În perioada 22-26 septembrie 2026, Sala Mare a Ateneului Român găzduiește prima ediție a Bucharest International Piano Festival, un eveniment dedicat exclusiv recitalului de pian solo. În cadrul festivalului, pianistul Cătălin Șerban va susține, pe 23 septembrie, un recital cu lucrări de Claude Debussy, Franz Liszt și Serghei Rahmaninov. Despre revenirea în fața publicului bucureștean, Cătălin Șerban a stat de vorbă cu Ioana Țintea.

Cătălin Șerban, reveniți pe scena Ateneului Român pentru prima ediție Bucharest International Piano Festival, un eveniment dedicat integral recitalului de pian solo. Cum vi se pare ideea unui astfel de festival dedicat exclusiv pianului și ce credeți că poate aduce el nou publicului?

Sunt foarte bucuros și onorat să revin pe scena Ateneului și să particip la acest minunat festival pe care colega mea, Mădălina Pașol, l-a inițiat și este într-adevăr ceva deosebit, cum spuneați și dumneavoastră.

Eu cred că acest festival poate oferi publicului o nouă lume a muzicii care se poate dezvolta având în centru acest minunat instrument care poate înlocui, cum s-ar putea spune, o orchestră. Pianul este singurul instrument care poate susține acest gen de recital și literatura pianistică este unică. Avem așa o varietate și asemenea posibilități de exprimare și de expresie încât publicul nu poate avea decât de câștigat. Dat fiind că până acum nu s-a mai organizat un asemenea festival în România, este o idee extraordinară, după părerea mea.

Programul serii de la Ateneul Român ne poartă de la Debussy, la Liszt și Rahmaninov prin universuri muzicale foarte diferite. Ce aspecte ați avut în vedere în alcăltuirea programului?

Într-adevăr, sunt trei lumi diferite, însă ceea ce aceste lucrări au în comun este sinergia, legătura dintre muzică și imagine. Cele trei lucrări pe care le voi interpreta - Debussy - "Image", Caietul 1, piese din Anii de pelerinaj și o Parafrază de Liszt după opera Rigoletto și, în partea a doua, Studiile tablou op.39 de Rahmaninov… toate aceste piese au în comun inspirația și pornirea de la ideea de transpunere a imaginii în sunet. Și acest lucru mi s-a părut foarte interesant.

Am realizat și un CD cu Studiile tablou op. 39 de Rahmaninov, care sunt puse în perspectivă alături de Miroirs de Ravel, adică o idee asemănătoare.

Încerc întotdeauna prin programele mele să găsesc o legătură între compoziții.

Pentru că ați menționat acest compact disc, el va fi lansat în toamnă la casa de discuri în Naxos, nu-i așa?

Da. A fost pentru mine un vis mai vechi de a înregistra aceste piese de Rahmaninov, un ciclu care nu este interpretat în întregime foarte des și mai ales în concert, dar am avut posibilitatea să-mi îndeplinesc acest vis anul trecut, înregistrând pentru casa de discuri în Naxos acest CD și, cum spuneam, alături de Ravel…

Este o partitură deosebit de complexă din punct de vedere tehnic. Ce înseamnă pentru dumneavoastră virtuozitatea în programul pe care îl veți prezenta la Ateneul Român?

Rahmaninov, într-adevăr, este întotdeauna solicitant și pune multe probleme tehnice. De asemenea, părerea mea este că rezolvarea tehnicii nu trebuie să pornească primordial de la tehnică, ci și prin muzicalitate se poate ajunge la un rezultat final care să fie foarte bun, pentru că, da, ideea este că, întotdeauna, muzica pornește de la muzică și nu de la tehnică.

Pentru dumneavoastră, recitalul din 23 septembrie are și o dimensiune personală. Reveniți în orașul în care a început drumul dumneavoastră muzical și cântați pe scena Ateneului Român. Cu ce gânduri așteptați acest moment?

Este o bucurie foarte mare să revin la București. Este orașul în care m-am născut, în care m-am format. Am fost elev al Liceului de Muzică "George Enescu", la clasa profesorului Constantin Nițu, care ne-a părăsit, din păcate. Este, într-adevăr, o mare bucurie, dar în același timp un regret că părinții mei nu mai sunt să mă asculte.

Pentru mine, această oportunitate este un moment special în cariera mea.

Am revenit în țară, în acest an, la Cluj, la începutul anului, cu un recital în care am interpretat cu preponderență lucrări de compozitori români. Și să revin în același an și la București, în orașul meu natal, este, cum am spus, o mare bucurie.

Credit foto: Andrej Grilc Photography