Stagiunea muzicală Radio continuă mâine, 21 februarie 2025, cu un concert susținut de Orchestra Națională Radio, în fruntea căreia se va afla Christopher Ward. Despre acest eveniment, muzicianul britanic a stat de vorbă cu Ioana Țintea.

Este o bucurie să vă avem invitat la București pentru concertul de la Sala Radio. Sunteți pentru prima dată în România? Ce cunoașteți despre țara noastră?

Am fost aici acum 30 de ani cu mama mea, am vizitat Branul, ne-am bucurat de peisajul rural frumos și, bineînțeles, am văzut și castelul. Muzicienii români sunt extraordinari, în special cei care cântă la instrumente cu coarde. Am întâlnit mulți concertmaeștri în Europa care provin din România, deoarece nivelul lor tehnic este absolut fantastic.

Care sunt impresiile dumneavoastră după primele repetiții cu Orchestra Națională Radio?

Mă simt minunat! Nu cred că au mai cântat până acum "Din Italia" de Richard Strauss. Este, într-adevăr, o lucrare plină de provocări. Totuși, toată lumea este foarte concentrată și determinată, așa că sunt sigur că va fi un concert extraordinar.

Cum descrieți această lucrare?

Este o lucrare oarecum neobișnuită și destul de lungă. Strauss a călătorit în Italia când era tânăr și a fost atât de fascinat de această țară, încât a început să compună o lucrare inspirată de experiențele sale acolo. În acest opus regăsim elemente ale stilului pe care îl cunoaștem din creațiile sale de mai târziu - de exemplu, începutul amintește puțin de cel din "Aşa grăit-a Zarathustra" pe care îl știm cu toții. Strauss a preluat influențe muzicale specifice Italiei și le-a transpus în muzica sa, creând scene extrem de sugestive, precum răsăritul soarelui peste peisajul rural sau liniștea unei plaje. Este o lucrare evocatoare, cu momente foarte frumoase.

Veți dirija și Concertul nr. 3 pentru vioară și orchestră de Max Bruch, o lucrare mai puțin interpretată. De ce credeți că nu este cântată la fel de des ca primul concert al compozitorului?

Ei bine, abia aștept, pentru că nu am dirijat această lucrare până acum. Desigur, primul concert este extrem de cunoscut și considerat o capodoperă. Însă al treilea concert mi se pare mai virtuos - cu siguranță este mai lung și mult mai solicitant pentru solist. Are, de asemenea, o paletă de culori foarte diferită. În timp ce primul concert este destul de delicat, al treilea are un caracter mai puternic și romantic. Contrastul dintre cele două concerte este foarte interesant. Mă bucur că vom prezenta această lucrare astfel încât publicul să o poată asculta.

Conduceți Orchestra Simfonică din Aachen de șase ani. Cum mențineți relația cu un ansamblu orchestral de-a lungul unei perioade de șase ani?

Este o adevărată aventură. Trebuie să ții cont, atât de momentele de vârf, cât și de dificultățile întâlnite pe parcurs. Conducerea unei instituții și a unui ansamblu de muzicieni este, într-un fel, ca o căsătorie - ai parte de momente bune, dar și de provocări. Cel mai important este să nu pierzi din vedere motivul pentru care faci asta. Cred că cea mai mare provocare este să ridici constant nivelul pe termen lung. Acest lucru necesită un efort uriaș de timp și muncă. Dar, odată ce ajungi la un anumit punct și privești în urmă, realizând cât de mult ai evoluat - de exemplu, cât de departe am ajuns în acești șase ani - atunci simți că ai obținut cu adevărat ceva remarcabil.

Aveți o valoroasă carieră, atât în muzica simfonică, cât și în operă. Există vreo diferență fundamentală între a dirija un concert simfonic și un spectacol de operă?

Le iubesc pe amândouă, dar sunt experiențe diferite. Punerea în scenă a unei opere vine cu provocările sale, atât la nivel teatral, cât și orchestral, care necesită de multe ori o tehnică mai complexă decât în cazul concertelor simfonice. Totuși, cel mai interesant aspect al unui spectacol de operă este drama - să lucrezi cu regizorii și cântăreții și să observi cum evoluția poveștii și a personajelor influențează muzica. Pentru mine, aceasta este întotdeauna cea mai fascinantă parte. Pe de altă parte, atunci când mă întorc la repertoriul simfonic, îmi place să păstrez această perspectivă teatrală, pentru că te ajută să înțelegi mai profund compozitorii. O operă este o creație amplă, care poate dura chiar și șase ore, conține o cantitate extraordinară de muzică. Astfel, ajungi să cunoști vocea unui compozitor, dar și ceea ce transmite el prin text, deoarece există un mesaj clar în spatele cuvintelor. De asemenea, te familiarizezi cu gestul său muzical și dramatismul scriiturii sale, ceea ce îți oferă o perspectivă valoroasă atunci când interpretezi o lucrare simfonică a aceluiași autor. În acest fel, înțelegi mai bine limbajul său muzical și îți este mai ușor să abordezi muzica lui, să descoperi poveștile și dramaturgia din spatele sunetelor. Desigur, rămâne întotdeauna o provocare, dar devine ceva mai accesibil.

Într-o notă mai personală, numele dumneavoastră coincide cu cel al unui brand britanic de ceasuri, Christopher Ward Watches. Ați fost vreodată întrebat despre această asociere sau vi s-a întâmplat vreo situație amuzantă legată de această coincidență?

Ei bine, acum câteva săptămâni dirijam în Elveția, unde se află atelierul ceasurilor Christopher Ward. Cu câteva luni înainte, le scrisesem și le spusesem: "Uite, colecționez ceasurile voastre de 20 de ani, de când a fost fondată compania, și voi dirija un concert la Biel. Dacă vreți să veniți, mi-ar face mare plăcere". A fost o experiență extraordinară. M-au invitat la atelier, mi-au arătat întregul proces de fabricație al ceasurilor și am avut o conversație foarte inspirată cu Jörg Bader, directorul de acolo. Nu am vorbit doar despre ceasuri, ci și despre muzică, filosofie și sunet. Și ce a fost și mai interesant - 55 de angajați ai companiei au venit la concert! Mi-au spus că au un ceas mecanic deosebit, care scoate un sunet la fiecare oră. Mi s-a părut fascinant să descopăr această conexiune între măiestria lor și lumea sunetelor. Este un re foarte curat, clar. Și, din fericire, în concert interpretam Simfonia a VI-a de Dvořák, care este în re major, așa că, la ora fixă, toate ceasurile lor au sunat simultan, unul după altul. A fost un moment destul de amuzant! S-a potrivit perfect cu muzica.