În 21 mai 2025, managerul Artexim, Cristina Uruc, a venit în studioul Radio România Muzical pentru a împărtăși câteva dintre noutățile legate de proiectele organizate de Artexim, printre care Frequenza, derulat la București în perioada 22-25 mai, dar și despre reușitele profesionale dincolo de activitatea din cadrul Artexim: primirea unei decorații oferite de statul italian și alegere ca președinte al Asociației Europene a Managerilor de Artiști.

Aș vrea să începem cu o veste bună. Ai fost distinsă cu Ordinul „Steaua Italiei” în grad de Cavaler ieri, 20 mai. Felicitări în primul rând! Cum a venit această veste?

Mulțumesc foarte mult! Este o onoare pentru mine să primesc din partea statului italian, din partea Președinției Italiei, acest Ordin, Steaua Italiei în grad de cavaler. Este, practic, o recunoaștere a activității mele de promovare a culturii italiene și a limbii italiene și, mai ales, a muzicii italiene în România și nu numai. După experiența pe care am avut-o ani de zile lucrând în Italia la Colegiul Ghislieri, alături de Corul și Orchestra Ghislieri din Pavia, turneele pe care le-am făcut împreună, programele pe care ei le-au adus aici, în România, și nu numai în Festivalul Enescu, dar și programul educativ pe care l-au avut cu Orchestra de Barockeri a Universității Naționale de Muzică din București în 2015, dacă nu mă înșel, sau chiar 2014, după ce m-am întors din Italia, în 2014 s-a deschis Festivalul Chei, al UNMB, cu Giulio Prandi și Alberto Stevanin la vioara I, Alberto Guerrero la violoncel, cu un concert foarte frumos la Caterala Sfântul Iosif, unde s-au cântat lucrări de compozitori italieni, napoletani, care au fost cântate pentru prima dată în România. Așa că m-am bucurat atunci să pot să intermediez prin cunoștințele pe care le aveam acest proiect.

Pe de altă parte, iarăși, experiența mea cu Giardino Armonico, turneele pe care le-am făcut cu ei, experiența din cadrul Festivalului Enescu, în care am asistat orchestre italiene, artiști din Italia, experiența și colaborarea cu Ambasada Republicii Italiene în România și, mai ales, cu Institutul Italian de Cultură, cu directoarea Laura Napolitano, cu care, cel puțin de când m-am reîntors în țară, avem o colaborare extraordinară. Am organizat împreună Anul Puccini, am coordonat prin Artexim evenimentele care au fost înscrise în calendarul Puccini și am organizat împreună Gala Puccini în 13 mai 2024, la Ateneul Român, cu dirijor italian, Tito Ceccherini, Camerata Regală și doi soliști extraordinari din România.

Deci, această relație bilaterală Italia-România, pe care întotdeauna am încercat să o transpun din viața personală și în viața profesională, toți acești pași au contribuit cumva la recunoașterea lucrurilor pe care le-am făcut pentru cultura italiană în România. Și astfel, la propunerea domnului ambasador Alfredo Maria Durante, am fost propusă pentru această distincție.

Statul italian, președintele Montarela, a aprobat și astfel s-a organizat ceremonia de ieri, o ceremonie emoționantă la care au participat cele mai apropiate persoane - și familia și cele mai apropiate persoane din cariera mea și din spațiul profesional.

Din păcate, nu am putut avea pe toți cei pe care mi-am dorit alături, dar a fost foarte frumos, foarte emoționant și este o distincție care mă onorează.

De altfel, aș vrea să subliniez un singur aspect. Aceste două ansambluri pe care le-ai amintit, Ghislieri Choir & Consort și Il Giardino Armonico sunt ansambluri de primă mână. Adică nu sunt orchestre studențești, nu sunt ansambluri simple de care n-a auzit nimeni, sunt ansambluri de primă mână la nivel mondial, la nivel internațional. Iar faptul că au fost aduse aici și au cântat aici membri ai unor astfel de ansambluri este un lucru ce n-ar trebui să scape atenției nimănui.

Așa este. În plus, remarc și faptul că ei și-au dorit foarte mult să se implice în ceea ce înseamnă formarea muzicienilor în România, pentru că știm foarte bine că mediul de muzică barocă în România este încă în dezvoltare. Noi nu avem, practic, o tradiție a studiului, dar asta și pentru că ne aflăm în zona asta a Europei, asta nu înseamnă că e ceva rău sau ceva în minus pe care îl avem, ci, pur și simplu, că în zona asta, dacă ne dorim să mergem, trebuie să ne dezvoltăm, fiind îndrumați de către cei care asta au făcut întotdeauna, nu?

Și atunci, evident că barocul italian are foarte mult de spus în toată lumea și faptul că Giulio Prandi, care a și avut un concert cu Orchestra de Cameră Radio, de curând, iarăși încercând să mediem această relație între România și Italia, am sprijinit venirea lui la Orchestra de Cameră Radio și a Martei Fumagalli.

Această implicare a lor în ceea ce înseamnă formarea tinerilor muzicieni în stilul și tehnica de cântat ale muzicii baroce este extrem de lăudabilă pentru că, mi-aduc aminte și acum, nu a fost ușor să-i putem aduce, chiar au contribuit financiar ca ei să poată veni la București și să stea o săptămână, să lucreze cu acești tineri.

Deci, faptul că și-au dorit foarte mult să fie aici a însemnat foarte mult pentru noi și spune foarte multe lucruri despre ei.

Il Giardino Armonico, împreună cu Giovanni Antonini, știm foarte bine că este un ansamblu legendar. Cred că cele patru Anotimpuri de Vivaldi pe care ei le-au înregistrat în începutul anilor '90, pe când Enrico Onofri era vioara întâi, sunt un icon, ca să le spunem așa, o înregistrare de referință în ceea ce înseamnă muzica barocă italiană, muzica lui Vivaldi.

Mai avem înregistrări și de ale lui Federico Maria Sardelli, cu Modo Antiquo, care e un specialist în Vivaldi, dar ce-a făcut Giardino Armonico cu muzica lui Vivaldi nu cred că poate să mai fie repetat de cineva, chiar și de ei - e dificil să repete aceeași experiență pe care au avut-o în anii 90, pentru că și ansamblul s-a mai schimbat, acum îl au pe Stefano Barneschi la vioara întâi, este cu totul alt stil, este un alt tip de violonist, are o altă culoare, o culoare unică, așa cum doar Il Giardino Armonico știe să dea muzicii acesteia.

Ar fi mai multe de adăugat. Relația dintre muzicienii italieni și cei români se întinde pe mai mult timp. Aș aminti doar în treacăt de Alfonso Castaldi, doar ca să spun că a fost unul dintre cei care au pus bazele școlii muzicale românești. Dar, trecând de istoria muzicii, aș vrea să vorbim un pic despre faptul că ai fost numită președinte al Asociației Europene a Managerilor de Artiști. În primul rând, aș vrea să știu ce înseamnă această asociație, ce presupune ea?

Această asociație a fost înființată în 1947, la Paris - deci este o asociație cu un istoric important în ceea ce înseamnă managementul de artiști, impresariat de artiști, de muzicieni, de interpreți de muzică clasică. Este o asociație înființată la nivel european, o asociație din care au făcut parte figuri marcante și din care fac parte în continuare figuri marcante ale impresariatului la nivel internațional și, așa cum am mai spus-o în diverse interviuri, una dintre cele mai cunoscute persoane, că de aceea îmi face plăcere să o numesc, membră a asociației și încă o membră foarte activă, a fost și președintă a asociației, este Eleanor Hope, mama binecunoscutului Daniel Hope, pe care publicul din România îl întâmpină cu foarte mare căldură de fiecare dată când vine la București, atât în festivalul Enescu, cât și în, mai nou, stagiunea de concerte la filarmonica bucureșteană. Eleanor Hope, care a fost atât asistenta personală a lordului Yehudi Menuhin, cât și managerul lui, iar după moartea lui Yehudi Menuhin a devenit cea care a coordonat trustul și fundația Menuhin, a făcut parte din boardul multor festivaluri de muzică clasică la nivel internațional, este o persoană cu foarte multe legături, persoană de la care am învățat și continui să învăț enorm.

Vorbim aici despre Catherine von Mutius, care este o legendă în impresariatul de orchestre de muzică barocă. Îl cunoaștem foarte bine pe Jordi Savall, de fiecare dată când a venit în România, a fost intermediat de către Catherine; de asemenea, Marc Minkowski și nume importante ale barocului actual. Este o persoană extrem de activă și de la care, din nou, am foarte multe de învățat, este foarte atentă la absolut tot ce se întâmplă în lume.

Și asta trebuie să ne dea de gândit nouă, celor care activăm în managementul muzical, în ceea ce înseamnă impresariat de artiști, că atunci când impresariem un muzician sau un artist, da, că vorbim și despre actori și despre artiști plastici, trebuie să știm foarte bine ce se întâmplă în jurul nostru la nivel mondial, dar pe toate planurile, socio-politic, geopolitic, pentru că toate lucrurile astea influențează activitatea concertistică, activitatea de programare, activitatea festivalurilor.

Sunt foarte norocoasă să pot să am această responsabilitate de a conduce asociația pe următorii trei ani, până în 2028. Este pentru prima dată când România deține președinția asociației.

Noi suntem, cu Artexim, singura agenție românească parte din Asociația Europeană a Managerilor de Artiști. Sperăm ca în curând să se poată alătura și alți colegi, care să poată să împărtășească aceleași valori și principii pe care Asociația Europeană a Managerilor de Artiști le are și sunt expuse prin codul de conduită pe care, împreună cu IAMA, cu Asociația Internațională a Managerilor de Artiști, l-au adoptat. A fost o inițiativă pe care au susținut-o și au dezvoltat-o bordurile anterioare, președinții anteriori.

Eu îi succed lui Reda Sidi Boumedine, un manager de artiști, de muzicieni, cu care și Radioul a colaborat pentru unul dintre concertele Orchestrei de Cameră Radio. A avut-o pe Andreea Soare aici, la București.

Vorbim și despre Laurent Delage, care este în continuare secretar general al asociației și care abia ce-a semnat-o pe Cristina Păsăroiu.

Deci relația cu artiștii români este foarte, foarte strâns legată și, de ce nu?, va trebui și noi să începem să facem acest impresariat, cum îmi place mie să-i spun, de export, pentru că de importat importăm, dar e bine să avem, prin această posibilitate, prin colaborările care se pot desfășura în cadrul asociației și o cale de promovare a muzicienilor din România în concerte, în străinătate, concerte camerale sau chiar solistice, cu orchestra, turnee.

Mă bucur foarte mult că în board se mai află Catherine von Mutius, cum spuneam, Zdenka Kluckova din Cehia, de la Brno. Mai avem pe Jonas Grunau, care este vicepreședinte de la Grunau und Paulus Artists, și cu toții trebuie să-i mulțumim Adei Baillon, care este secretarul nostru executiv și care ne sprijină în tot ceea ce înseamnă logistică.

Artexim va fi alături cu întreaga echipă de această inițiativă pe care o avem, mai ales în organizarea pentru prima dată la București a adunării generale, care va avea loc în 2026.

Acum, pentru că ai adus vorba de viața de concert, aș vrea să ne întoarcem atenția către Festivalul Frequenza. Începe mâine, 22 mai. Ce ar trebui să știm, la ce ar trebui să ne așteptăm?

Festivalul Frequenza este o noutate în peisajul concertistic și în peisajul de festivaluri din București. Așa cum ai spus, între 22 mai și 25 mai, deci următoarele patru zile, vor fi organizate la București patru concerte sub direcția artistică a binecunoscutului trompetist Serghei Nakariakov și a pianistei Maria Meerovitch. Sunt artiști extraordinari care vor păși pe scena Sălii Auditorium a Muzeului Național de Artă al României, căruia îi mulțumim pentru găzduire.

Vorbim despre David Taylor, trombon bas, vorbim despre Zvi Plesser la violoncel, Sergio Carolino la tubă, Jing Zhao la violoncel, Pavel Berman, care este cunoscut pentru publicul din București. Îl avem invitat și pe Kristof Barati și aici cred că publicul Festivalului Enescu își aduce aminte că a fost cel care a salvat practic, în 2023, concertul Cameratei Salzburg de la Ateneul Român, când cu nici 24 de ore înainte, Janine Jansen a anunțat că din motive de sănătate nu mai poate onora concertul, iar Kristof a răspuns rapid la solicitarea noastră și a venit la București și programul de repetiții nu s-a schimbat pentru că el la ora 1 era la București, 1 noaptea, a doua zi, la 10 dimineața, la repetiții și seara la concert.

Deci, sunt muzicieni de mare anvergură, muzicieni care sunt extrem de generoși și pentru că, în afară de cele patru concerte pe care le vor susține începând de mâine, susțin masterclass-uri la Universitatea Națională de Muzică din București, masterclass-uri deschise publicului. A fost unul deja ieri și se vor mai întâmpla pe 24 și 25. Pe site-ul Festivalului Frequenza și pe canalele social media ale Artexim și ale Frequenza Festival puteți să găsiți toate informațiile referitoare la aceste masterclass-uri.

O ultimă întrebare în acest sens. Această idee de a susține, de a organiza masterclass-uri, cursuri de măestrie cu public a venit pentru a atrage atenția publicului, pentru a susține tinerii artiști sau a venit din partea artiștilor?

Cred că există două componente. Aici împreună am decis, pentru că organizatorii festivalului sunt cei de la Frequenza, Serghei Nakariakov și Maria Meerovitch, noi o coorganizăm prin Artexim. A venit o idee comună de a deschide aceste masterclass-uri publicului și pentru a putea să-i obișnuiască pe tinerii muzicieni cu publicul, cu interacțiunea cu publicul, dar și pentru a lăsa persoanele interesate și curioase să vadă ce înseamnă pregătirea unui tânăr muzician, pregătirea unui concert, studiul și apoi să vadă rezultatul mergând la concerte, pentru că concertele practic sunt vârful de iceberg, da?, din studiul și din viața fiecărui muzician, dar ceea ce se întâmplă în spate presupune foarte multă muncă, foarte multă dedicare și atenție.

Frequenza Festival începe pe 22 mai. Putem să vorbim  despre concertele pe care le putem asculta?

E minunat că îmi dai ocazia asta. Mă bucur foarte mult să invit publicul la cele patru concerte ale Festivalului Frequenza. Fiecare dintre ele are o tematică specială.

Pe 22 mai, deschiderea va fi dedicată celor trei mari B ai muzicii clasice - Bach, Beethoven și Brahms. Vom asculta Bach, fragmente din Variațiunile Goldberg în aranjamentul pentru trio de coarde de Dmitri Sitkovetski. Ascultăm Cvartetul cu pian nr. 3 în do major de Beethoven și 7 variațiuni pentru pian și violoncel în mi bemol major. Este un aranjament foarte ciudat, pe care nimeni nu l-a ascultat până acum. Este un aranjament pentru pian și fligorn la care va cânta Serghei Nakariakov. Fligornul este un instrument de suflat, care este așa o combinație de sunet între trompetă și corn, care arată ca un fel de trompetă și… invit publicul să vină să-l asculte, să-l vadă pentru că este rar să ascultăm acest instrument.

Ziua de 23 mai vine cu o propunere de repertoriu cu accente impresioniste, chiar se numește The Impressions și acolo publicul va asculta o sonată pentru două viori în la minor de Ysaye, Kodaly - Sonatina pentru violoncel și pian și Cvintetul de coarde în La major de Glazunov. Este un concert concept, să-i spunem așa, Kopf Kino, cinematograful imaginației, cum ne imaginăm și ce ne imaginăm în momentul în care ascultăm muzică. Și fiecare își va putea crea propriul scenariu, propriul film. Deci, este un concert stimulativ și interactiv.

Sâmbătă, tot la ora 19.00, tot la Sala Auditorium a Muzeului Național de Artă al României, vom asculta The Grand Concert. Schumann - Adagio și Allegro pentru corn și pian, în același aranjament inedit pentru fligorn și pian, cele trei madrigale pentru vioară și violă de Martinu, Poulenc - Sonata pentru corn, trompetă și trombon, aranjament pentru fligorn, trombon și trombon bas, iarăși ceva inedit, și Passacaglia de Handel în aranjamentul lui Halvorsen pentru vioară și violoncel, dar mai ales la final, Cvintetul cu pian în fa minor de Cezar Franck, care este o lucrare care pe mine m-a impresionat întotdeauna și de fiecare dată, cu fiecare interpretare, îi găsesc câte un ceva nou care m-a trage.

Cea de-a patra zi a concertelor este, cred, și cea mai spumoasă pentru că vom asista la un Brass Fusion, așa cum se numește concertul - o seară de improvizație făcută de cei mai mari maeștri ai brass-ului, printre care se află invitat în acest festival (singurul muzician român pe scena Festivalului Frequenza), Sebastian Burneci, trompetist al Big Band-ului Radio.

Așa că vă așteptăm pe toți. Prețurile biletelor sunt extrem de accesibile, gratuități sunt pentru muzicieni, pentru profesori, elevi, studenți la muzică. eventim.ro și paginile Festivalului Frequenza și Artexim vă oferă toate detaliile pentru a avea acces la acest minunat festival.

Și pentru că am vorbit despre acest festival, nu cred că aș putea să nu întreb câte ceva despre Festivalul Enescu. Ediția din acest an presupun că aduce multe noutăți. Aș vrea să vorbim despre câteva dintre ele măcar.

Așa este. Ediția din acest an - care este dedicată lui Enescu ca de fiecare dată, dar anul acesta mult mai mult pentru că celebrăm cei 70 de ani de când Enescu a trecut la cele veșnice - este o ediție care aduce mai multe propuneri pentru o categorie de public pe care ne dorim să ne-o apropiem din ce în ce mai mult. Este vorba de categoria de public tânăr.

Avem pentru a doua oară în programul principal seria de concerte pentru familii și copii de la Teatrul Odeon de duminică de la ora 11.00, patru concerte cu orchestră, al patrulea este coral; Corul Preludiu, va interpreta muzici jucăușe, muzici legate de jocurile copilăriei. Va fi un concert interactiv, ca și celelalte trei. Primul va fi susținut de Orchestra Sinfonietta sub bagheta lui Mihnea Ignat, iar celelalte două cu Filarmonica din Ploiești și Filarmonica din Brașov, care vor veni să susțină concerte desenate, desenate de Gregoire Pont, unul dintre cei mai în vogă ilustratori francezi, și vor avea tematici speciale: Povestea lui Enescu, Planeta noastră prețioasă, Our Precious Planet, da, avea povestea lui Babar de Poulenc, Ma Mère L'Oye… La final, cum spuneam, Corul Preludiu, cu jocurile copilăriei.

A doua serie, care este, de fapt, o noutate absolută în cadrul Festivalului Enescu, concertele imersive, JTI Enescu Immersive Experience, de la Muzeul Mina. Vor fi patru proiecte care vor avea câte două reprezentații, deci avem două reprezentații pe săptămână. Vorbim despre un proiect al lui Gigi Căciuleanu, care va deschide această serie. Apoi, următoarea este Alexandra Silocea, cu proiectul Ver Sacrum, cu pianul Bosendorfer Klimt. Alexandra va veni special cu un pian serie limitată, pe coada căruia vom putea vedea o pictură refăcută, o pictură de Klimt, alături de Patricia Nolz și o actriță franceză, narator.

Bach in the Jungle este al treilea proiect, o combinație între Bach și Piazzolla, pe care doar niște muzicieni spanioli ar putea să o aducă, plină de culoare și de efervescență, cu un cvintet cu bandoneon. Leticia Moreno va fi protagonista acestui ansamblu. Iar ultima piesă se numește chiar Ultima Piesă, ultimul proiect; este o comandă specială făcută compozitorului Constantin Basica. Constantin a scris acest proiect multimedia de la cap la coadă, deci nu există o colaborare cu alții, cu cei cu care noi lucrăm de obicei pentru a crea spațiu imersiv, el se ocupă de tot împreună cu muzicienii și cu echipa lui, într-o colaborare și cu Universitatea din Stanford, unde el își face studiile. Așa că veniți la Muzeul Mina, este un proiect nou, un proiect special, pe care abia așteptăm să-l urmărim și noi, organizatorii.

Și… cea mai cea mai nouă noutate, sunt cele patru concerte pe care le vom organiza în Club Control. Seria de concerte se numește Enescu în Control și va avea loc miercurea de la ora 22.00. În curând, vom anunța programul, care va fi unul foarte efervescent și fusion pentru a uni cele două publicuri de clasică și alternativ. Și acolo va fi și locul nostru așa unde artiștii se vor aduna, seara după concert, unde ne vom simți bine cu toții. Deci, miercurea de la ora 22.00.

Și mai avem pregătită o surpriză. Mai sunt două proiecte pe care le vom anunța în foarte scurt timp, probabil chiar săptămâna viitoare în Seria Operă și Balet.

Mă bucur să aud toate aceste noutăți. Aș avea câteva întrebări despre această inițiativă cu Enescu în Control. Presupun că ideea, cel puțin, vine tot în aceeași paradigmă de a educa tinerii sau de a… poate educație este un termen prea școlăresc… presupun că este o inițiativă de outreach, cum s-ar spune, către tineret, nu?

Da, sigur că da, este o inițiativă de a ajunge pe căi diferite către publicul tânăr, de a arăta că muzica clasică și că Festivalul Enescu este un festival în care fiecare își poate găsi acea nișă cu care poate rezona. Întotdeauna Festivalul Enescu a însemnat un standard de calitate, și atunci publicul va trebui să fie convins că și această serie ca și seria de la muzeul MINA vor păstra același standarde de calitate pe care propunerile artistice ale maestrului Cristian Măcelaru, directorul artistic al festivalului, le garantează până la urmă, pentru că este 100% viziunea dumnealui și noi facem în așa fel încât să putem să o transformăm în realitate.

Ne bucurăm mult să fim pe aceeași lungime de undă și să vedem că publicul vine către noi și că tinerii agreează aceste propuneri pe care le facem și ne rămâne doar să vedem care vor fi reacțiile.

Pentru că sunt sigură că fiecare spațiu în care Festivalul Enescu ajunge atinge o anumită categorie de public și poate de acolo să aducem public tânăr și în sala de concert, public care să poată aprecia la adevărata valoare un produs muzical de calitate, pentru că în ultima perioadă avem parte de o inflație de evenimente… Sunt concerte peste concerte, peste spectacole de teatru… publicul nu mai știe uneori ce să aleagă, unde să se ducă și cred că acolo unde Festivalul Enescu stabilește un standard, publicul poate să fie sigur că ceea ce oferim este de cel mai înalt nivel artistic.

Ar mai fi foarte multe de vorbit, sunt convins, dar aș propune să ne oprim aici pentru că deja am depășit evident normele în care ne stabilisem interviul. Cristina Uruc, mulțumesc foarte mult pentru prezența în studiul Radio România Muzical!

Cu mare plăcere! Oricând revin cu plăcere în studiourile coproducătorilor noștri de la festival, Radio România, și mai ales în studiourile Radio România Muzical.

Vă invit pe toți la concertele care se vor desfășura în cadrul Festivalului Enescu la Sala Radio. Uitați-vă pe program, avem concerte extraordinare aici cu Danish National Symphony și frații Jussen, cu Benjamin Bernheim, cu orchestrele din România, orchestrele din străinătate, Valenciana. Deci, uitați-vă pe programul propus la Sala Radio și veniți la concerte! eventim.ro - bilete

Mulțumim frumos, Cristina Uruc!