Un  album lansat de casa Deutche Grammophon pe 17 aprilie 2026: concerte pentru pian și orchestră de Mozart, interpretate de Jan Lisiecki și Orchestra Simfonică din Bamberg, condusă de Manfred Honeck.

Mai precis, este vorba despre concertele nr. 9 și 22, înregistrate în concert pe 12 noiembrie 2023. Proiectul discografic a fost gândit pentru aniversarea a 270 ani de la nașterea lui Mozart, sărbătoriți în 2026, iar alegerea lui Jan Lisiecki pentru aceste lucrări nu este întâmplătoare: ambele sunt scrise în tonalitatea mi bemol major și, așa cum afirmă pianistul, reprezintă capodopere singulare în cadrul colecției de 27 concerte scrise pentru pian și orchestră de Mozart. Pianistul vorbește și despre geniul lui Mozart, caracterizat de puritate, eleganță, adâncime emoțională, provocare intelectuală și răsplata adusă celui care ascultă această muzică.

Jan Lisiecki, ajuns la 31 ani, a debutat la Deutsche Grammophon în 2012 tot cu un album Mozart – cuprinzând concertele nr. 20 și 21. Avea atunci doar 17 ani și uimea încă de atunci cu maturitatea și virtuozitatea interpretărilor sale.

Acum, îl avem în față pe maturul Jan Lisiecki, cel puțin la fel de impresionant ca și în urmă cu 14 ani.

Îl urmăresc pe Jan Lisiecki, încă de la debutul său discografic, care a fost tot cu concerte de Mozart. Încă consider că nu am ascultat studiile de Chopin cântate mai elocvent decât el, pe un album lansat când pianistul avea 18 ani. Între timp, adolescentul-minune născut în Canada din părinți polonezi, care și-a redescoperit rădăcinile poloneze și desfășoară o importantă carieră în Europa, s-a transformat într-un pianist matur și care cântă cu mult sens – ceea ce nu e deloc puțin lucru într-un timp când doar exteriorizarea și spectacolul par să conteze.

Descoperim pe acest CD un Mozart așa cum mi-l imaginez și eu că a fost: nu imaginea caricaturizată din filmul Amadeus, ci un compozitor extrem de inventiv, inteligent, poate mai puțin ancorat în realitățile practice ale vieții, însă matur și boem, în același timp. Așa ni-l recreează și interpretarea propusă de Jan Lisiecki – profundă, caldă, matură, cu atenție la detalii, ca o dantelă fină construită cu delicatețe și multă dedicare. Iar Lisiecki se bucură și de la avantajul colaborării cu o orchestră foarte bună, condusă de un dirijor care, de asemenea, este foarte interesant de detalii și de contextul creației unei partituri – Manfred Honeck, austriacul care înțelege cu atât mai bine muzica conaționalului său Mozart.

Un album ieșit din comun!