Bun găsit, dragi melomani!

Ajungem astăzi în lumea sonoră a compozitorului francez Francis Poulenc, membru al "Grupului celor 6", constituit în anii 20 şi din care făceau parte şi Arthur Honegger şi Darius Milhaud.

Din creaţia lui Francis Poulenc, subiectul nostru de astăzi este Concertul în re minor pentru două piane şi orchestră, datat 1932 şi marcând sfârşitul perioadei timpurii de creaţie a compozitorului. A fost scris la solicitarea Prinţesei Edmond de Polignac, o cunoscută susţinătoare a artelor, de origine americană. Salonul parizian al acesteia era loc de întâlnire pentru artişti. Poulenc a interpretat concertul alături de prietenul său Jacques Fevrier, lucrarea având un succes imediat.

Iată un fragment din prima parte, în care îi asculaţi chiar pe Francis Poulenc şi Jacques Fevrier ca solişti. Se simt influenţelete gamelanului balinez, pe care Poulenc îl descoperise la Expoziţia colonială de la Paris cu un an înainte de a scrie concertul, în 1931.

În mod inevitabil, lucrarea lui Poulenc a fost comparată cu Concertul în Mi bemol major pentru două piane de Mozart, dar partea lentă prin simplitatea melodiei clasice, graţie şi formula acompaniamentului a fost asemănată de unii critici cu partea a doua a Concertului nr.21 în Do major de Mozart. Într-o scrisoare către Igor Markevitch, Poulenc spunea: "Ai vrea să ştii ce partituri aveam pe pian în timp ce concepeam această lucrare? Concertele lui Mozart, Liszt, cel al lui Ravel şi Partita ta."

În timp ce compunea Concertul pentru două piane, Poulenc îi scria muzicologului Belgian Collaer: "Vei vedea ce pas enorm reprezintă această lucrare, intru într-adevăr în perioada mea de glorie".

Orchestraţia şi influenţele de jazz amintesc de Concertul în Sol major al lui Ravel, care fusese interpretat pentru prima dată la începutul anului 1932.

Cu ultimele pagini din Concertul în re minor pentru două piane şi orchestră de Francis Poulenc se încheie Ghidul melomanului începător. Vă reamintesc, i-aţi ascultat pe Francis Poulenc şi Jacques Fevrier.

Pe curând!