(Orchestra "Lyric Opera of Chicago", dirijor Enrique Mazzola, recital înregistrat în februarie 2025).

Album în premieră, lansat pe 27 martie 2026

Vă prezint albumul "Puccini: Eroinele" înregistrat în cadrul seriei de recitaluri susţinute de soprana Sondra Radvanovsky în luna februarie a anului trecut la Chicago. Un album lansat de Pentatone pe 27 martie, inclus în cadrul proiectului Discurile anului 2026.

Eroinele pucciniene (chiar cu acest titlu de disc) au mai fost înregistrate de-a lungul timpului; amintesc doar imprimările realizate de Leontyne Price, Maria Callas ori albunul colectiv pe care regăsim şi numele Ilenei Cotrubaş. Dar, nicio soprană nu s-a încumetat să abordeze, într-un singur program, aproape toate titlurile pucciniene. Din actuala imprimare lipseşte doar Mantaua, dar pentru aria Giorgettei ar fi fost necesar şi un partener de scenă. Aşadar, sunt 11 titluri, dar 12 personaje, din Boema fiind interpretate ambele eroine. Astfel, aplaudăm demersul Sondrei Radvanovsky, mai ales că nu vorbim de o înregistrare de studio unde mai poţi să-ţi tragi sufletul, iar rezultatul este atent controlat. Acest tur de forţă pe care ni-l propune l-a realizat live, în faţa publicului "de acasă", adică de la Opera din Chicago unde, de curând a fost numită consilier artistic, Sondra Radvanovsky fiind deja activă în programul de îndrumare a tinerilor artişti lirici. Cei de la Pentatone au lăsat să se audă şi toate aplauzele, aşa că, audiind, ne putem simţi ca în sala de spectacol. Cu o carieră de succes ce se întinde pe trei decenii, Sondra Radvanovsky a întruchipat, în timp, diferite eroine pucciniene, pornind de la Mimi şi ajungând de curând, la Turandot. Este în plan şi un debut în Minnie din Fata din Vest (în decembrie, la MET), iar unele personaje, precum Anna din Le villi sau Fidelia din Edgar nu le-a cântat niciodată în spectacol. Deci, nou şi vechi pentru ea, liric, spint şi dramatic deopotrivă în acest program asumat de Sondra Radvanovsky. Bineînţeles, nu ne putem aştepta la interpretări la acelaşi nivel valoric pentru fiecare arie prezentată, ci apreciem acest disc per ansamblu. Artista, ajunsă la vârsta maturităţii, abordează în prezent un repertoriu spinto-dramatic, fiind departe de lirismul tinereţii, iar eroinele pucciniene acoperă o gamă largă de tipologii vocale. Pentru mine, tulburătoarea interpretare a ariei Vissi d'arte - o rugă deosebit de expresivă, ce relevă durerea Toscăi într-un continuu crescendo al intensităţii emoţionale, precum şi Senza mamma din Suor Angelica - unde Sondra Radvanovsky îşi etalează timbrul plin, cu sonorităţi rotunde, conturând o gamă largă de culori şi stări sufleteşti, culminând cu un splendid pianissimo final sunt momentele de excepţie din această imprimare, care dau măsura măiestriei artistice a Sondrei Radvanovsky. Aş atrage atenţia şi asupra bisurilor, două arii prin intermediul cărora muziciana s-a deconectat de la tensiunea acumulată, fiind mai întâi o simpatică şi senzuală Musetta în binecunoscutul vals, iar mai apoi o… robustă Lauretta, jucându-se cu duratele notelor, spre deliciul publicului care a fost răsplătit astfel şi cu cea mai cântată arie de Puccini, O, mio babbino caro. I-a fost alături un partener muzical de valoare, Orchestra Operei din Chicago, condusă de apreciatul dirijor Enrique Mazzola - director muzical al teatrului liric. Ansamblului i-au revenit şi câteva pagini orchestrale bine susţinute: preludiile din Le villi, Fata din Vest şi Edgar, precum şi intermezzourile din Madama Butterfly şi Manon Lescaut.