ACUM:
19.00
Music box
Emisiunea de actualitate discografică.
Urmează: 20.05 Armonii preclasice Un regal de muzică renascentistă și barocă.
Apoi: 21.05 Scena europeană Înregistrări sau concerte în direct.

Evenimentele săptămânii Înapoi

Johannes Brahms la 'Un weekend, un compozitor' - 18 și 19 iulie 2020

Bookmark and Share
Publicat: marți, 7 Iulie 2020 , ora 10.18

Brahms este adesea considerat atât un tradiționalist, prin aspirația spre echilibrul și proporția formei, cât și un inovator, romantic prin atitudine și sensiblitate. Muzica lui este adânc înrădăcinată în structurile și tehnicile de compoziție moștenite de la Bach și Beethoven, fiind departe de ideea programatismului atât de utilizată în epoca romantică. Pornind de la aceste venerabile structuri germane, Brahms avansează, într-un idiom romantic, abordări îndrăznețe pentru armonie și melodie. Deși muzicii lui Brahms i s-a reproșat și faptul că este prea greu de cântat, prea academică, ascultătorii acelor vremuri spunând chiar că - ritmurile partiturilor le provoacă rău de mare - ea a reușit să impresioneze și să fie o sursă de inspirație pentru nume sonore ale muzicii din generația următoare, cum ar fi Edward Elgar sau Arnold Schönberg.

Născut în Hamburg (7 mai 1833), într-o familie luterană, Brahms a dus o viață lipsită de evenimente, călătorind destul de puțin. Tatăl său, contrabasist, este cel care a descoperit, pe când Johannes avea șase ani, că fiul său posedă un talent muzical extraordinar și auz absolut. La 10 ani, Brahms cânta la pian în public, iar la 20 de ani compusese deja o serie de lucrări pentru instrumentul său preferat. Deși nu s-a ostenit prea mult ca să-și popularizeze muzica, a devenit un lider al scenei muzicale în Viena, acolo unde și-a petrecut o mare parte din viața profesională și unde de altfel a și murit în 1897.


Recviemul german

Este lucrarea cu care Brahms a devenit celebru în toată Europa. Recviemul s-a cântat pentru prima dată în 1868, la Bremen, ulterior lucrarea fiind completată și prezentată în noua formă, finală, un an mai târziu, la Leipzig. Textul în limba germană este extras din Biblia luterană.


În tinerețe a fost un bărbat frumos…

Toți biografii susțin că sub aparența severității se ascundea o inimă de aur. Brahms era în tinerețe zvelt, cu părul blond, cu ochi de un albastru intens și avea o voce înaltă care îl enerva. Cu trecerea anilor a devenit greoi și și-a lăsat o barbă respectabilă. Fuma mult și avea un aspect neîngrijit. Nu îi plăcea să dea banii pe haine, iar pantalonii vechi, peticiți, îi erau mereu prea scurți. Avea obiceiuri modeste - mânca la restaurante ieftine și îi plăcea cafeaua de la taverna lui preferată, "Ariciul roșu". Mersul ferm cu mâinile la spate și obiceiul său zilnic de a bea cafea la localul amintit au atras atenția presei vieneze care s-a amuzat, tipărind o caricatură în care Brahms apare în această postură de mers pe jos alături de un arici roșu. Cel mai mare lux pe care și-l permitea Brahms era colecția de manuscrise muzicale, printre care se găsea Simfonia în sol minor de Mozart sau partitura operei "Aurul Rinului" de Wagner.


Creație ...și colaborări

Brahms și-a înscris numele în istorie ca autor de muzică de cameră, concertantă, simfonică, vocal-simfonică. Îl recunoaștem pe Brahms în compozițiile de anvergură, impregnate de cerebralitate, dar și în dansurile ungare pe care nici nu le-a încadrat în lista opusurilor sale. A fost un bun pianist, realizând premiera multor lucrări din creația sa. A lucrat cu unii dintre cei mai importanți performeri ai timpul său, inclusiv pianista Clara Schumann și violonistul Joseph Joachim. Multe din opusurile sale au devenit lucrări nelipsite din repertoriul de concert al zilelor noastre.

"Muzica lui nu este strălucitoare, ci adâncă, ea satisface spiritul... O muzică frumoasă, bogată și abundentă, care este și o școală fără egal pentru orice compozitor" a scris George Enescu în capitolul "Idolii mei" din cartea sa de amintiri.


Brahms și Strauss

Deși au avut stiluri diferite de compoziție Brahms l-a admirat pe tot parcursul vieții pe Johann Strauss-fiul, cel care de altfel i-a fost și un bun prieten. Poate că cel mai mare tribut pe care Brahms i l-a plătit lui Strauss-fiul a fost remarca sa cum că ar fi dat orice să fi scris valsul "Dunărea albastră". Legat de acest subiect există o anecdotă. Se spune că atunci când soția lui Strauss, Adele i-a cerut lui Brahms un autograf pentru un prieten, el a scris primele note din valsul "Dunărea albastră", iar apoi, dedesubt a scris cuvintele "din păcate, nu de Johannes Brahms!".

Mai multe însă despre acest creator romantic, vă invităm să descoperiți pe frecvențele noastre, sâmbătă și duminică, 18 și 19 iulie, începând cu ora 13.00, în emisiunea Un weekend, un compozitor.

Liviu Pețu