ACUM:
19.59
Promo RRM
Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.
Urmează: 20.00 Armonii preclasice (R) Un regal de muzică renascentistă și barocă.
Apoi: 21.00 Opera în interpretări de referință Mari compozitori, mari interpreți.

Discurile anului 2019

Arhiva edițiilor anterioare: 2018 | 2017 | 2016 | 2015 | 2014 | 2013

Orchestra Simfonică din Boston, dirijor Andris Nelsons - Music box, 25 februarie și 4 martie 2019

Bookmark and Share

Un album lansat pe 22 februarie 2019: Simfoniile a VI-a și a VII-a, alături de muzica de scenă la "Regele Lear", toate de Dmitri Șostakovici, în interpretarea Orchestrei Simfonice din Boston, conduse de Andris Nelsons.

Este un album din seria inițial intitulată "Șostakovici în umbra lui Stalin", propusă de orchestra americană al cărei director muzical este din 2014 dirijorul leton de 40 ani, Andris Nelsons. Acea serie în care au apărut deja alte 3 albume, toate recompensate cu premii Grammy - în 2016, 2017 și, cel mai recent, în 2019, când albumul cuprinzând simfoniile a IV-a și a XI-a a primit nu doar premiul pentru cea mai bună interpretare orchestrală, dar și cel pentru cel mai bun sunet.

Pare neverosimil, dar așa este - trei albume într-o serie, toate cu premii Grammy, însă este reflectarea unei calități ieșite din comun a interpretării, a concepției, în general.

Ca și pe precedentele albume din serie, și pe cel de-al patrulea sunt înregistrări din concert - din februarie, aprilie și mai 2017. Concerte cu o tensiune ieșită din comun, în care Andris Nelsons a strâns experiența sa de a fi fost format în spațiul Uniunii Sovietice și în anii tulburi care au urmat căderii comunismului. Pentru a-l putea interpreta excepțional pe Șostakovici, trebuie să înțelegi exact despre ce este vorba în muzica lui, dincolo de partitură. Simfonia a VI-a a fost terminată de Șostakovici în septembrie 1939, concomitent cu izbucnirea celui de al doilea război mondial și o alianță între naziști și sovietici, împotriva Poloniei. Anterior, exista o prezumție că a șasea simfonie a lui Șostakovici urma să fie dedicată lui Lenin și să includă un aparat orchestral și coral de ample dimensiuni. La începutul anului 1939, Șostakovici vorbea la radio despre faptul că după simfonia a V-a, tensionată, dorește să scrie o lucrare mai senină, tinerească, primăvăratică. Însă sentimentul primejdiei iminente față de o istorie care avea să schimbe multe destine există și în noua versiune a acestei simfonii a VI-a, neobișnuită ca formă: trei părți, din care cea lentă și de cele mai mari dimensiuni, este prima.

La Boston, Simfonia a VI-a de Dmitri Șostakovici a fost interpretată în premieră în 1942, de aceeași orchestră simfonică din Boston care 75 ani mai târziu, în 2017, a înregistrat sub bagheta lui Andris Nelsons impresionanta versiune de pe acest disc.

O serie distinsă cu trei premii Grammy pentru cea mai bună interpretare orchestrală și un premiu pentru cel mai bunt sunet - și acest al patrulea album păstrează aceleași caracteristici ale excelenței care au marcat precedentele apariții, și în plus, exprimă ideea originală a seriei - "Șostakovici în umbra lui Stalin" - care inițial trebuia să cuprindă simfoniile de la V-a la X-a compuse până în 1953 și influențate în mod direct de relația instabilă pe care Șostakovici a avut-o cu regimul stalinist. În 1936, Șostakovici era criticat agresiv de ziarul Pravda pentru opera sa "Lady Macbeth din Mțensk" și devenea un proscris care aștepta cu valiza la ușă, în fiecare seară, să fie ridicat pentru a fi deportat în gulagul siberian, alături de alți condamnați politic. Ceea ce, totuși, nu s-a întâmplat, Șostakovici reprezentând deja un nume important. În 1948, Șostakovici cădea pentru a doua oară în dizgrația regimului stalinist, fiind acuzat de formalism. Practic, doar după 1953, anul morții lui Stalin, Șostakovici a putut răsufla ușurat, ceea ce se simte, de altfel, și în Uvertura festivă scrisă în 1954 care ar fi trebuit să celebreze aniversarea revoluției sovietice din octombrie, dar care exprimă exact sentimentele lui Șostakovici față de dispariția lui Stalin, un tiran cu milioane de victime pe conștiință.

În martie 1941, avea loc premiera piesei "Regele Lear", cu muzica de scenă compusă de Șostakovici pentru spectacolul semnat de Grigori Kozintsev. Trei luni după această premieră, Hitler invada Uniunea Sovietică. Muzica lui Șostakovici pare să anticipe acest eveniment istoric: este un sentiment al catastrofei iminente care străbate muzica pentru "Regele Lear", în evident contrast cu Uvertura festivă din 1954.

Mi se pare magistral modul în care Andris Nelsons și Orchestra Simfonică din Boston reușesc să surprindă toate aceste aspecte care țin de istorie în interpretarea lor; dincolo de precizia și coeziunea orchestrei, există această capacitate de a recrea tablouri foarte vii, în care nimic nu te poate lăsa rece: tristețea, drama sunt trăite cu aceeași intensitate ca și sentimentele de bucurie și jubilație. Îmi dau seama că acele concerte live în cadrul cărora s-a înregistrat ceea ce regăsim pe acest disc trebuie să fi fost absolut entuziasmante pentru public, dacă și pe un disc se conservă atât de bine emoția, acel curent electric care pare să lege muzicienii și publicul.

**************************

Albumul este al patrulea din seria care cuprinde integrala simfoniilor de Șostakovici, semnată de Orchestra Simfonică din Boston, dirijor Andris Nelsons. Primele trei albume au primit, toate, premiile Grammy pentru cea mai bună interpretare orchestrală în 2016, 2017 și 2019. Este într-adevăr o integrală de o calitate excepțională, înregistrări realizate în concert de o formidabilă orchestrală, un dirijor foarte eficient și profesionist, care are și experiența de viață și artistică necesare pentru a reda la superlativ muzica lui Șostakovici. În plus, calitate tehnică a înregistrării este și ea una ieșită din comun; de altfel, albumul cu simfoniile a IV-a și a XI-a a primit la gala premiilor Grammy din 10 februarie 2019 premiul nu doar pentru cea mai bună interpretare orchestrală, dar și pentru cel mai bun sunet al unei producții cu muzică clasică.

Iar albumul pe al cărui al doilea disc regăsim Simfonia a VII-a de Dmitri Șostakovici păstrează aceste caracteristici excepționale, pe care le poți descoperi încă de la primele note. Nu poți rămâne indiferent când asculti Simfonia Leningrad în interpretarea Orchestrei Simfonice din Boston, conduse de Andris Nelsons. Aceasta este una dintre cele mai puternice și impresionante partituri din repertoriul secolului XX, la care Șostakovici a lucrat între 1939 și 1941, sub impresia directă a unui Leningrad asediat de armata nazistă, oraș în care Șostakovici însuși a trăit și a scris primele 3 părți ale simfoniei - ultima a fost compusă la Samara, după ce Șostakovici și familia sa au fost evacuați din Leningrad. Simfonia a VII-a Leningrad este privită nu numai ca un omagiu adus victimelor de la Leningrad - nu mai puțin de 500.000, dar și ca un opus care vorbește despre impactul pe care-l are asupra omenirii oricare formă de totalitarism, fie ea nazistă sau comunistă.

Iar Orchestra Simfonică din Boston și dirijorul Andris Nelsons, format la școala rusă de dirijat și care a cunoscut în copilărie, direct, ce înseamnă totalitarismul - el este născut la Riga, în Letonia, care în 1978, când s-a născut Andris Nelsons, era o republică sovietică - reușesc să descrie magistral, foarte viu și cu un impact emoțional major toate imaginile și ideile evocate de simfonie: de la marșul obsedant din prima parte, la tabloul dezolant al unui Leningrad înghețat din partea a III-a și sentimentul straniu al victoriei din partea a patra, o victorie amară și cu atât de multe victime.

Înregistrarea de pe acest disc a fost realizată în timpul unui concert susținut în 25 februarie 2017 de Orchestra Simfonică din Boston, dirijor Andris Nelsons.

Cristina Comandașu