Baritonul Róbert Erdős debutează duminică, 7 iunie 2026, pe scena Ateneului Român. Partener de scenă cu acest prilej îi va fi Daniel Ciobanu, unul dintre cei mai apreciați pianiști români în momentul de față. În centrul programului pe care cei doi artiști îl vor prezenta se află Franz Liszt, prezent atât ca autor de lieduri pe texte italiene și germane, cât și ca pianist compozitor.

Despre evenimentul de la Ateneu, dar și despre parcursul său de până acum, ne povestește Róbert Erdős:

Ce înseamnă pentru dumneavoastră debutul pe scena Ateneului Român?

O mare bucurie și o onoare deosebită. Sunt profund recunoscător directorului Marin Cazacu pentru încrederea și oportunitatea de a mă prezenta publicului bucureștean pe această scenă extraordinară.

Într-adevăr, debutul la Ateneu este un moment important în parcursul meu artistic și mă bucur că îl pot împărtăși cu publicul din capitală.

Sunteți în prezent doctorand la Universitatea „Transilvania” din Brașov, iar tema cercetării dumneavoastră este  „Dezvoltarea liedului romantic în creația lui Franz Liszt”. De aici s-a născut programul recitalului de la București?

Programul acestui recital s-a născut într-o anumită măsură și din preocupările mele de cercetare. Franz Liszt este cunoscut în special ca pianist virtuoz și creator al poemului simfonic, însă creația sa de lieduri rămâne mult mai puțin cunoscută publicului larg. Am dorit să profit pe această ocazie pentru a prezenta publicului câteva dintre liedurile sale, care îmi sunt cel mai apropiate de suflet, dacă pot să zic așa.

De asemenea, romanțele lui Ceaikovski și ale lui Rahmaninov sunt lucrări interpretate relativ rar. Particularitatea programului constă și în diversitatea sa stilistică și lingvistică. Este un repertoriu care solicită multă muzicalitate și sensibilitate.

Ce ne puteți spune despre colaborarea cu pianistul Daniel Ciobanu?

Colaborarea cu Daniel Ciobanu îmi aduce o mare bucurie și satisfacție artistică. Am avut săptămâna trecută ocazia să repet cu el și m-am bucurat să descopăr că ne înțelegem foarte bine nu doar ca muzicieni, ci și ca oameni. Am găsit rapid un limbaj comun, iar astăzi deja pot să spun că s-a legat și o prietenie. Mă consider foarte norocos să pot urca pe scenă alături de un pianist cu renume internațional, un profesionst al generației noastre.

Ați studiat la Budapesta și Milano. Care au fost câteva dintre experiențele-cheie de pe parcursul formării dumneavoastră?

Anii petrecuți la Budapesta au avut o importanță deosebită pentru formarea mea artistică. Acolo, am studiat la Academia de Muzică „Franz Liszt”, chiar în instituția fondată de maestrul Liszt în anul 1875. Am putut să învăț și să pășesc zilnic pe coridoarele unei instituții create de o personalitate atât de importantă a culturii europene. Este o experiență unică. Am avut sentimentul că mă aflu în contact direct cu spiritul și moștenirea artistică pe care Liszt le-a lăsat.

Cred că pentru studiile mele un loc foarte important a fost Milano. Milano mi-a oferit o altă perspectivă esențială. Acolo am înțeles cu adevărat ce înseamnă lumea operei. Am avut privilegiul de a studia cu maestrul cu renume mondial Anatoli Goussev, un artist cu limbă maternă rusă stabilit în Italia; deci, un amestec unic. Prin intermediul său, am descoperit și aprofundat tradiția școlii ruse de canto într-un mediu profund marcat de cultura lirică italiană. Îmbinarea dintre aceste două mari tradiții vocale a reprezentat pentru mine o experiență formativă de neprețuit.

Dumneavoastră sunteți, la fel ca Franz Liszt, un artist cosmopolit. Cum vă influențează acest lucru parcursul?

Cred că această dimensiune cosmopolită mă caracterizează și pe mine, într-un anumit sens, la fel cum l-a caracterizat și pe Franz Liszt. El a fost un adevărat cetățean al Europei, a cunoscut mai multe limbi și culturi, a trăit în numeroase locuri pe continentul nostru și a crezut că noi, europenii, suntem uniți prin valorile noastre culturale și spiritualitate și așa consider și eu.

Încerc și eu să urmez acest ideal al deschiderii către lume și către alte culturi. Mă străduiesc să învăț și să vorbesc cât mai multe limbi, să cunosc cât mai multe culturi, literatură și istorie.

Cred că noi, artiștii, trebuie să păstrăm această deschidere cosmopolită pentru a construi punți între oameni și culturi diferite prin muzică.

Activitatea dumneavoastră include și proiecte educaționale, multe dedicate copiilor din medii defavorizate. Ce vă determină eforturile în această direcție?

Cred că un artist nu trebuie să aibă doar obiective profesionale, ci și o misiune, un rol pe care să și-l asume în societate. Pentru mine, această misiune este aceea de a aduce muzica acolo unde ea ajunge mai rar, în special către copii, prin intermediul concertelor educative. Încerc să ajung în locuri unde nu există operă sau sală de concerte sau uneori nici măcar educație muzicală. Sunt convins că avem datoria de a le oferi cât mai multor oameni șansa de a descoperi frumusețea acestei arte.

Cum s-a născut pasiunea pentru arta lirică și ce vă motivează astăzi?

Aveam, cred că, 13 sau 14 ani când, la sugestia unui prieten, am început să mă gândesc să urmez cursurile Liceului Vocațional de Arte din Târgu Mureș. Și trebuie să recunosc, sincer, că până atunci nu auzisem aproape nimic despre Bach, Mozart sau Beethoven, și nici despre Liszt.

Muzica clasică era o lume complet necunoscută pentru mine și poate și din cauza asta încerc să fac misiunea asta pe care am început-o.

Totul s-a schimbat însă în momentul în care am ascultat o dată, la bunica mea, Marșul lui Radetzky. Îmi amintesc și astăzi emoția acelui moment, atunci s-a născut în mine dorința de a descoperi această lume și de a încerca să fac parte din ea. Și din clipa în care am fost admis la Liceul de Arte, am simțit că mi-am găsit drumul. De atunci am avut mereu convingerea că aceasta este vocația mea și că muzica reprezintă nu doar o profesie, ci și o misiune.

Știu foarte clar ce îmi doresc de la viață - să ajung în cât mai multe locuri, să întâlnesc oameni din culturi diferite și să le ofer prin intermediul artei emoție, bucurie.

Eu sunt foarte umil în fața lui Dumnezeu că am primit acest talent și doresc să-l folosesc pentru lucruri frumoase, pentru comunitatea noastră.