ACUM:
17.00
Concertele Radio România Muzical
Urmează: 18.30 Jazzy hour cu Berti Barbera
Apoi: 19.30 Festivalul Internațional “George Enescu” – ediția 2019

Cronici Înapoi

AUDIO. Un Oedipe enescian nou, pe scena Festivalului de la Salzburg

Bookmark and Share
Publicat: marți, 20 August 2019 , ora 16.40
Un apetit crescând al Vestului pentru muzica lui George Enescu

Muzica lui George Enescu este din ce în ce mai apreciată în afara României - după ce în 2016 Opera Regală londoneză a pus în scenă Oedipe, anul acesta capodopera compozitorului român a avut parte de o montare nouă în cadrul Festivalului de la Salzburg. Un adevărat eveniment, cu premiera în 11 august. Eu am asistat la spectacolul din 17 august și am fost impresionată atât de prezența vocală și scenică a baritonului Christopher Maltman - interpretul rolului titular, cât și de interpretarea rafinată a Orchestrei Filarmonicii din Viena și a Corului Operei de Stat vieneze, dirijați de Ingo Metzmacher. Regia este semnată de Achim Freyer, un artist german, în vârstă de 85 de ani, ale cărui mărci vizuale, prezente și aici, sunt păpușile supradimensionate și culorile puternice, fluorescente. În viziunea lui Freyer, Oedipe este boxeur, Maltman fiind îmbrăcat într-un costum cu mușchi și într-un șort roșu. Interesant de observat că Oedipe este ușor diform - încălțat în ghetele negre cu șireturi ale boxerilor, unul dintre picioarele sale este mult mai mare decât celălalt - mi-a plăcut ideea că în aparență puternic, datorită mușchilor, Oedipe se sprijină pe un cadru instabil.

Dacă în Christopher Maltman am descoperit un nou Oedipe (pentru că aceasta e prima lui apariție în rol) senzațional, nu pot spune chiar același lucru despre restul distribuției, în sensul în care Maltman chiar a strălucit. Eve-Maud Hubeaux, de exemplu, a interpretat partitura Sfinxului, în care sunt obișnuită să aud o voce foarte "pulpoasă"; mezzo-soprana franceză a fost precisă în intonație și frazări, însă vocal mi s-a părut destul de "subțire" pentru rol. Din nou ușor dezamăgită am fost de celebrul bas John Tomlinson, care l-a cântat și jucat pe Tiresias, și care părea că are parte de o seară proastă, pentru că a sunat efectiv răgușit, deși intențiile muzicale erau de mare expresivitate. Mi-au plăcut mezzo-soprana Anaik Morel - ea a fost Iocasta și baritonul Brian Mulligan în Creon, precum și basul Tilmann Rönnebeck, în rolul paznicului sfinxului. Nu mă înțelegeți greșit, întreaga distribuție a fost la înălțime, dar, desigur, nu tocmai omogenă ca valoare.

Atmosferă de coșmar în noua montare

S-a scris mult despre regie, în mare parte în termeni laudativi, dar eu am avut rezerve în această privință. Dacă costumele bizare, aparițiile unor bărbați în travesti - ceva fără de care se pare că regizorii germani nu pot trăi pe scenă - și mai ales faptul că totul este foarte static - sunt lucruri care țin, poate, de gustul fiecăruia, ceva anume chiar m-a deranjat: faptul că ceea ce se întâmpla (sau mai bine zis nu se întâmpla pe scenă) nu era conform cu libretul - de exemplu se cânta despre zbateri fizice, despre plecări fizice sau apropieri fizice care nu erau de găsit pe scenă. De fapt mi-a lipsit foarte tare și contactul dintre personaje - el lipsește cu desăvârșire, nu există nici măcar la nivel de priviri schimbate între ele; era evident, însă, că a fost ceva voit, o dată din dorința de a-l plasa pe Oedipe în centru - el este, de altfel, și fizic, în centrul scenei mare parte din operă - și apoi, probabil pentru a semnala alienarea.

S-a cântat la Felsenreitschule, un spațiul foarte generos (scena are o lungime de 40 de metri) și cu totul special, în care nu există cortină, în schimb există niște nișe arcuite, de care s-a profitat în această montare. Au apărut acolo nu doar parte din cântăreți, ci și, pe rând, câteva instrumente - harpa, flaute, trompete și un cor feminin.

În ciuda tuturor rezervelor mele în privința viziunii regizorale, Oedipe-ul de la Salzburg este remarcabil (mai ales la nivel muzical). Ultima reprezentație a acestei montări are loc săptămâna aceasta, în 24 august. Intendantul festivalului, Markus Hinterhäuser, spunea că producția va rămâne, aproape sigur, la Salzburg, întrucât ea a fost gândită pentru spațiul de la Felsenreitschule.

Irina Cristina Vasilescu