Anatol Vieru s-a născut la 8 iunie 1926, la Iași, și s-a stins din viață la 8 octombrie 1998, la București. Compozitor, muzicolog, teoretician și pedagog, el este una dintre personalitățile reprezentative ale muzicii românești din a doua jumătate a secolului XX și unul dintre creatorii care au contribuit decisiv la integrarea componisticii românești în contemporaneitatea europeană.

A studiat la Conservatorul din București, între anii 1946-1949 cu profesori precum Leon Klepper, Paul Constantinescu și Constantin Silvestri, apoi și-a continuat formarea la Conservatorul din Moscova, cu Aram Haciaturian, în perioada 1951-1954. A revenit în România, devenind profesor la Conservatorul din București, unde a predat compoziție și orchestrație. A fost de asemenea invitat să susțină conferințe în SUA, Canada, Israel, Elveția.

Debutul său componistic este legat de "Suita în stil vechi" din 1946, o lucrare pentru orchestră concepută la vârsta de 20 de ani. Aparținând perioadei de început a creației sale, această suită prefigurează preocuparea lui Anatol Vieru pentru raportul dintre tradiție și noutate în muzică. Încă din acei ani, tânărul compozitor era atras de creația lui Bartók și Schönberg, căutându-și treptat propria identitate artistică. Evoluția sa componistică avea să-l poarte însă departe de modelele inițiale, către un limbaj profund personal.

Un moment important al afirmării sale internaționale îl reprezintă anul 1962, când a câștigat la Geneva Premiul "Reine Marie José" pentru Concertul pentru violoncel și orchestră. Printre alte premii care i-au fost acordate de-a lungul carierei se numără și Premiul Fundației Koussevitzky în 1966 la Washington, Premiul Academiei Române în 1967, Premiul Herder în 1986 pentru întreaga activitate componistică, muzicologică și teoretică, de asemenea Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România în 1996.

Anatol Vieru nu a devenit niciodată prizonierul unei singure școli sau tehnici de compoziție. Tocmai originalitatea a fost una dintre trăsăturile sale definitorii. Larousse îl caracterizează drept un spirit independent, preocupat să refuze clasificările și modelele prestabilite pentru a-și căuta propriul "adevăr muzical". În creația sa coexistă, într-o manieră personală, procedee modale, tonale, seriale, generative și transformaționale.

O direcție fundamentală a activității sale a fost cercetarea modurilor, și descoperirea unor structurile profunde ale materialului sonor printr-o gândire intervalică și prin utilizarea unor concepte provenite inclusiv din matematică. Teza sa de doctorat, susținută la Cluj în 1978, s-a intitulat De la moduri către un model al gândirii muzicale intervalice. Din această cercetare s-a născut Cartea Modurilor, una dintre contribuțiile sale teoretice majore, completată ulterior de volumul de eseuri Cuvinte despre sunete.

Opera lui Anatol Vieru este impresionantă prin diversitate și cuprinde peste 120 de lucrări în toate genurile muzicale dintre care amintesc șapte simfonii, opt cvartete de coarde, concerte, muzică de cameră, vocal-simfonică și corală, precum și creații pentru teatru și operă cum ar fi Iona, după Marin Sorescu sau Praznicul calicilor, după Mihail Sorbul. A compus și muzica filmelor "Felix și Otilia", "Marele singuratic", "Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu" și multe altele.

În centrul gândirii creatoare a lui Anatol Vieru se află ideea că libertatea artistică nu exclude rigoarea, ci se construiește prin ea. Cercetarea structurii muzicale nu a fost pentru acest maestru al compoziției un exercițiu abstract, ci o modalitate de a descoperi noi posibilități expresive. De aceea, muzica sa poate fi în același timp intelectuală și profund sensibilă, riguros construită și deschisă imaginației.

Vă invităm să ascultați lucrări de Anatol Vieru la Radio România Muzical, în perioada 22 septembrie-3 octombrie, în emisiunea Sunete Contemporane, între orele 0,15-0,55.