Porgy and Bess: O capodoperă gershwiniană în direct de la New York

În istoria muzicii există numeroase momente semnificative în care genurile se întâlnesc. Momente în care granițele se estompează, când o operă devine mai mult decât suma vocilor sale - devine un simbol. Opera lui George Gershwin, Porgy and Bess, este un astfel de moment, un punct de cotitură în muzica americană (și nu numai), ce continuă să răsune la aproape un secol de la premiera sa controversată.

Sâmbătă seară, în 24 ianuarie, de la ora 20:00, avem și noi ocazia să ascultăm în transmisiune directă de la Opera Metropolitan din New York această capodoperă, într-o producție ce marchează aniversarea a 90 de ani de la premiera operei și ultima apariție într-un spectacol a faimoasei mezzo-soprane Denyce Graves. Întreaga distribuție este formată din extraordinari artiști lirici afro-americani, iar rolurile titulare sunt interpretate de baritonul Alfred Walker și de soprana Brittany Renee, câștigătoare a unui premiu Grammy.

Cum s-a născut opera?

Povestea partiturii operei Porgy and Bess începe în 1926, când George Gershwin, la acea vreme deja un compozitor în vogă pe Broadway, citește romanul Porgy de DuBose Heyward. Textul îl fascinează imediat - e vorba despre viața unei comunități afro-americane din Charleston, Carolina de Sud, concentrată în jurul personajului Porgy, un cerșetor cu dizabilități locomotorii care se îndrăgostește de Bess, o femeie prinsă în gheara violenței și dependenței de droguri. Gershwin îi scrie lui Heyward propunând o colaborare pentru o versiune lirică, dar proiectul va aștepta până în 1933, când compozitorul, fratele său Ira (care va scrie versurile pentru câteva din cele mai sofisticate momente) și soții Heyward (DuBose și Dorothy) semnează un contract cu Theatre Guild.

Vara lui 1934 este decisivă: Gershwin și Heyward se retrag pe Folly Beach, o insulă lângă Charleston, unde compozitorul se cufundă în atmosfera locului. Gershwin nu voia să creeze o simplă operă cu tematică afro-americană, ci visa la ceva mai profund - o "folk opera", un hibrid în care tradiția operei europene să fuzioneze cu muzica din comunitățile afro-americane din Sud: spirituals, blues, jazz și alte cântece ale localnicilor. În articolul său din New York Times din 1935, Gershwin explica: "Încă de la premiera operei "Porgy și Bess", am fost întrebat deseori de ce am numit-o "folk-opera". Explicația este simplă. "Porgy și Bess" este o poveste din folclorul urban, populară. Personajele sale ar cânta în mod natural muzica proprie, din folclorul urban. Când am început să lucrez la muzică, însă, am decis să nu folosesc materiale folclorice originale, deoarece voiam ca muzica să fie un tot unitar. Așadar, am compus propriile mele cântece spirituals și folclorice. Dar acestea sunt totuși muzică folclorică și, prin urmare, fiind așezate în formă de operă, "Porgy și Bess" devine ea însăși o operă folclorică, o "folk-opera".

Procesul creator a fost monumental. Gershwin, care studiase cu Joseph Schillinger și absorbise influențe de la compozitori europeni precum Edward Kilenyi și Henry Cowell, a compus și orchestrat personal întreaga partitură - 700 de pagini de muzică, în care se împletesc recitativele de operă cu ariile memorabile, creând o continuitate muzicală remarcabilă. Potrivit biografului David Ewen, Gershwin "nu a încetat niciodată să se minuneze de miracolul că el a fost compozitorul ei. Nu a încetat niciodată să iubească fiecare măsură din partitură."

Montarea de la Opera Metropolitan

Producția care revine acum pe scena Metropolitan Opera este cea semnată de regizorul James Robinson, un spectacol ce a avut premiera în 2019, reluat pentru a marca aniversarea a 90 de ani de la prima audiție a operei. Robinson, acum director general și artistic al Operei din Seattle, debuta atunci la Met cu această montare, care puțin mai târziu a câștigat premiul Grammy pentru cea mai bună înregistrare de operă. Producția a fost creată în co-producție cu Dutch National Opera din Amsterdam și English National Opera din Londra, unde a primit Sky News Southbank Prize pentru cea mai bună producție de operă și un premiu Olivier. Robinson vede Porgy and Bess ca aparținând marii tradiții operistice și a creat, alături de scenograful Michael Yeargan, designerul de costume Catherine Zuber, lighting designer-ul Donald Holder și coreografa Camille A. Brown, o producție pe care o descrie drept "cinematografică în anvergura ei". "Este un spectacol uriaș", spune Robinson. "Are o amploare epică, așa că necesită o producție la fel de monumentală. Avem un decor care se mișcă și se schimbă, iar noi îl vedem din toate unghiurile diferite, ceea ce este cu adevărat captivant."

În distribuția de sâmbătă, 24 ianuarie 2026, împreună cu Alfred Walker (Porgy) și soprana Brittany Renee (Bess) evoluează Ryan Speedo Green (Crown), Freddie Ballentine (Sportin' Life), Leah Hawkins (Serena), precum și iar Vuvu Mpofu, care debutează la Met în rolul Clarei, cea care deschide opera cu faimosul cântec de leagăn "Summertime".

Reprezentația de pe 24 ianuarie marchează un alt moment emoționant în istoria operei: ultimul spectacol pe o scenă lirică al mezzo-sopranei Denyce Graves, care interpretează rolul Mariei. Graves, născută în Washington D.C. în 1964, și-a făcut debutul la Metropolitan Opera în 1995 cu rolul titular din Carmen și a apărut de 158 de ori pe scena acestei instituții, interpretând roluri memorabile în producții precum The Hours, Peter Grimes, Marnie, Samson et Dalila, Luisa Miller și Rigoletto. În eseul său din New York Times, publicat în ianuarie 2026, Graves își explică decizia: "După mai bine de 40 de ani de cântat în sălile de operă din întreaga lume, am decis să mă retrag de pe scenă." Alegerea de a încheia cu Porgy and Bess nu este întâmplătoare: "Închei cu Porgy and Bess pentru că poartă o semnificație profundă pentru mine. Generații de artiști afro-americani, inclusiv Leontyne Price, Simon Estes, Grace Bumbry, Todd Duncan și atât de mulți alții, au cântat-o. Noi toți stăm pe umerii lor, în timp ce ei au luptat pentru demnitate și respect în industrie. Spectacolele de la Met vor încheia și cariera mea într-un cerc complet, întrucât primul meu contract profesional a fost pentru un Porgy and Bess la Opera din Tulsa."

Graves, care va continua să modeleze lumea operei prin munca sa de regizoare de scenă și prin inițiativa sa educațională și de advocacy, The Denyce Graves Foundation, care susține echitatea și incluziunea în arte, lasă în urmă o moștenire impresionantă. Portretul său face parte din colecția permanentă a Smithsonian Institution, atât în National Portrait Gallery, cât și în National Museum of African American History and Culture.

Pentru dirijorul acestei producții, Kwamé Ryan, acest Porgy and Bess reprezintă debutul său la Met. Născut în Canada și crescut pe insula Trinidad din Caraibe, Ryan a descoperit pasiunea pentru dirijat la vârsta de nouă ani. A studiat muzicologie la Universitatea Cambridge și s-a perfecționat în artă dirijorală sub îndrumarea renumitului compozitor și dirijor Peter Eötvös. A ocupat posturi de director muzical general la Opera din Freiburg (1999-2003) și de director muzical și artistic al Orchestrei Naționale din Bordeaux Aquitaine (2007-2013). Recent, a fost numit director muzical al Charlotte Symphony Orchestra, începând cu stagiunea 2024-2025. A dirijat premiere mondiale ale unor creații precum Intelligence de Jake Heggie la Houston Grand Opera și The Time of Our Singing de Kris Defoort la Bruxelles. Pentru Porgy and Bess, el înțelege profunzimea muzicii lui Gershwin - acea îmbinare extraordinară între spirituals, jazz, blues și tradiția operei europene, care face din această partitură o realizare unică în repertoriul liric mondial.

Vă aștept să ne bucurăm împreună de ea, sâmbăta, 24 ianuarie, de la ora 20:00, într-o nouă ediție a emisiunii Opera prima.