Antonio Draghi - Das verwunschene Glück (Vrăji dezlegate) cu: Sophie Daneman, Johanna Falkinger, Julian Habermann, Dietrich Henschel, Anna Manske, Markus Schäfer; Ansamblul instrumental "Ārt House 17" condus de Michael Hell (Spectacol înregistrat în 22 iunie 2025 la Graz).

Album în premieră, lansat pe 6 decembrie 2025

Vă propun Vrăji dezlegate (Das verwunschene Glück, în original Gl'incantesimi disciolti) de Antonio Draghi, operă barocă creată pentru nunta Împăratului Leopold I al Sfântului Imperiu Roman cu Claudia Felicita de Austria-Tirol. Inclus în cadrul proiectului Discurile anului 2026, albumul a fost lansat de Proud Peacock Records în 6 decembrie (2025) şi-l audiem acum în premieră radiofonică. Un disc care vine însoţit de o broşură de consistenţa unei cărţi, oferind toate detaliile pe care ar merita să le citiţi integral. Imprimarea s-a realizat cu prilejul spectacolului ce a avut loc în 22 iunie 2025 în splendidul palat baroc Eggenberg din Graz, Austria (locul în care, cu peste 3 secole în urmă, a avut loc nunta imperială).

În 1673 a avut loc la Graz acest eveniment de o mare importanţă istorică - nunta lui Leopold I, din dinastia de Habsburg. O familie ce ar fi fost pe cale de extincţie dacă Leopold nu ar fi avut urmaşi. Abia rămăsese văduv, soţia lui murise însărcinată fiind, iar Austria avea doi duşmani - Imperiul Otoman şi Franţa. Astfel, nu era timp de pierdut, iar împăratului i-a fost găsită o nouă soţie. Cum nu trecuse anul de doliu, o nuntă la curtea imperială de la Viena era imposibilă, aşa că mariajul a fost celebrat, somptuos, la palatul din Graz. Întreaga suită de curteni a renunţat la hainele negre şi a mers în provincie pentru a petrece. Compozitorului italian Antonio Draghi i-a revenit sarcina de a compune o operă pentru această celebrare. Titlul original este Gl'incantesimi disciolti, partitura având un libret de Nicolò Minato. Regăsim şi o arie compusă de Împărat, dedicată personajului Fericirea, care o personifică pe mireasă (firește, nu întâmplător seamănă cu numele real al Împărătesei). Mari iubitori de muzică, cei doi suverani au îndrăgit foarte mult această operă. Din păcate, mariajul lor, deşi fericit, a durat doar trei ani, împărăteasa murind de tuberculoză la nici 23 de ani. Subiectul operei este unul aluziv, sub forma unei alegorii, personajele întruchipând, mascat, figuri din anturajul imperial, precum şi intrigile care se fuseseră ţesute în tot acest proces de alegere a unei noi împărătese şi organizarea nunţii. Avem personaje pozitive, dar şi negative, acestea din urmă vrăjind Fericirea, doar că, datorită Raţiunii, farmecele sunt dezlegate. Partitura orchestrală a fost practic reconstituită recent de Michael Hell, conducătorul muzical al acestei versiuni înregistrate acum pentru prima dată. O veritabilă operă-balet, lucrarea includea şi numere dansante compuse de Johann Heinrich Schmelzer. Acestea s-au pierdut, iar Michael Hell a optat să completeze cu alte creaţii de Schmelzer, dar şi de compozitori ce activau în acea vreme la palat: Antonio Bertali, Heinrich Ignaz Franz Biber, Philipp Jakob Rittler şi Giovanni Valentini. Pentru o mai bună înţelegere a textului, s-a decis o reprezentare în limba germană, libretul fiind rescris de Thomas Höft după o traducere din italiană din chiar anul nunţii. Spectaculoasa producţie, care a avut loc anul trecut, a marcat patru secole de existenţă a palatului Eggenberg.

Distribuţia a reunit solişti tineri, dar şi artişti care bănuiesc că se apropie de finalul carierei. Cea mai diafană şi solară voce este a sopranei asutriece Johanna Rosa Falkinger - Fericirea. Soprana britanică Sophie Daneman ne impresionează cu prospeţimea vocală şi interpretarea elegantă în Minciuna, fiind singura partitură care are arii şi în limba italiană. Invidia şi Raţiunea sunt două roluri interpretate cu versatilitate de mezzosoprana austriacă Anna Manske - mai teatrală în primul rol şi expresivă, rafinată în cel de-al doilea. Tenorul german Julian Habermann întruchipează cu nobleţe Afecţiunea. În schimb Egoismul este reprezentat în mod comic, voit ridicol, deosebit de teatral de tenorul german Markus Schäfer. Baritonul german Dietrich Henschel completează distribuţia, fiind Sfatul cel bun. Le-a fost alături, înnobilând discursul muzical, Ansamblul instrumental "Ārt House 17". La conducere - Michael Hell, directorul artistic al ansamblului, el asigurând şi recitativele acompaniate de la clavecin.