Cronici Înapoi

AUDIO. Don Carlo de Verdi cu distribuție internațională la Opera Română din Craiova

Publicat: luni, 11 Februarie 2019 , ora 13.38

La Craiova s-a pus în scenă, în 2 februarie 2019, Don Carlo de Giuseppe Verdi. Nu a fost vorba de o premieră, aceasta având loc la începutul lui octombrie 2016, ci de o reluare cu o distribuție internațională foarte bună. Spectacolul a putut fi urmărit la Sala Cercului Militar din Craiova, clădirea instituției lirice fiind în continuare în renovare.

Opera lui Verdi are două versiuni, cea originală, o comandă a Operei din Paris, fiind cântată în limba franceză, dar revizuită apoi de compozitor și transformată și într-o variantă italiană. La Craiova am ascultat versiunea italiană, condusă din fosă de Cristian Sandu, care a reușit să țină bine în mână orchestra și soliștii.

Regia este semnată de Rareș Zaharia, care a realizat o montare modernă, minimalistă, în colaborare cu foarte inventiva scenografă Barbara del Piano. Accentul cade pe jocuri de lumini, menite să construiască atmosfera specifică fiecărei scene, pe costume - în mod deliberat amestecate ca stiluri și proveniență istorică - și pe câteva elemente de mare efect: pardoseala neagră în care se oglindește întreaga acțiune a operei, ramuri albe de copaci, amintind, între altele, permanent de întâlnirea dintre cei doi îndrăgostiți, Don Carlo și Elisabetta de Valois, din pădurea de la Fontainebleau; mi-a plăcut foarte mult și felul în care arată scena în momentul în care regele Filip cântă celebra arie "Ella giammai m'amo" - el stă pe un tron încadrat de o ramă imensă, lăsând senzația că e un tablou vivant. Efectul este exceptional! Și pentru că am amintit acest faimos moment - el a fost interpretat cu multă sensibilitate și inteligență muzicală în producția de la Craiova de către basul Italian Carlo Colombara.

Distribuția a fost, de altfel, valoroasă. În rolul titular, al lui Don Carlo, l-am ascultat pe tenorul spaniol David Banos, cu o voce foarte frumoasă și bogată în armonice, pe care a simțit nevoia, însă, să o forțeze, poate dintr-un reflex, din nevoia de a-și arăta puterea, poate din cauza unei efect acustic al sălii? Partenera lui a fost soprana italiană Joanna Parisi, excelentă în rolul Elisabettei di Valois. Celor doi le este refuzată din start fericirea, deși se iubesc. Din considerente de natură politică ei ar fi trebuit să se căsătorească unul cu celălalt, însă Elisabetta este nevoită să devină soția tatălui lui Don Carlo, aceasta fiind subiectul principal al operei. O altă surpriză plăcută a serii a fost, din punct de vedere vocal, baritonul Argentinian Leonardo Lopez Linares, care a jucat rolul celui mai bun prieten al lui Don Carlo, Rodrigo de Posa. De altfel, în treacăt fie spus, întotdeauna am avut senzația că povestea centrală din Don Carlo nu este atât dragostea interzisă dintre Don Carlo și Elisabetta, ci prietenia extraordinară dintre erou și Rodrigo, care îi stă alături în cele mai dificile momente. Mult mai puțin reușită a fost interpretarea rolului Principesei Eboli, oferită de soprana spinto (potrivit decrierii de pe site-ul cântăreței) Lisa Houben, în a cărei voce s-au făcut auzite foarte multe probleme de ordin tehnic - una dintre ele fiind diferența enormă dintre registre.

Per total seara a fost o reușită, atât datorită interpreților, cât și montării. Punerea în scenă aerisită a lăsat loc muzicienilor să se desfășoare liber, oferind, însă, în același timp, numeroase referințe culturale.

Irina Cristina Vasilescu