, mai ales când este vorba despre o solemnitate, despre Right of Celebration. Iată aceste intonații de apel, ritmurile aksak le-am folosit aici, tot ca surse arhetipale. Modurile preponderente le-am repartizat într-așa un fel, încât să apară în primele secțiuni diatonice și la urmă, cromatice. La urmă, se cântă și cu vocea concomitent. Produc această stare de emoție superioară, de celebrare, de așteptare a unui moment de sărbătorire. Și cam asta a fost ideea. La fel, a apărut foarte spontan și a fost realizat foarte repede. De fapt, dacă e să fac o generalizare, este ceva ce mi-este propriu în ultima perioadă. Încerc mai mult să percep decât să compun. Mai curând să aud și să încerc să redau decât să-mi imaginez. Imaginația este aici, pe planul secund. Așa au apărut aceste piese și asta mi-a adus o mulțumire aparte.