ACUM:
19.00
Music box
Noutățile discografice din zona clasic, jazz&more.
Urmează: 20.00 Armonii preclasice O oază de liniște și echilibru.
Apoi: 21.00 Scena europeană Înregistrări sau concerte în direct.

Cronici Înapoi

AUDIO. Bas-baritonul Bryn Terfel, în deschiderea stagiunii centenare a Operei Naționale București

Publicat: luni, 4 Octombrie 2021 , ora 12.23

Opera Națională București a deschis vineri, 1 octombrie 2021, stagiunea cu numărul 100. Publicul a putut urmări opera "Tosca" de Giacomo Puccini, spectacol realizat în regia și scenogafia lui Mario De Carlo. Cap de afiș al distribuției a fost Sir Bryn Terfel, unul dintre soliștii de referință ai momentului, la nivel mondial, invitat pentru două reprezentații ale acestui titlu.

Opera Națională București a deschis vineri seară stagiunea în care va celebra 100 de ani de la primul său spectacol, eveniment petrecut în 8 decembrie 1921. Spectacolul ales pentru deschidere a fost "Tosca", operă de Giacomo Puccini, în distribuția căreia a fost invitat Sir Bryn Terfel, excepționalul bas-bariton galez pe care publicul bucureștean l-a putut urmări în recital pe scena Ateneului Român, în cadrul edițiilor din 2017 și 2019 ale Festivalului Internațional "George Enescu". Atunci, am avut parte de seri spumoase, în care ne-am delectat și încântat cu muzica interpretată formidabil de jovialul muzician. Acum, am avut parte de o altă latură a celebrului Bryn Terfel care a oferit o demonstrație de măiestrie dramaturgică. De la primul pas făcut pe scena Operei, în aplauzele publicului, ne-a convins că este cu adevărat Scarpia, polițistul corupt, disprețuitor, cinic, vulgar și sadic, optând să nu-i acorde atribute care să evidențieze statutul de nobil pe care personajul îl avea. Un artist desăvârșit, Bryn Terfel a folosit totul în construirea rolului - mimică, gestică, o bogată paletă cromatică vocală, o perfectă corelație între cuvinte și textul muzical, aparteuri rostite cum rar mai avem ocazia să auzim. În jocul său s-a folosit chiar și de statura sa, Terfel având o înălțime de 1,93 m, deci mult peste cea a partenerilor săi de scenă. Vocea sa nu are un volum extraordinar, nici acustica sălii nu ajută cântăreții, iar orchestrația pucciniană știm că poate acoperi vocile soliștilor dacă relația fosă-scenă nu-i echilibrată în permanență. Dar Bryn Terfel nu a făcut greșeala pe care mulți artiști o fac în astfel de situații; nici măcar o dată nu a încercat să intre în competiție cu orchestra, preferând să lase momentele în nuanțe foarte mari să treacă precum un val în urma căruia el se evidenția din nou. Așadar, un Scarpia cum n-am mai auzit și văzut de ceva timp. Bryn Terfel a evoluat alături de soliștii Operei bucureștene, o distribuție omogenă, cu Iulia Isaev în rolul titular, care ne-a captivat cu frumusețea glasului său, Daniel Magdal în Cavaradossi ne-a încântat cu siguranța și strălucirea acutelor sale, cu Marius Boloș, Ion Dimieru, Valentin Racoveanu, Dan Indricău, Filip Panait și Mădălina Barbu. Și-au dat concursul ansamblurile instituției - orchestra, corul și corul de copii, conducerea muzicală aparținându-i dirijorului Tiberiu Soare. Întrucât Scarpia moare la finalul actului secund, Bryn Terfel a avut timpul necesar pentru a se elibera de masca personajului întruchipat, așa că la aplauzele care au încheiat spectacolul l-am revăzut pe Bryn Terfel, el însuși, omul agreabil și zâmbitor. În concluzie, Opera Națională București a deschis noua stagiune cu un spectacol foarte bun, în prezența unui public numeros, ținând totuși cont de restricțiile în vigoare.


Pentru că actul al II-lea îl are în prim plan pe Scarpia, iar Bryn Terfel a creat senzație cu interpretarea sa, am înregistrat la cald impresia istoricului de teatru Lucian Sinigaglia:

Sunt foarte emoționat de ceea ce am ascultat în acest al doilea act. Iulia Isaev și Sir Bryn Terfel sunt doi mari interpreți ai rolurilor Tosca, respectiv Scarpia și mă bucură faptul că i-am ascultat, pentru că - știu fie din istoria instituției, fie i-am văzut pe viu -  mi se pare că sunt continuatorii unei mari tradiții în interpretarea acestor roluri extrem de grele, respectiv Iulia Isaev vine după Dora Massini și Maria Voloșescu, Virginia Zeani, Raina Kabaivanska, Grace Bumbry, iar Sir Bryn Terfel vine după Aldo Protti, Tito Gobbi, David Ohanesian, Nicolae Herlea. În totul, mă bucur că s-a redeschis stagiunea cu "Tosca", una din operele mele preferate și sunt extrem de fericit că i-am ascultat în acest act al doilea pe Iulia Isaev, care știu că a făcut roluri și la Metropolitan și pe marele, unicul artist Sir Bryn Terfel.


La final de spectacol, regizoarea Anda Tabacaru ne-a mărturisit:

Sunt foarte fericită că am putut să asist la acest spectacol. A fost realmente o sărbătoare. Este pentru a treia oară când îl aplaud pe Bryn Terfel pe viu. Ce să spun, este prototipul actorului de operă ideal pentru secolul XXI, adică are o expresivitate vocală ieșită din comun și am avut senzația că îl văd pe Orson Wells într-o piesă de teatru, jucând un Shakespeare. Spectacolul a fost într-adevăr, după opinia mea, un spectacol de echipă. Toți s-au străduit să-l înconjoare cu talent, să-i dăruiască lui Bryn Terfel și publicului de asemenea, foarte multă autenticitate în crearea personajelor. Vocal, toți au fost în formă și îi felicit, de asemenea și pe Iulia Isaev și pe Daniel Magdal, care au știu să îl înconjoare pe Bryn Terfel cu tot ce au avut ei mai bun.

Cronică realizată de Florica Jalbă