Șase balerini ucraineni, refugiaţi în România au început programul de studiu la Opera Națională din București. De asemenea, ei vor primi inclusiv contracte de colaborare.

Opera Națională București s-a alăturat astfel demersurilor de ajutorare a artiștilor victime ale războiului din Ucraina.

Cu câțiva dintre balerini a stat de vorbă Diana Joicaliuc:

- Pentru mine, dansul este viața însăși. Atunci când dansez, totul în jur dispare, uit de tot ce este rău în lume. Simt muzica, mișcarea și corpul. Nu am nevoie de cuvinte, gândurile dispar. Este foarte multă liniște și asta îmi place. În general, noi oamenii vorbim mult și deseori asta duce la tot felul de conflicte, pe când baletul este o limbă universală, fără animozități. Arta nu a provocat niciodată războaie.

Povestește Lara Paraschiv, o balerină din Ucraina, cu dublă cetățenie, canadiană și română. Până nu demult era angajată a Teatrului de Stat Dnipropretrovsk. Se stabilise în Ucraina în urmă cu doi ani după ce a lucrat cu companii de balet din Canada, SUA și Rusia. Cu bucurie povestește că a dansat pe scenele din Kiev și Odessa. Spune că Giselle, una dintre cele mai triste povești de dragoste este baletul ei preferat. Îi plac muzica și costumele, dar mai ales, povestea tinerei Giselle, care s-a încredințat unei iubiri nepotrivite și îi mai plac variațiunile pentru tehnica lor deosebită, dar viața ei, plină de vise și planuri s-a schimbat radical în dimineața zilei de 24 februarie:

- Prietenul meu din teatru m-a sunat la opt și a zis "Ai auzit?" și eu am zis "Ce?", "A început războiul". Am citit și am văzut, da, a început.

Dimineața, când au sunat sirenele, a împachetat tot ce a putut și a plecat. Orașele de lângă Dnipro nu mai există, spune Lara Paraschiv, clădirile au fost distruse, aeroporturile bombardate, mulți oameni au fost răniți, uciși și lăsați fără case. A ajuns la hotarul Palanka, pe drumuri foarte grele. Orașele seamănă cu Zombie Land din cauza evacuării. Străzile erau pline de armată și tancuri. După zeci de ore de așteptat la graniță a reușit să intre în România împreună cu alți cinci balerini din Ucraina.

Aibeck are 21 de ani. A reușit să plece din Ucraina, pentru că este originar din Kîrghîstan. Spune că dansul este tot ceea ce i-a mai rămas. Prin dans și muzică te eliberezi, iar rolul artistului, în astfel de momente dramatice este să povestească, să spună lumii întregi adevărul despre ceea ce se întâmplă. Apoi, prin spectacole, să-i ajute pe oameni să trească mai ușor prin astfel de situații.

Printre cei sosiți la Opera Națională din București este și Rodyon, în vârstă de 20 de ani, și el, fost balerin al Teatrului de Stat din Dnipropretrovsk:

- Din Dnipro am ajuns mai întâi la Odesa. M-au trezit tirurile de rachete și sirenele anti-aeriene. Am strâns tot și am plecat, povestește el.

Ajuns la graniță a cerut azil politic. Se teme însă pentru cei care au rămas acasă, în bătaia puștilor, dar speră că în curând, războiul se va termina și va putea să se întoarcă în țara lui, în Ucraina. Până atunci este recunoscător că și-a găsit, cel puțin pentru moment, o nouă casă, în România:

- Am participat deja la câteva lecții, la Opera Națională din București și este foarte important pentru noi să repetăm. Dansul ne abate gândul de la război.

- În România am întâlnit oameni grozavi, care ne-au ajutat cu tot ce au putut. Am primit cazare, mâncare, haine de la foarte mulți artiști. Este extraordinar să vezi cât de mulți oameni din România și din Republica Moldova vor să ajute, a spus și Lara Paraschiv.

Balerinii ucraineni care au ajuns la Opera Națională București vor putea studia în continuare și vor primi inclusiv contracte de colaborare, după cum a explicat Daniel Jinga, managerul interimar al Operei Naționale București:

"Deocamdată li se va permite să studieze, pentru că acesta este un lucru foarte important pentru ei și pe măsură ce se integrează li se vor face contracte de colaborare, pentru că legislația ne permite. Îi veți putea vedea în spectacolele noastre, în două-trei săptămâni, o lună, în funcție de viteza cu care vor asimila anumite părți din repertoriu. Bineînțeles că până atunci le vom asigura tot ce înseamnă cazare și masă. Adică, nu va fi nici unul dintre ei lăsat să nu se poată întreține."