Veți dirija la Ateneu în această săptămână, două concerte. Să vorbim puțin, în primul rând, despre programul acestora.

În primul rând, mi-am dorit ca în preajma Zilei Naționale să-l omagiem pe George Enescu la 70 de ani de la dispariția acestuia. Și am găsit o coincidență, să-i spunem, interesantă din punctul meu de vedere: concertele de joi și vineri se vor deschide cu două fragmente din „Oedipe”, magnum opusul lui George Enescu, una dintre cele mai complexe lucrări scenice din istoria muzicii. Și aceste două fragmente au o poveste foarte interesantă. Imediat după ce Geoege Enescu și-a recăpătat manuscrisele trimise la Moscova cu ocazia celebrelor două trenuri care au dus tezaurul României, în 1925, pe 23 noiembrie (deci, cu doar câteva zile în urmă, și 100 de ani), George Enescu a dirijat pentru prima dată la Ateneul Român aceste două fragmente. Ele mai fuseseră interpretate cu o lună și jumătate înainte, într-un concert privat la Conservatorul din Paris, dar în cadrul „Săptămânii George Enescu” - cum s-a numit acel festival - George Enescu și-a dirijat cele două fragmente, adică Intermezzo-ul din actul II și Baletul păstorilor (Dansul păstorilor) pentru prima dată în fața unui public de concerte. Deci, putem spune că, cu 11 ani înainte de premieră, pe 23 noiembrie 1925, publicul bucureștean a ascultat, sub bagheta lui George Enescu, aceste două fragmente fantastice din marea lui operă Oedipe.

Tocmai de aceea, după 100 de ani și câteva zile, mi s-a părut - mai ales că suntem în preajma Zilei Naționale - că e momentul oportun să realizăm alături de Filarmonica "George Enescu", pe aceeași scenă, cele două fragmente. Așadar, acestea vor fi lucrările care vor deschide concertele de joi și vineri - Intermezzo-ul din actul II și Dansul păstorilor din actul I. repet, lucrări pe care George Enescu și le-a dirijat în urmă cu 100 de ani.

Apoi, tot o lucrare de George Enescu - Simfonia concertantă pentru violoncel și orchestră, în interpretarea lui Jaemin Han, unul dintre câștigătorii Concursului Enescu, cel mai tânăr câștigător din istorie, care face acum o carieră absolut fascinantă.

Iar în partea a doua a concertului, Simfonia a VI-a de Dvorak, una dintre lucrările care l-au făcut celebru pe acesta și în urma căreia și-a și câștigat protectoratul lui Johannes Brams, după ce acesta a audiat la Viena premiera simfoniei.

Chiar despre această ultimă lucrare din programul de joi și vineri vreau să vă întreb. În ziua de azi, impresia mea este că nu e cea mai cunoscută lucrare de Dvorak, deși, după cum spuneați, a făcut carieră cu ea. Îl asociem mai degrabă cu lucrările din lumea nouă, cu Cvartetul american, cu Simfonia a IX-a… Ce anume v-a făcut să alegeți această lucrare?

Pentru că sunt foarte fascinat de etapa embrionară a compozitorilor. Dacă am prezentat un George Enescu matur și un George Enescu tânăr în prima parte a concertului, am găsit oportun momentul să prezentăm un Dvorak care nu era de fapt la începutul carierei componistice, avea în jur de 40 de ani când a scris această simfonie, dar aceasta a fost, de fapt, trambulina care l-a propulsat în sfera marilor compozitori. E o simfonie extrem de atipică pentru că e una dintre primele lucrări de acest gen cu o tentă vădit folclorică, foarte puternic impregnată de muzica copilăriei lui Dvorak și are o parte a treia, acel celebru furiant - un dans ceh - de o energie absolut debordantă. Este o muzică pe care Dvorak n-a mai reușit niciodată să o replice din punct de vedere al construcției și mai ales din punct de vedere al vitalității și vivacității sale.

De multe ori îmi place să spun că scherzo-ul din Simfonia VI-a are un impact mai puternic la public chiar decât scherzo-ul din celebra asta Simfonie a IX-a. Și cum sunt îtotdeauna în căutarea dezvoltării compozitorilor, am zis că e un moment oportun să prezentăm publicului bucureștean o simfonie pe care nu au mai auzit-o de câteva decenii, o simfonie a unui mare compozitor, a lui Dvorak. Este, de fapt, o continuare a unui demers pe care l-am realizat și în stagiunile trecute alături de colegii mei din Filarmonica "George Enescu", în care am prezentat, de exemplu, Simfonia a X-a de Franz Schubert în primă audiție în România, o simfonie pe care Schubert a compus-o cu câteva zile înainte să moară, puternic influențat de Simon Sechter, cel care urma să devină profesorul lui Bruckner, și care a fost finalizată de Brian Newbould.

Așadar, această Simfonie a VI-a de Dvorak, interpretată alături de Filarmonica "George Enescu", face parte de fapt dintr-un proiect mai larg de a aduce publicului compozitori consacrați, dar cu lucrări mai puțin cunoscute, dar care demonstrează totuși măreția acestor mari creatori.

Și nu pot să nu mă întorc la Enescu: ați adus lumii lucrări din stadiul embrionar al lui Enescu. Aș vrea să vorbim puțin despre acest aspect. Cum vă influențează acum? Citiți o partitură de Enescu scrisă la maturitate - „Oedipe” este, după cum spuneați, un magnum opus pentru el - și credeți că vă influențează cumva faptul că ați trecut prin lucrări mai puțin cunoscute sau necunoscute de-ale lui Enescu?

Absolut! Aș merge mai departe și pot să spun, fără exagerare, că de fapt Oedipul enescian s-a născut în jurul vârstei de 14-15 ani. Are, de exemplu, un oratoriu pe care l-a compus la 14 ani, „Aas Verus” se numește, despre care Jules Massenet spunea că e extrem de fascinant din punct de vedere armonic și foarte modern din punct de vedere al construcției. Repet, o lucrare pe care acesta a scris-o la 14 ani. Ei bine, am regăsit o sămânță pe care ulterior a dezvoltat-o, în acest oratoriu scris la 14 ani. Nu mai vorbim despre „Strigoii”, un oratoriu pe care l-a scris în timpul primului război mondial, chiar în acea perioadă în care și-a trimis manuscrisele la Moscova alături de tezaurul României, oratoriu care în negura războiului s-a pierdut și a fost recuperat în schițe complete de către Romeo Drăghici și ulterior finalizat de Cornel Țaranu și orchestrat de Sabin Păutza. Ei bine, acolo de fapt, este prima lucrare în care experimentează Enescu cu sprechgesang, un lucru pe care îl întâlnim ulterior în Oedipe. Este prima lucrare în care, de facto, întâlnim polimodalism, politonalism… sunt lucruri și experimente sonore pe care nu le regăsim de fapt în simfonii, dar le regăsim ulterior în Oedipe.

Așadar, aș spune că pe tot parcursul vieții sale, Enescu de fapt a lucrat la Oedipe, chiar dacă nu s-a gândit de fapt să compună această operă. Abia în 1906, când a văzut un Oedipe la Paris și a fost extrem de fascinat, abia atunci a început să lucreze la această idee. Și dacă e să ne gândim, între momentul în care i-a venit ideea de a scrie opera Oedipe și premieră sunt trei decenii. Ne dăm seama cât de mult a gestat acest subiect în micro-universul interior al lui George Enescu. Concluzionând, pentru mine este vital să înțeleg ce s-a întâmplat în perioadele de început ale componisticii nu doar enesciene, ci în general, pentru a înțelege cum se dezvoltă acel compozitor ulterior. Și nu o dată am fost foarte surprins de faptul că sesizam sămânța a unui, cum i-am spus mai devreme, magnum opus mai devreme, în lucrări de tinerețe sau de copilărie. Așadar, pentru mine este vital să înțeleg din toate aspectele și m-aș bucura foarte mult ca noi să facem ceea ce a făcut de exemplu Mozarteum Salzburg, care în colaborare cu Editura Barenreiter, în 2006, în Anul Mozart, au făcut public tot ceea ce a compus Mozart. Tot ceea ce noi știm că este atestat ca fiind mozartian a fost publicat și este la un click distanță, gratuit. Oricine poate să vadă în momentul de față edițiile critice Mozart. Și m-aș bucura să ajungem și noi la nivelul să publicăm absolutamente tot ceea ce a realizat Enescu pentru a-l oferi întregii lumi și pentru a da o posibilitate, a da o șansă muzicologilor, muzicienilor și publicului larg să înțeleagă mai bine muzica acestuia.

Credeți că e fezabilă o asfel de idee în următorii ani, în următoarea perioadă? Cam cât de amplu ar fi un astfel de proiect?

Eu aș fi mulțumit și dacă s-ar face publice manuscrisele. În ziua de astăzi, la un click distanță, poți să dai de manuscrisul aproape oricărei piese canonice. De la tine de acasă sau de pe telefon, poți accesa aproape orice manuscris care este într-un muzeu de largă circulație. Și nu mă refer doar la muzică, din tot spectrul a ceea ce înseamnă creație. Așadar, m-aș bucura să putem face accesibile manuscrisele la un click distanță ale lui George Enescu pentru că, din păcate, edițiile existente - Salabert și Enoch - au extrem de multe greșeli și, de foarte multe ori, sursa primordială, manuscrisul e cel care-ți oferă răspunsul corect. S-ar interpreta mult mai mult, mult mai bine, mult mai coerent muzica lui George Enescu. Apoi, m-aș bucura să existe ediții critice. Deja încep să apară ediții George Enescu, mai ales că de la 1 ianuarie 2026 creația acestuia intră în domeniul public. Așa că m-aș bucura să avem ediții critice. Și la fel ca și în cazul nu doar al lui Mozart, dar în cazul lui Mozart este cel mai interesant pentru că vorbim acolo de sute de mii de pagini care au fost făcute publice, disponibile la orice oră.

Urmează să concertați la Varșovia și la Cracovia. Aș vrea să vorbim puțin despre aceste două concerte. Înțeleg că programul este relativ asemănător.

Da. Două treimi coincid cu programul de la Ateneu. De fapt, foarte important este faptul că aceste două concerte de la Cracovia și Varsovia constituie închiderea unui proiect foarte amplu, care a fost extrem de vital între relațiile diplomatice dintre cele două țări. Și ambele concerte fac parte din Festivalul Eufonie, unde mă bucur să revin. Mai fusesem în urmă cu trei ani. De data aceasta, o să mergem cu Filarmonica "George Enescu" și vom realiza în locul celor două fragmente din Oedipe, care sunt dedicate special publicului bucureștean, o să realizăm bineînțeles Rapsodia I de George Enescu. Apoi, rămân Simfonia concertantă de George Enescu și Simfonia nr. 6 de Antonin Dvorak. Sunt două concerte extrem de importante pentru Filarmonica "George Enescu", pentru că astăzi ne gândeam de câte decenii n-a mai fost Filarmonica "George Enescu" în Polonia. Sunt mai bine de 60 de ani de când Filarmonica a fost împreună cu George Georgescu în această țară. Și ne bucurăm că suntem găzduiți de acest festival extraordinar Eufonie.

Un nume tare important pentru istoria filarmonicii bucureștene - George Georgescu. De asemenea, publicul Radio România Muzical vă va putea asculta în direct. Concertul de la Varșovia, prin Uniunea Europană de Radio, va fi transmis în direct pe frecvențele postului nostru. Având în vedere faptul că două treimi din program sunt la fel, în concertele de acolo și în concertele de aici, cât de important este pentru dumneavoastră faptul că acest concert va fi transmis în direct în România și faptul că va fi preluat ulterior de partenerii din acest ecosistem european, EBU?

Mi se pare în primul rând extrem de interesant faptul că o orchestră românească, atunci când este găzduită într-o altă țară, este transmisă în România. E un lucru foarte benefic, cred, pentru a demonstra de fapt și această latură multiculturală. În plus, prin acest areal extrem de vast numit European Broadcasting Union, sunt foarte multe concerte din România transmise în străinătate, dar mai puține concerte ale orchestrelor române să fie transmiseî întreaga Europă dintr-o altă țară, dintr-un alt loc decât acela al reședinței permanente a orchestrei respective. Așadar, eu consider că e un lucru nu doar benefic, ci extrem de important faptul că nu doar publicul din România va putea să asculte concertul unei orchestre românești în Varșovia, ci publicul din întreaga Europă. Și, prin această mijlociere a European Broadcasting Union, aceste concerte rămân și sunt foarte frecvent difuzate.

Vă întoarceți pe scena Ateneului Român destul de repede după săptămâna asta. Aș vrea să ne vorbiți și despre concertele următoare.

În săptămâna următoare, după ce ne întoarcem din Polonia, o să realizăm două concerte care stau sub semnul lui Lipatti și Mozart. Mă bucur foarte mult că îl avem invitat pe Mihai Ritivoiu, care va interpreta Concertino în stil clasic de Dinu Lipatti, o lucrare puternic influențată și tributară lui Mozart și lui Haydn într-o bună parte, iar în rama acestui Concertino de Lipatti se vor afla Concertul în re major pentru flaut și orchestră de Mozart cu Joidy Blanco, flautista care ne bucură foarte des la Filarmonica "George Enescu". Cântă de foarte multe ori solo în această orchestră, și binecunoscuta Simfonie nr.40 - o lucrare extrem de bine impregnată de Sturm und Drang și de foarte multe inovații pe care Mozart reușește să le aducă fără să-și fi propus.

Ca de obicei, Mozart inova fără să-și propună neapărat. Veți mai avea și alte proiecte până la finalul acestui an? Dacă vreți să ne devoalați câteva dintre ele.

Până la finalul acestui an mă bucur foarte mult că reușim să realizăm o ediție nouă a Festivalului Musica Recercata. Suntem și în acest an găzduiți de Filarmonica Banatul din Timișoara, unde ne-am simțit foarte bine și, începând cu 2023, cu anul în care Timișoara a fost capitala europeană a culturii, ne-am mutat "sediul". E o ediție care va sta sub semnul celor trei compozitori care s-au născut în urmă cu 340 de ani - Johann Sebastian Bach, Domenico Scarlatti și Georg Friedrich Handel. Ediția se numește Triade și implică tot ceea ce înseamnă cifra 3 - trei compozitori, lucrări tripartite, simbolistica numărului 3.

Publicul o să regăsească forme geometrice cu foarte multe triunghiuri. Fiecare concert este de fapt construit în jurul acestor trei compozitori și în jurul cifrei 3. O să avem, de exemplu, integrala sonatelor și partitelor pentru vioară solo de Johann Sebastian Bach, cu Elicia Silverstein pe vioară barocă, un recital de clavecin cu Scarlatti și Bach al Aureliei Vișovan, o să fie Filarmonica Banatul pe instrumente moderne, de data aceasta, interpretând Arta fugii de Johann Sebastian Bach în orchestrația absolutamente genială a lui Erich Bergel. Și închiderea festivalului va fi cu marea soprană Julia Lezhneva, extraordinarul contratenor Valer Săbăduș și ansamblul Musica Ricercata. O gală Handel în care vom interpreta lucrări din operele lui Handel, oratoriile lui Handel… și din Broschi, celebrul compozitor care s-a inspirat foarte mult din Handel și care a fost fratele și mai celebrului Farinelli.

Înțeleg că este vorba despre o ediție cât se poate de plină în acest an. Numai când ați menționat numele celor trei mai compozitori entuziasmul cred că a crescut pentru toți ascultătorii. Messiah aveți în program?

Nu.

Mă gândeam că fiind luna decembrie…

Într-o ediție ideală era inițial programat, dar știm cu toții că de fapt toate domeniile, inclusiv domeniul cultural, sunt afectate de anumite restricții. Și atunci, mă bucur foarte mult că am reușit să realizăm atât. Această ediție de fapt va fi împărțită în două. Experimentăm un nou concept și anume pe modelul Festivalului de la Salzburg, care este de 50 de miliarde de ori mai mare… să-i spunem ediții de festival în doi timpi - una în toamnă-iarnă și una vara sau primăvara. Pregătim în momentul de față ediția din aprilie, care este în perioada Paștelui și care, nu pot să devoalez totul, dar va anunța un proiect extrem de mare și important din punctul meu de vedere, alături de marele baritenor Michael Spyres, unul dintre cei mai cunoscuți cântăreți de operă dar și cercetători, lucru care nu poate decât să mă bucure având în vedere că scopul principal al Musica Ricercata este cercetarea și aducerea rezultatelor cercetărilor în fața publicului.

Domnule Bebeșelea, cred că ne-ați promis destule și sunt sigur că ne veți dovedi foarte multe dintre aceste promisiuni. Vă mulțumesc foarte mult, din nou, pentru prezența dumneavoastră în studioul Radio România Muzical și așteptăm să vă ascultăm cu interes în zilele următoare.

Vă mulțumesc și eu foarte mult!