Juriul International Classical Music Award (ICMA) l-a premiat acum trei ani cu premiul Lifetime Achievement Award, pentru integrala simfoniilor de Mozart cu Danish National Chamber Orchestra. În 2025 primește Special Achievement Award și conduce concertul Galei ICMA 2025 la Tonhalle din Düsseldorf pe 19 martie. Máté Ur din juriul ICMA, reprezentând revista Papageno (Ungaria) a vorbit cu Adam Fischer.

În mai multe interviuri, ați spus că nu dați foarte multă importanță premiilor, ci mai curând vă place să vă îndreptați către viitor. Ce vă motivează?

Bineînțeles că sunt fericit să fiu recunoscut pentru munca mea, dar este un semtiment străin pentru mine să îi dau minții mele o pauză sau să mă relaxez. Adesea mă găsesc ascultând înregistrările mele vechi și mă cuprinde o furie la adresa mea, pentru că ar fi trebuit să fac anumite lucruri diferit, dar odată ce mă distanțez de ele, nu pot să le schimb. În anii 80 și 90 am înregistrat toate simfoniile Haydn, iar atunci când le ascult, am aceeași emoție.

Cel mai recent, ați reînregistrat simfoniile răposatului Haydn pentru Naxos, pe care juriul internațional ICMA le-a primit acum cu mare entuziasm. Sunteți satisfăcut de rezultat?

Eu nu cred în a defini ce este corect și ce este greșit. Pentru mine, ceea ce este important este faptul că noi am putut să captăm o interpretare foarte interesantă și personală împreună cu Danish Chamber Orchestra. De fapt, am avut norocul să pot să recreez propria variantă, ceea ce mi-a dat libertatea să fac multe lucruri într-un mod diferit, dar sunt convins că în 5 ani nu o să-mi placă nici această înregistrare. Ceea ce auzi acum este adevărul perioadei actuale din viața mea.

Ce ați schimbat?

Textul lui Shakespeare este sacru, dar monologul lui Hamlet poate fi prezentat în multe feluri diferite. Nu există să cânți notele muzicale fără convingere și să iasă ceva din asta. Ca interpret trebuie să mă descurc cu ceea ce mi-a permis compozitorul și să trasform fiecare notă muzicală în propria mea convingere. Acest lucru este în special adevărat pentru muzica din secolele XVIII și XIX. Diferite interpretări pentru aceeași piesă muzicală au un efect diferit asupra oamenilor. Chiar și în cazul lui Mahler, care a avut mare grijă să scrie totul foarte precis în partitură, tot există libertatea de a schimba o notă, să fie mai puternică sau mai blândă sau să alegi pe care exact să o scoți în evidență. Dacă dirijorul nu are nimic de zis despre aceste detalii, muzica pur și simplu devine plictisitoare.

Cum v-ați dat seama că trebuie să reînregistrați anumite lucrări?

Am lucrat mulți ani cu Danish Chamber Orchestra, cu aceiași membri și repertoriu pe care ei îl cântă doar cu mine. Datorită acestei situații speciale, avem abilitatea să construim de la bază și să învățăm din repetițiile și concertele anterioare de-a lungul timpului. Ei sunt foarte receptivi și de multe ori membrii orchestrei îmi atrag atenția că înainte am cerut una-alta în alt fel. La început au fost operele lui Mozart, apoi lucrările orchestrale, iar după acestea am înregistrat toate simfoniile lui Beethoven, lucru care ne-a făcut să simțim că trebuie să lucrăm și cu lucrările lui Brahms. Cât despre Haydn, după ce am trecut prin tot repertoriul menționat anterior, a trebuit să îmi dau seama că acum gândesc diferit despre anumite aranjamente muzicale. Nu mă înțelege greșit, nu e ca și cum tot ce am creat anterior cu Austro-Hungarian Haydn Orchestra  la același nivel, doar că pur și simplu avem un alt punct de pornire. Conceptul a fost la un moment dat să combinăm tradiția interpretării austriece cu un mod de abordare ungar al muzicii mai înflăcărat, iar acum este despre crearea muzicii de la bază, ignorând tradițiile de dinainte.

În noul album, juriul pune accent pe nivelul ridicat de expresivitate și umorul sofisticat, spunând că "ideal, acesta este felul în care cineva își imaginează o interpretare Haydn". Oare chiar există o interpretare ideală?

Haydn era plin de surprize. Pe vremea lui, audiențele iubeau acest lucru, strigau, sărbătoreau, atmosfera era ca la un concert de rock din zilele noastre. Sunt convins că esența unei interpretări fidele timpului respectiv nu trebuie să fie ca muzica să sune exact la fel, ci să aibă același efect. O interpretare fidelă nu este bună, lasă lumea fără emoție, așa că eu mă concentrez pe puterea muzicii, ce evocă ea în ascultători. Haydn era foarte creativ, a pus multe idei și glume în muzica lui, dar de obicei nu sunt superficiale, trebuie să le deslușești.

Am vorbit deja puțin despre asta, dar ați putea să ziceți că Haydn, Mozart, Beethoven și bineînțeles Wagner au un rol semnificativ în viața dvs?

Dacă te gândești puțin, este toată muzică vieneză, iar în cazul lui Wagner, este cel puțin inspirat din ea. Dar nu sunt sigur că a fost o alegere conștientă. În tinerețea mea am fost expus la multă operă italiană care are și acum un loc special în inima mea. Am fost dirijor pentru piesele lu Verdi în multe locuri, inclusiv la Scala în Milano, Viena și Metropolitan în New York. Și să uităm că Otello este opera pe care am condus-o cel mai des. Să creezi o operă este mult mai greu decât piese simfonice, pur și simplu pentru că necesită nu doar o orchestră profesionistă, dar și cel puțin patru sau cinci cântăreți excelenți.

Anul trecut v-ați sărbătorit cea de-a 75-a aniversare. 

Oamenii se gândesc des la viețile lor. Eu mereu ajung la concluzia că nu știu cât de mult o să dureze, dar tot am lucruri de făcut. Mereu îmi vin idei noi și asta e o problemă pentru că vreau să le fac pe toate. În martie, de exemplu, voi conduce Vienna Symphony Orchestra la Musikverein, interpretând un program francez, inclusiv Pelléas și Mélisande de Faure. În mod normal, eu nu conduc opere franceze, dar mă întrebam cât pot să aștept.

Acum trei ani, juriul ICMA v-a onorat cu premiul Lifetime Achievement Award. Înseamnă cumva că dvs. încă simțiți că ceva lipsește?

Dacă nu aveam planuri, nu aș fi eu însumi, dar aș putea și să renunț și să îmbunătățesc ceea ce am realizat până acum. Mă gândesc deseori despre cum era când am început și călătoria pe care o persoană tânără trebuie să o facă în zilele de azi. Mi-a fost sugerat să țin lecturi, să predau, să vorbesc cu tinerii. Trebuie să admit că sunt din ce în ce mai îngrijorat de acest lucru, pentru că știu cât de multe concepții greșite sunt despre dirijat și mai devreme sau mai târziu o să am curajul să spun ceva despre asta, despre care este scopul dirijatului, pentru că, cu siguranță, nu este despre a fi în centrul atenției.

Sunteți de mulți ani dirijorul principal al Düsseldorf Symphony Orchestra. Ansamblul a și câștigat un Premiu ICMA anul acesta. Sunteți mândru?

Chiar îmi place foarte mult să lucrez cu orchestra, și acum am oportunitatea de a face asta pentru încă cinci ani. Pot să fiu foarte mândru că recent am înregistrat simfoniile lui Mahler și vom merge în turneu în China cu Ninth. Simt că ceva a început cu ei, similar ca atunci când acele prime simfonii ale lui Haydn au fost înregistrate cu 30 de ani în urmă. Apropo, voi cânta cu ei la Concertul Galei ICMA pe 19 martie. Pregătim un program special care reflectă câștigătorii categoriilor.

Care sunt prioritățile dvs. principale pentru viitorul apropiat?

Săptămâna următoare voi conduce Mozart în Hamburg, unde opera Mitridate va fi înterpretată pentru prima dată. De asemenea, sunt foarte onorat să fiu invitat de Filarmonica din Viena pentru a ține un concert împreună în fiecare an până în 2028 ca parte a Săptămânii Mozart în Salzburg, iar între timp, lucrez la noi proiecte cu Danish Chamber Orchestra, inclusiv să arătăm audiențelor austriece cât de palpitantă și justificată este înțelegerea noastră despre muzica clasică vieneză. Și în cele din urmă, am condus la Opera din Viena 45 de ani și voi continua să fac asta. Vor fi, de asemea, și Flautul fermecat și Richard Strauss, deoarece, chiar dacă lumea s-a schimbat foarte mult, producția din Viena a operei Cavalerul rozelor continuă să fir pusă în scenă în același fel și cu succes neîntrerupt.