ACUM:
13.05
Polifonii
Baroc, clasic, romantic, coral, creație și interpretare românească - înlănțuite inedit într-o nouă emisiune.
Urmează: 15.18 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.
Apoi: 15.22 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Interviuri Înapoi

AUDIO. Chitaristul Dragoș Ilie, Invitatul săptămânii la Perpetuum mobile

Publicat: joi, 9 Decembrie 2021 , ora 20.13

Vineri, 10 decembrie, de la ora 19.00, veți avea șansa de a asculta la Sala Radio Concierto de Aranjuez, în interpretarea tânărului chitarist Dragoș Ilie, alături de Orchestra Națională Radio. Laureat al bursei Moștenitorii României muzicale (proiect derulat de Radio România Muzical în parteneriat cu Rotary Club Pipera), Dragoș Ilie este în prezent doctorand în Statele Unite, la University of Texas at Austin, instituție în cadrul căreia și-a început și activitatea pedagogică. Joi, 9 decembrie, a fost Invitatul Săptămânii în Perpetuum mobile.


În studioul Radio România Muzical, chitaristul Dragoș Ilie, laureat al Bursei "Moștenitorii României muzicale" de anul acesta și solistul Orchestrei Naționale Radio în concertul de mâine seară de la Sala Radio. Bine ai venit, Dragoș!

Bine v-am găsit!


Ești unul dintre cei doi câștigători ai Bursei "Moștenitorii României muzicale" de anul acesta, organizată de radio România Muzical și Rotary Club Pipera. Ai încheiat competiția la egalitate cu violoncelistul Cornelius Zirbo. Ați impresionat juriul prin evoluția și proiectele propuse. Cum a fost pentru tine toată această experiență?

În primul rând, totul a venit pentru mine subit, foarte rapid. Am fost înștiințat de bursă foarte aproape de termenul limită. Eu aveam în minte un proiect, voiam să înregistrez un cd de mult timp și instant m-am gândit că ar fi foarte fain dacă aș reuși să fac asta ca proiect în țară. Eu, până în momentul de față, nu prea mai colaborasem cu lumea muzicală din România. Plecasem destul de devreme. Chiar după liceu am plecat în străinătate și pentru mine bursa a fost într-un fel un mod de a mă întoarce înapoi acasă să lucrez.


Să vorbim și despre începuturile tale pentru că am ajuns aici. Tu ai absolvit Liceul de muzică din Iași în anul 2015, la clasa de chitară. Apoi, ai luat hotărârea să pleci în Statele Unite ale Americii. De ce acolo? De ce imediat după liceu?

E o poveste un pic mai amuzantă. Eu începusem deja să merg pe la festivaluri prin Europa cam de pe la începutul liceului și eram fascinat... chitara e un instrument atât de internațional, îl găsești în toate culturile, este popular prin toată lumea. Și am fost întotdeauna foarte inspirat să văd chitariști foarte buni din toate naționalitățile, artiști care m-au inspirat. Ideea de a pleca în străinătate a venit odată cu un concert pe care viitorul meu profesor, Andrew Zohn, din Statele Unite l-a susținut chiar la Iași. Pe atunci nici nu se punea problema ca eu să mă duc să studiez; eram încă în clasa a VIII-a sau a IX-a. Dar atât de profund m-a impresionat și am rămas în relații bune! Mi-a spus că aș putea să vin să particip la un festival acolo; nu s-a întâmplat până la urmă, dar așa am menținut contactul până când am terminat studiile și mi-a spus "De ce nu vii aici?". Și așa am decis să aplic și să plec acolo.


Și cum a fost toată această experiență în Statele Unite? Cum a fost până acum, pentru că tu evoluezi acolo de șaase ani?

De șase ani, da, și încă continui.


Ești doctorand al Universității din Austin, Texas. Acolo și predai începând de anul acesta. Cum arată o zi obișnuită din viața ta?

O zi din viața lui Dragoș în Austin... interesant. Am datoriile mele de student, am clase la care mă duc. În același timp, am datoriile de profesor. Așa că, câteodată, spun... vai, m-am trezit târziu și o să întârzii! E ok, întârzii la niște cursuri. Dar nu am cum, pentru că sunt cursuri la care predau. Nu mai poți să mai întârzii odată ce ești profesor. Dar îmi place foarte mult pentru că de mic am avut boala asta pentru chitară, m-a fascinat tot timpul, numai asta mi-a plăcut să fac. Și faptul că reușesc să predau chitară clasică, să studiez chitară clasică, să am alți colegi în jurul meu chitariști clasici - în studioul din Austin colegii mei sunt foarte buni, sunt de peste tot din lume... așa că-s tot timpul conectat cu chitara din mai mule posturi.


Te gândești și la o carieră pedagogică pe o durată mai lungă?

Absolut! Eu am mai predat. Studenți privați am tot avut, am încercat să predau mai tot timpul. Consider că ambele sunt oarecum conectate. Ca să poți să fii un interpret bun, trebuie să înțelegi ceea ce faci, iar faptul că trebuie să explic altor oameni mă face da fapt mai bun în a cânta. După patru, cinci ore de predare, mă apuc de studiu și simt efectiv... aaa, uite așa aș face acum, că tot le-am zis studenților mei ce să facă! Într-un fel e ca și cum sfaturile pe care le dau lor încep să le urmez și eu.


Îți dai seama cât de potrivite sunt și pentru tine!

Exact. Foarte interesant, nu mă așteptam! Mă așteptam să fiu mai obosit, să nu pot să mai studiez după ore de predat, dar de fapt efectul e opus, mă inspiră și mai mult să vreau să mai descopăr, să mai văd ce le-am spus lor să încerc și eu.


Eu mă bucur că ai venit și cu chitara în seara asta, în studioul Radio România Muzical. O să te rog să ne și cânți ceva la un moment dat. Dar până să te găndești ce ne cânți, aș vrea să mergem un pic mai în spate. Perioada liceului, trecerea către facultatea din Statele Unite... când te-ai hotărât că vrei să faci chitară? Pentru că în România, în clasele I-IV, chitara nu este un instrument studiat. Alegem între pian și vioară. Când ți-ai dat seama că vrei să faci chitară și de ce?

Foarte devreme, de fapt. Cred că mai devreme decât eram pregătit. Părinții mei mi-au cumpărat un ukulele când aveam, cred, 3 sau 4 ani și în perioada aceea bănuiesc că ori îmi plăcea muzica rock, ori contemporană, dar tot ce făceam cu instrumentul era să-l mușc și să-l izbesc de toți pereții de prin casă...


Era o jucărie încă.

Da, pentru mine era o jucărie. Instrumentul era real, dar... Și așa că l-au ținut deoparte câțiva ani, până am mai crescut. Când am ajuns pe la vârsta de 7 ani, tatăl meu cânta un pic la chitară, cânta niște acorduri, și-mi amintesc că eu mă rugam foarte tare de el să mă învețe. Așa a început. M-am rugat mult timp de el. Și tot a amânat până când într-o zi mi-a spus, ok, hai să facem, dar îți propun în felul următor: faci o lună de zile cu mine în fiecare zi o oră; nu ai voie să dai înapoi. Și a știut foarte bine ce a spus, pentru că după prima oră nu am mai vrut să continui. Mă dureau degetele, am început să plâng... instrumentul era și foarte mare, eu eram foarte mic, dar a trebuit să respect regula, pariul. Și mi-a zis, "după o lună de zile, tu te decizi dacă vrei să continui sau ce vrei să faci". După luna aia, nu am mai vrut să mă opresc. Am continuat. Dar, într-adevăr, eram încă mic și nu puteai să iei cursuri de chitară clasică la liceul de muzică. Așa că, m-am înscfris la o școală populară de arte prin clasa a III-a și am făcut-o până în clasa a V-a, a VI-a, când am putut să mă transfer la chitară în gimnaziu.

(...)


Te-ai înscris în cadrul Bursei "Moștenitorii României muzicale" cu un proiect de CD. Vrei să înregistrezi un disc cu repertoriu internațional și românesc. Aș vrea să ne oprim pe ultima parte, repertoriul românesc. La ce lucrări te-ai gândit?

Prima, de fapt, care a stârnit proiectul ăsta... scuze, eu nu pot să nu povestesc mai mult decât ar trebui... dintotdeauna mi-a plăcut Balada lui Porumbescu, pentru vioară. Nu m-am gândit niciodată s-o cânt pe chitară și, într-o zi, mă jucam cu anumite pasaje din piesă și mi-am spus "Uau, stai puțin, aș putea să o fac!" Am foarte mulți prieteni și persoane din jurul lumii care nu cunosc muzica românească. Și repertoriul românesc pentru chitară este foarte limitat; doar recent a început să se scrie pentru chitară. Și o să menționez aici numele lui Costin Soare, din București, care face o treabă excelentă în privința asta. Dar, în afară de asta, nu prea este repertoriu pentru chitară românesc. Și mulți priteni mi-au zis "ok, cântă-ne ceva românesc!". Și de-atunci a pornit ideea asta că aș vrea să combin repertoriul românesc, muzică românească, cu cea internațională și a o arăta oamenilor.


Deci, Balada de Ciprian Porumbescu în arajamentul tău pentru chitară este una dintre lucrările care vor fi incluse pe acest disc…

Da.


Alte lucrări? Scrise de tine?

Nu scrise de mine. Aranjamente și piese scrise de un compozitor român care este încă-n viață, puternic și activ - Gabriel Almaș, un compozitor din București și chitarist - Adrian Andrei, care a scris Trei studii care mi-au fost dedicate înainte să mă gândesc la proiectul de cd, și o sonatină pentru pian scrisă original de Bela Bartok, cinci dansuri românești pe care le-a pus împreună, Bartok fiind îndrăgostit de muzica tradițională românească.


Înregistrările vor începe în studiourile Radio România la sfârșitul săptămânii viitoare, 17 decembrie. Cum aștepți ziua de 17 decembrie?

Aș minți dacă aș spune că nu sunt un pic emoționat sau stresat. Dar, în același timp, pentru că m-am pregătit în ultimele luni, doar asta am în minte, doar asta am făcut... cd, cd, cd. Într-un fel, abia aștept să intru în studio să încerc să cânt, să văd cum sună, să le pun împreună. Dar am un pic de emoții, n-am să te mint!

(...)


Dragoș, mâine seară, debut pe scena Sălii Radio, cu orchestră. Vei cânta Concierto de Aranjuez. Vii de la repetiția generală, o să te rog să vorbim prima dată despre această întîlnire cum muzicienii de la Sala Radio și cu dirijorul serii, Anastasios Symeonidis.

A fost un debut din toate punctele de vedere. E, de fapt, prima dată când cânt cu orchestră, prima dată când reușesc să cânt tot Aranjuez-ul și să lucrez și cu dirijor și cu orchestră. Mi-a plăcut enorm! A mers mult mai bine decât m-am așteptat, aveam emoții, dar a fost atât de natural totul și orchestra a fost atât de receptivă la cum frazam, la ce cântam... dirijorul și cu mine ne-am potrivit perfect. Mi s-a părut foarte, foarte simplu de lucrat. Abia aștept să cânt!


Vorbește-ne despre lucrare! Cum o vezi tu?

Concierto de Aranjuez, fără dubii, poți să spui că e cea mai faimoasă piesă pentru chitară scrisă. Este, aș spune, brutal de dificilă pentru instrumentist. Ținem cont că Rodrigo, compozitorul, a fost pianist, un pianist orb care nu a cântat la chitară. Dar, într-un fel, îi suntem recunoscători pentru că a reușit să creeze o capodoperă. Piesa am putea să spunem că este una dintre cele mai frumoase piese scrise vreodată. Toată lumea are o relație personală cu acea piesă și mă regăsesc și eu printre acele acorduri. Pentru mine a fost un fel de provocare pe care am acceptat-o cu drag, pentru că de mult timp voiam să o cânt cu orchestră. Dar sunt foarte multe povești faimoase... este o relație de dragoste și frică cu acest concert. Toată lumea îl iubește, dar toți sunt un pic speriați de el.


Concertul de mâine seară va fi doar începutul unei serii de evenimente pe care le vei susține în România, pentru că în urma câștigării Bursei "Moștenitorii României muzicale" sunt programate alte două concerte în această stagiune. Când te vom revedea pe o scenă românească?

Pe 14 ianuarie voi fi la Cluj, iar concertul pentru Brașov a fost mutat undeva prin vară; încă nu am stabilit exact data. Dar, din nou, sunt și mai încântat că reușesc să cânt cu mai multe orchestre Aranjuez-ul.


Poate, cu ocazia asta, te vom vedea și mai des decât atât pe scenele din România. Așa cum știi, concertul de mâine seară va fi transmis în direct pe frecvențele Radio România Muzical, începând cu ora 19.00. Ai un mesaj pentru cei de acasă?

Vă invit să ascultați poate cea mai specială piesă pentru chitară și orchestră... uau, chiar nu m-am gândit... mă simt foarte interesant acum... lucrezi atât de mult pentru o piesă și apoi te gândești cum s-o prezinți oamenilor... Aș spune că această piesă a pus chitara, efectiv, pe scena internațională. A făcut chitara dintr-un instrument mai mult folk, un instrument care nu prea era luat în serios, l-a adus unde este astăzi. Este o piesă monumentală pentru noi, ca și chitariști, deosebit de frumoasă, veți auzi deosebit de multe culori; povestea piesei este foarte interesantă. Rodrigo a scris-o... are și părți frumoase din viața lui - prima mișcare aduce imagini din grădinile Aranjuez și palatul în timpul primăverii, auziți cântecele păsărilor, apa care curge din fântâni; a doua mișcare este foarte emoțională și personală - este legată de pierderea copilului lui Rodrigo, vorbim despre o temă destul de sumbră și foarte, foarte emoțională; iar a treia mișcare este un fel de carusel energetic al muzicii spaniole. Așa că vă invit pe toți, dacă puteți și dacă vreți, să ascultați Concertul de Aranjuez pentru chitară și orchestră, mâine!


Îți mulțumesc că ai acceptat acest interviu. Mult succes la debutul de mâine seară și de-acum încolo!

Mulțumesc.