Invitatul meu în această seară este violonistul Alexandru Tomescu. Bună seara!

Bună seara și bine v-am găsit!

Alexandru Tomescu, vineri, 19 martie 2021, revii pe scena Sălii Radio într-un concert alături de Orchestra Națională Radio. Dacă nu mă înșel, este primul tău concert la Sala Radio în 2021, nu-i așa?

Da, într-adevăr. Mai fusese un concert programat în luna ianuarie, care însă nu s-a mai putut ține din cauza măsurilor de distanțare socială. Iată, mă bucur foarte mult că în ciuda vremurilor dificile pe care le traversăm, pot avea loc în continuare concerte cu orchestra la Sala Radio, cu acest public virtual la care ajungem pe calea undelor radio și pe calea internetului. Este un moment pe care-l aștept cu mare emoție, cu mare nerăbdare, reîntâlnirea cu colegii mei din Orchestra Națională Radio, cu dirijorul Cristian Oroșanu, cu muzica pe care o slujim cu atâta iubire și cu atâta pasiune zi de zi.

Un concert, din păcate, fără public în sală. Cum te simți pe scenă în fața unei săli goale? Bănuiesc că în acest an de pandemie ai găsit modalități de adaptare și la această situație, să spunem, extraordinară.

Desigur, este important să respectăm cu toții măsurile acestea sanitare pentru a putea depăși cât mai repede pandemia. Ce să spun… noi, artiștii, lucrăm foarte des cu imaginația, încât atunci când sunt în fața unei săli goale încerc să-mi imaginez toți ascultătorii care sunt prezenți în mod virtual, ascultând la aparatele de radio sau care urmăresc concertul pe internet. Știu că sunt acolo acești oameni și încerc să mă conectez cu inima la sensibilitatea lor. Sigur că știm cu toții că atunci când publicul este în sală, câteodată cineva uită să închidă telefonul mobil, altcineva tușește, sunt întotdeauna poate mici întreruperi, dar…

Parcă ne este dor de ele, nu?

...da, exact. În acest an care a trecut și în care, nu odată, am cântat în astfel de săli goale, care beneficiază astfel de o liniște perfectă, mi-am dat seama că totuși nu această perfecțiune a unei liniști goale căutam, ci acea respirație împreună pe care reușim poate să o ținem cu toții într-un concert inspirat, în care cu toții respirăm și trăim exact în ritmul muzicii. Și aștept cu mare nerăbdare, cu mare interes revenirea oamenilor, revenirea publicului în sălile de spectacol - că e vorba de concerte, că e vorba de cinematografe, că e vorba de teatre… Atâtea instituții culturale trăiesc, așa, într-o expectativă, trecând fără îndoială prin momente foarte delicate.

Vor respira cu siguranță alături de tine ascultătorii Radio România Muzical și cei care te vor urmări pe internet de la ora 19.00. Ce vei interpreta vineri seară?

Am ales un concert de Wolfgang Amadeus Mozart. Acesta era de obicei un repertoriu rezervat concertelor cu Orchestra de Cameră Radio, însă, date fiind măsurile de distanțare socială din ziua de astăzi și distanțarea fizică a muzicienilor pe scenă, pentru moment nu mai putem ataca marile partituri despre care discutasem și pe care le programasem în urmă cu un an - că așa se făceau stagiunile, cu un an în avans. Trebuie să devenim flexibili și să venim cu lucrări care pot fi interpretate în deplină siguranță de către toți muzicienii. Este o lucrare superbă din tinerețea lui Mozart. Se simte suflul lui plin de optimism și de energie și sunt convins că de exact genul acesta de sentimente avem nevoie acum, mai mult ca oricând.

Anul trecut, a fost lansat un album la Editura Casa Radio cu înregistrarea acestui concert cu tine, evident, solist al Orchestrei Naționale Radio dirijată de Cristian Măcelaru. Este vorba, dacă nu mă înșel, de o înregistrare din concert din 2015. Este un album care conține și Concertul de Dvorak acolo, tot sub aceeași baghetă. Aș vrea să citez din prefața acestui disc; Cristian Măcelaru spune despre tine: "Apreciez faptul că și în cel mai mic detaliu Alexandru caută frumusețea sunetului, claritatea interpretării și vrea să înțeleagă dorința compozitorului." Mozart este unul dintre preferații tăi?

Fără îndoială, Mozart este unul dintre cei pe care-i iubesc în mod deosebit pentru că nu ai cum să nu simți atingerea geniului. Mozart a fost un geniu. Cine altcineva a mai fost vreodată care să poată compune cu așa o ușurință, cu atâta spontaneitate și sinceritate?! Și, într-adevăr, George Enescu spunea că fiecare notă pe care o cântăm, indiferent cât de mică, cât de insignifiantă poate părea ea acolo, în imensitatea partiturii, are semnificația ei, are încărcătura ei emoțională și trebuie tratată cu toată seriozitatea, trebuie trăită și trebuie să-i insuflăm acea viață ca ea să se poată ridica până la cei care o ascultă.

Concertul de vineri este dirijat de Cristian Oroșanu. Colaborarea ta cu Cristian Oroșanu are o istorie destul de lungă.

Sigur că da, ne știm de foarte mulți ani. Am cântat multe concerte, inclusiv la Brașov, unde Cristian a fondat și conduce un foarte bun ansamblu cameral. Mă bucur foarte mult să ne revedem și sunt sigur că va fi un concert la cele mai înalte standarde.

Ieșim din zona aceasta a concertului și le amintim ascultătorilor că ești ambasador al Proiectului "Ascultă 5 minute de muzică clasică" și ai început luna aceasta o serie de vizite în școli. Iar prima dintre acestea a fost vizată Școala nr.3 din București, acolo unde ai fost elev. Te rog să ne spui cum a fost reîntâlnirea cu școala și întâlnirea cu copiii?

A fost o invitație-surpriză pe care am primit-o de la Asociația de părinți a Școlii 3, unde și eu și sora mea am fost elevi acum foarte mulți ani. A fost o vizită foarte emoționantă pentru că, evident, școala era aceeași, dar parcă părea mai mică de cum o țineam eu minte; mai ales sala de festivități, unde le-am vorbit copiilor, le-am cântat. M-am gândit că este o oportunitate foarte bună de a promova la modul concret această campanie extrem de generoasă a postului Radio România Muzical, și anume "Ascultă 5 minute de muzică clasică". Sunt convins că muzica clasică, chiar și în aceste doze homeopatice, de doar câteva minute pe zi, își poate face un efect pe termen lung. Și am prins curaj să încerc un mic proiect-pilot, în măsura în care s-au mai putut vizita școlile, și în cele aproximativ 10 zile, două săptămâni care au trecut de-atunci, am totalizat 10 școli, vreo 14 mini-conferințe, copii de la vârste foarte mici, de la 2-3 ani, până la copii de clasa a VI-a, a VII-a, a VIII-a. A fost o energie extraordinară! Mi-am dat seama în primul rând cât de mult mi-a lipsit acest contact cu publicul, cu oamenii, care sunt dornici și curioși să îmi asculte muzica. Un lucru extraordinar! Sigur, copiii au această puritate, au această curiozitate înnăscută… mi-au pus cele mai trăznite, cele mai amuzante întrebări legate de muzică, legate de vioară, de compozitorii mei preferați. Unii chiar erau gata, voiau să se apuce să învețe să cânte la vioară. I-am încurajat, evident, însă le-am spus că trebuie să mai aibă încă puțină răbdare. Așadar, aș putea spune că acest prim proiect-pilot cu muzica în școli, în școli de cultură generală, subliniez, a avut un foarte bun succes. Toți au fost foarte bucuroși, foarte încântați. Am primit cele mai neașteptate tablouri - fie desenate pe tabla din sala de școală, fie tot felul de desene,de acuarele, de creații. Chiar sunt foarte, foarte deschiși, foarte creativi toți acești copii. Eu cred în continuare că în sufletul fiecăruia dintre noi sălășluiește un mic artist care nu trebuie să fie decât scos la iveală de fiecare dintre noi. Că e vorba ulterior de transformarea într-o profesie dacă simțim foarte puternic această chemare sau dacă e vorba doar de trăirea bucuriei muzicii ca meloman este alegera fiecăruia dintre noi.

Nu pot să nu te întreb, Alexandru Tomescu, ce urmează după concertul de vineri seară de la Sala Radio?

Desigur, mai sunt niște concerte stabilite în cadrul stagiunii radio. Trebuie să fim curajoși și să jalonăm în felul acesta calendarul și programul nostru pentru că nu doar muzicienii, ci și melomanii au nevoie de aceste momente de reîntâlnire, fie ele și virtuale. Urmează să fac mai multe călătorii - sper că vor fi posibile - în Spania, în Germania și niște proiecte în derulare, unele din ele chiar proiecte discografice. Pentru lunile de vară preconizăm ediția de anul acesta a Turneului Stradivarius. E o decizie bazată și pe experiența anului trecut, când în timpul verii au fost posibilități mai numeroase și mai bune pentru a putea ține concertele. Tot așa, pe timpul verii, cred că va fi o densitate foarte mare de evenimente, de concerte, de cursuri. În luna august se împlinește o cifră importantă legată de comemorarea morții lui George Enescu. Apoi, desigur, este o întâlnire foarte importantă cu Romanian Chamber Orchestra și cu maestrul Cristian Măcelaru; avem și anul acesta proiecte foarte, foarte îndrăznețe împreună. Și, sigur, multe alte proiecte pe care, poate din superstiție, nu vreau să le amintesc pentru că încă sunt sub semnul întrebării, evident, în primul rând, din cauza condițiilor foarte schimbătoare ale pandemiei. Dacă în urmă cu un an de zile ne puteam face planuri pe un an, doi, trei în avans, în ziua de astăzi trebuie să gândim mult mai prudent, de cele mai multe ori de la o săptămână la alta. Dar cred că fiecare artist găsește în el resursele de a fi flexibil, de a se adapta condițiilor pe care le traversăm și cred eu că în cele din urmă reîntîlnirea cu publicul este cea care aduce cea mai mare bucurie.

Apropo de restricțiile pandemiei, consideri vaccinarea o soluție de a ne apropia măcar de normalitate?

Da, bineînțeles. Sper, cât de curând, România să atingă acel nivel minim pentru realizarea imunității "de turmă", cum se spune, și un moment în care să putem și noi respira mai liniștiți, mai ușurați și să putem să revenim la o viață socială, să nu ne mai distanțăm social, ci să ne apropiem social… pentru că aceste distanțe create în ultimul an vor fi foarte greu inversate. O să avem foarte mult de muncă pentru a reînvăța să ne reîmprietenim unii cu ceilalți.

Alexandru Tomescu, din păcate, cum spuneam ceva mai devreme, nu vei avea public în sală vineri seară, însă va fi alături de tine publicul Radio România Muzical. Eu îți doresc ceea ce ne dorim cu toții, revenirea cât mai curând a publicului în sala de concert și aplauze la scenă deschisă!