Invitații mei de astă seară sunt clarinetistul Petru Pane și pianistul Daniel Dumitrașcu, cei care vor susține turneul marca "Moștenitorii României muzicale", organizat de postul nostru în parteneriat cu Rotary Club Pipera.

Bine ați venit în studioul nostru!

Daniel Dumitrașcu: Bine v-am găsit!

Petru Pane: Bine v-am găsit! Mulțumim.

Nu știu dacă ați mai fost în acest studiou, însă știu că ați mai oferit interviuri postului nostru de radio.

Petru Pane: Pentru mine, e prima dată.

Daniel Dumitrașcu: Asemenea.

Cum merg pregătirile pentru acest turneu? Pentru recitalul respectiv.

Petru Pane: Foarte bine merg. Studiem amândoi - și împreună, și separat - și eu cred că or să iasă niște recitaluri minunate.

Veți cânta la Satu Mare, Iași și București. Ați mai cântat la Iași și la Satu Mare?

Petru Pane: Pentru mine ar fi prima dată, în ambele locuri.

Daniel Dumitrașcu: Asemenea, abia aștept!

La Ateneul Român ați mai cântat sigur, la Sala Mică, în formulă camerală. Nu știu dacă și în Sala Mare.

Petru Pane: În Sala Mare, sigur, în diverse formule, în cadrul unei orchestre, dar am avut și un concert în calitate de solist.

Nu știu dacă știați, dar recitalul de la București, de la Ateneul Român, va fi transmis în direct de postul nostru.

Petru Pane: Da, știam asta și mă bucur foarte tare.

Ați făcut și niște înregistrări de studio tot aici, la noi, la Radio și, evident, experiența scenică diferă totalmente de cea din studioul de înregistrări. Pentru voi, cum a fost? Aţi mai făcut astfel de înregistrări?

Daniel Dumitrașcu: Am mai făcut înregistrări, dar nu de genul acesta...

Petru Pane: Da, nu atât de intense și cu țelul perfecțiunii.

Ce ați înregistrat?

Daniel Dumitrașcu: Am înregistrat opus 120 de Brahms, ambele sonate - Sonata nr. 1 și Sonata nr.2. Și, da, a fost o provocare. Cred că e total diferit față de experiența din concert. Trebuie urmărite alte aspecte. Dar, în cele din urmă, el personal și cred că și Petru... noi ne-am bucurat de experiența asta.

Petru Pane: Da, cea mai mare dificultate cred că e să păstrezi fiorul acela specific unei interpretări live, să spun așa. De a nu ajunge la un rezultat artificial.

Da, este destul de dificil să nu vezi publicul, dar să te gândești că tu cânți pentru cineva.

Petru Pane:Exact.

Aș vrea să aflăm mai multe despre voi. Dincolo de scenă, ce hobby-uri aveți?

Daniel Dumitrașcu: Sunt pasionat de literatură și de cinematografie. Cu asta îmi ocup timpul rămas după studiu.

Ce carte ai citit, ce film ai văzut ultima dată?

Daniel Dumitrașcu: În momentul acesta, citesc "Un veac de singurătate" și sunt pasionat de tot ce face David Fincher, de filmele lui.

Petru Pane: Și eu tot cu literatura și cinematografia. Ultima carte terminată ar fi "Frații Karamazov". Acum am început "Muntele vrăjit" de Thomas Mann. Îmi place să joc și baschet; sunt destul de bunicel. La fotbal, mai puțin, dar îmi place și fotbalul.

O să vorbim despre fotbal pentru că Daniel era să-și înceapă o carieră de fotbalist. Dar?

Daniel Dumitrașcu: N-am reușit. Dar n-aș zice că era o carieră foarte promițătoare. Am încercat să fac ceva extracuricular când eram la grădiniță, la 6 ani. Și, da, fotbalul a rămas doar o pasiune. Nu eram pregătit, nu eram făcut pentru asta.

Și cum ați pornit pe calea aceasta, a muzicii clasice și a instrumentului pe care l-ați ales?

Daniel Dumitrașcu: La 6 ani, am început pianul la Palatul Culturii din Ploiești și profesoara mea de atunci, Natalia Mocănescu, m-a sfătuit să mă duc la liceul de artă, a văzut potențial. Și am fost și la un concurs, încă de mic, la un concurs în Franța și acolo am avut un rezultat bun, am luat Premiul I. Și de-acolo a plecat!

Și-acum, unde te afli?

Daniel Dumitrașcu: Acum mă aflu la Radio România Muzical! (râde)

Dincolo de asta, ce faci?

Daniel Dumitrașcu: Tocmai ce am terminat studiile de licență. Am studiat la Copenhaga și la București. Iar acum, am aplicat la master în Copenhaga; am luat punctaj maxim și încă mă gândesc care să fie decizia pentru master.

Pentru, la tine, după clișeul normal ar fi trebuit să alegi un alt instrument, te-ai născut într-o familie de muzicieni; mama - pianistă, tatăl - trombonist și tu ai ales clarinetul. Cum s-a întâmplat?

Petru Pane: De mic țin minte... mă uitam și la desene animate, dar aveam și niște casete video cu baletul Pasărea de foc, de exemplu... și mi-a cumpărat tata când eram mic, la un moment dat, o vioară mică de copil. O băgam între picioare și cântam ca la contrabas. Clarinetul l-am ales pentru că, în primul rând, voiam să încerc altceva. Și l-am ales gândindu-mă și la versatilitatea de care e capabil. Sunetul m-a atras mult.

Ai avut vreun model în sensul ăsta?

Petru Pane: Când eram mic sau acum?

Când ai ales clarinetul.

Petru Pane: Da, îmi plăcea mult Concertul de clarinet de Mozart, foarte mult. Cu Sabine Meyer.

Aveți vreun compozitor preferat, că tot am ajuns la preferați?

Petru Pane: Îmi place să mâ gândesc la asta, dar e greu să spun. Se tot schimbă. Acum, foarte mult îmi place Beethoven, din nou. Beethoven, Bruckner, mai mult partea asta germană. Dar se tot schimbă... dacă aș asculta Rahmaninov acum probabil că aș zice pe dos.

Și tu, Daniel?

Daniel Dumitrașcu: Aș zice că apreciez constant muzica lui Enescu. Acum e Prokofiev, îmi place foarte tare Prokofiev. Și dacă mă gândesc și la înregistrările lui Radu Lupu cu Schumann și Brahms... asta e tot așa, un old time favorite.

Și uite așa am ajuns și la interpreții preferați. Radu Lupu ar fi unul dintre ei?

Daniel Dumitrașcu: Da, total! Radu Lupu e pe trimul loc.

Și pentru tine, Petru?

Petru Pane: Ca pianist, tot pe Radu Lupu voiam să-l menționez. Acum, eu făcând și dirijat și clarinet, o să numesc unul din fiecare parte. Ca dirijor, foarte mult îmi place Sergiu Celibidache - cred că așa m-am îndrăgostit eu de muzica lui Bruckner. Și clarinetist, probabil că Sabine Meyer și cu Martin Frost - sunt două exemple opuse, dar fiecare în felul lui e un foarte mare muzician.

Există o modă între clarinetiști, am observat. Martin Frost, Andreas Ottensamer s-au apucat de dirijat.

Petru Pane: Și ar mai fi multe alte exemple. E o cale pe care mulți o aleg. În fine, nu pot să spun că a avut legătură cu faptul că sunt clarinetist. Probabil că a venit din această dragoste pentru repertoriul simfonic și din dorința să fac mai mult decât un simplu rol în orchestră, care este foarte dificil și foarte frumos în multe aspecte, dar dirijatul are o complexitate aparte.

Te gândești la un moment dat să schimbi macazul?

Petru Pane: E clar că, la un moment dat, viața o să mă ducă într-una din cele două direcții mai pronunțat decât acum. Voi vedea unde mă va purta viața. Dar, e adevărat că din ce în ce mai mult mă orientez către cariera de dirijor.

Interesant! Daniel, pe tine te atrage acest domeniu, al dirijatului?

Daniel Dumitrașcu: Da. Am avut ocazia și onoarea să studiez cu domnul Tiberiu Soare. A avut un nodul de dirijat atunci când eram în Anul I. Ulterior, dumnealui a renunțat la postul de profesor la Universitatea Națională de Muzică din București. O să văd în viitor. Dar, da, e undeva în mintea mea.

Ți-a deschis apetitul, să înțeleg, Tiberiu Soare, pentru dirijat!

Daniel Dumitrașcu: Da.

Daniel, spuneai undeva că viața fără artă ar fi oribilă și că artistul are un rol terapeutic. Cum vezi tu acest rol terapeutic?

Daniel Dumitrașcu: Consider că avem o mare, mare responsabilitate, pentru că oamenii atunci când vin în sala de concert ne oferă cel mai prețios dar al lor, și anume timpul lor. Iar noi avem putearea prin muzică și prin marile opere pe care ni le-au lăsat compozitorii să facem ca acel timp să fie foarte valoros pentru ei și să plece schimbați din locul respectiv.

Luna viitoare, se lansează o nouă competiție pentru Bursa "Moștenitorii României muzicale". Din perspectiva voastră, ce i-ați sfătui pe cei care ar dori să se înscrie la această bursă? Credeți că pe voi v-a ajutat, vă ajută sau nu? Sau e pierdere de timp?

Petru Pane: În primul rând, îi sfătuiesc să se înscrie orice ar crede. Poate consideră că nu au foarte mari șanse, dar asta e o chestiune care ține de decizia juriului. Sunt niște oportunități extraordinare pe care le oferă această bursă, mai mult decât bursa în sine. Sunt foarte multe concerte, recitaluri și diverse alte premii. E foarte important să se înscrie, după părerea mea, orice tânăr muzician.

Petru Pane, Daniel Dumitrașcu, vă urez mult succes în acest turneu și nu numai! Eu vă aștept în studioul Radio România Muzical să ne povestiți despre succesele voastre naționale și internaționale viitoare, pentru că eu sunt sigur că or să vină!

Daniel Dumitrașcu: Mulțumim.

Petru Pane: Mulțumim.