Acum: 23.30
Album de vacanță (R)CD-uri cu parfum estival.
Urmează: 0.00
Album de vacanță (R)CD-uri cu parfum estival.

 

Apoi: 0.30
Adagietto • În inima nopții, sonorități aduse din inima nopții...

 


Cronici

Arhivă : 2017 | 2016 | 2015 | 2014 | 2013 | 2012 | 2011 | 2010 | 2009 | 2008 |

Reînființarea Teatrului Național de Operetă și Musical 'Ion Dacian' sau 'Batman for ever'

Publicat: marți, 3 Ianuarie 2017 , ora 11.30
 
Bookmark and Share
Pe invitație scria: Opera Națională București prezintă premiera eveniment Liliacul de Johann Strauss - fiul, spectacol care marchează reînființarea Teatrului Național de Operetă și Musical "Ion Dacian. Unde? În sediul Palatului Parlamentului, Salonul Recepții. Cu un ochi am râs, cu celălalt am plâns. Reînființarea acestei instituții este un gest reparator al unei greșeli majore ce nu ar fi trebuit comisă niciodată. Dar spațiul de desfășurare al «premierei eveniment» este impropriu din toate punctele de vedere, un compromis acceptat totuși, în egală măsură, și de artiști, și de public. Pentru un scop nobil. Presupun că doar pentru un singur spectacol. Din păcate, anunțul că se vor juca lunar spectacole de operetă la Parlament pare, după această seară, fără acoperire. Sau poate… totuși… Vom vedea. Deocamdată, lacrimi de bucurie în ochiii celor de pe scenă, lacrimi de bucurie în ochii celor din sală, aplauze entuziaste și sonore strigăte de Bravo… flori, multe flori la final. Opereta are la București publicul ei, iubitor și credincios, care a venit să-și salute și să-și încurajeze artiștii preferați. Bucureștiul are nevoie de un teatru de operetă - un adevăr ce nu poate fi negat de nimeni și anulat de nimic.

Onorurile serii au fost făcute (încă) de d-na Beatrice Rancea, director interimar al ONB, de unde deducem că această instituție își atribuie victoria deciziei de reînființare și își asumă riscurile și reușitele acestui spectacol. Paharele de șampanie și florile de la final - date artiștilor tot de d-na Rancea - le interpretez ca pe un semn de prietenească despărțire și vreau să înțeleg că, pe viitor, reînființatul teatru își va decide singur viața și căile pe care va păși. Îi dorim numai bine și o grabnică revenire la standardele de calitate cu care, în trecut, ne-a obișnuit. Personal, îl consider Lucian Vlădescu eroul serii. Spectacolul stă cu totul în vârful baghetei dirijorului, care conduce instrumentele și vocile cu siguranță, știință, luciditate, echilibru, pasiune… cerând imperios tuturor și tot timpul să cânte și să joace așa cum și-ar fi dorit compozitorul însuși. Maestrul Lucian Vlădescu este un profesionist autentic și ar fi minunat ca scenele românești de teatru muzical să aibă cât mai mulți dirijori asemeni lui.

Ultimii șase ani au supus colectivul la greutăți, privațiuni, încercări extreme, pe care nu le-a meritat, dar care au lăsat urme adânci. În acest context, renunț la o critică convențională, cobor cu bunăvoință ștacheta aprecierilor valorice și mă bucur sincer că, după șase ani, artiștii Operetei bucureștene au putut prezenta, din nou, o premieră. Personal, aș corecta și aș spune, o adaptare a unei producții existente deja în repertoriu, căci mult din spectacoul "vechi" se regăsește în spectacolul dorit «nou». Fiind vorba de un regizor italian, Matteo Mazzoni - pe care nu l-am iubit foarte mult nici după recenta premieră cu Bărbierul din Sevilla pe scena ONB - nu îmi este foarte clar în ce măsură noutățile îi aparțin sau nu. Presupun că îi aparține schimbarea locului de desfășurare a acțiunii, de la Viena la București. Nu știu însă dacă regizorul a fost atât de subtil încât să imagineze și schimbarea de atitudine și de joc a personajelor care, replasate din eleganta și vesela viață de societate de la 1874 din capitala austriacă în atmosfera aceleiași perioade din capitala dâmbovițeană s-au transformat, toți, fără excepție, în mitici, cațavenci, tipătești, zoe și zițe. Probabil că inventivului tânăr regizor italian îi aparține și nefericita idee ca Frosch să își sufle nasul în supa pe care, la scurt timp, Frank, directorul închisorii, o soarbe cu evidentă plăcere. Nu știu însă dacă omisiunile din text - replici savuroase pe care le așteptam cu bucuria consumată în avans - sunt sugestia regizorului sau scăpări ale interpreților. Cert este că oaspetele intalian nu se poate face vinovat de replici de genul Când vreți să serviți masa Coniță? (Adela) sau Voi servi cina/supeul singură…(Rosalinde) …inadvertență gramaticală pătrunsă vioi și pe nesimțite în limba română la nivelul străzii și furișată șerpește acum, și pe scena Teatrului Național de Operetă și Musical "Ion Dacian" în ciuda existenței unui secretariat muzical, al unei direcțiuni și a sute de urechi școlite care ar fi putut auzi și corecta.

Îmi amintesc din montarea precedentă că înlocuirea vocii de mezzosoprană (rol în travesti, Hosenrolle) pe care Strauss-fiul a dorit-o pentru Prințul Orlofsky, cu una de contratenor nu m-a încântat și nu m-a convins niciodată. În seara de sâmbăta, 30 decembrie 2016 însă, caricatura în care se transformă prințul atunci când începe să cânte, mi-a displăcut parcă și mai mult iar la întrebarea Oare de ce? zău că nu găsesc răspuns decât poate într-un nonșalant De ce nu?! gol.

Oricum, apluaze pentru un vesel aruncat Batman for ever! Nimic mai adevărat. Opereta lui Johann Strauss-fiul va rămâne nemuritoare și, dacă nu îți place ce vezi și ce auzi, tu, adevăratul meloman împătimit de acest gen minunat, poți să-ti cobori pleoapele, și să vezi și să asculți cu ochii și urechile minții și sufletului, capodopera ale cărei melodii le fredonezi cu sinceră plăcere. Asta doar dacă ai o vârstă, ai mai văzut și ai mai auzit. Dacă nu… Caut răspuns la întrebarea oare cine a fost mai ghinionist eu, că tocmai m-am întors de la Viena, unde am văzut câteva spectacole extraordinare de operetă și musical, sau nou-înființatul Teatru Național de Operetă și Musical "Ion Dacian" din București pentru că știu bine cum ar fi trebuit să arate și să sune o seară magică cu Liliacul lui Johann Strauss - fiul?!

*


Vineri, 30 decemebrie 2017, ora 19
Sediul Palatului Parlamentului, Salonul Recepții

LILIACUL de Johann Strauss - fiul
Regia și Scenografia Matteo Mazzoni - Italia
Coregrafia Roxana Colceag
Dirijor Lucian Vlădescu
Distribuția:
Eisenstein - Alfredo Pascu
Rosalinda - Doina Scripcaru
Adela - Gabriela Daha
Alfred - Andrei Fermeșanu
Falke - Ștefan Popov
Blind - Cristian Caraman
Frank - Orest Pîslariu Ranghilof
Prinț Orlofsky - Victor Bucur
Frosch - Cătălin Seimeanu
Ida - Maria Baciu
Invitat Special - Claudiu Bleonț
Participă orchestra , corul și ansamblul de balet al Teatrului Național de Operetă și Musical "Ion Dacian".

Cristina Sârbu