ACUM:
19.00
Stagiunea muzicală Radio
În direct, Orchestra Națională Radio.
Urmează: 21.00 Scena europeană Înregistrări sau concerte în direct.
Apoi: 23.30 Sunete contemporane Incursiune în lumea muzicii contemporane românești.

Cronici Înapoi

AUDIO. Maria Guleghina (ne)emoționează încă!

Bookmark and Share
Publicat: luni, 10 Februarie 2020 , ora 15.04

"Sunt umila servitoare a spiritului creator" - cuvintele Adrianei Lecouvreur în interpretarea Mariei Guleghina. Nu știu cât de umilă este marea soprană în viața de zi cu zi, dar pe scenă ea se află, cu totul autentic, în slujba muzicii. Am avut ocazia să o ascultăm în concert sâmbăta aceasta, în 8 februarie, la Opera Națională din București. Vă mărturisesc că, deși ascultasem înregistrări recente, din 2019, cu marea Guleghina, nu știam la ce să mă aștept când am intrat în sala operei. De unde această incertitudine, având în vedere celebritatea artistei? Vârsta - vârsta ei a fost ceea ce cred că am avut cu toții în minte când am venit să o ascultăm - Guleghina împlinește în august 2020 61 de ani; și oricât de disciplinat, de inteligent și, până la urmă, de norocos poate fi un cântăreț, vârsta începe să se facă auzită de la un anumit moment înainte. Aș minți dacă v-aș spune că Maria Guleghina pe care am ascultat-o acum la București este aceeași pe care o știam din înregistrările ei cu Luciano Pavarotti, Leo Nucci, Marcello Giordano sau Jose Cura, realizate cu ani în urmă. Dar diferențele nu sunt, totuși, foarte mari - vocea ei nu bate și este încă foarte puternică și proaspătă în registrul acut (care are, într-adevăr, nesiguranțe, pe alocuri); frazările sunt foarte logice, jocul scenic - atât cât a permis contextul de concert - firesc. Dar mai mult decât orice Guleghina este emoționată și emoționantă - nu mă așteptam să fiu impresioantă până la lacrimi, dar am fost...și nu eram singura. Am spus-o și cu alte ocazii: această capacitate de a accesa profunzimile proprii și pe cele ale ascultătorilor este rară și trebuie prețuită, pentru că doar ea face diferența dintre un executant - chiar dacă virtuoz - și un artist. Iar Maria Guleghina este artistă!

La București a cântat în prima parte a serii muzică de Verdi - arii și momente din operele Bal mascat, Nabucco și Macbeth, iar în partea a doua creații veriste de Puccini, Ponchielli, Cilea, Leoncavallo și Giordano. Toate în compania orchestrei instituției și a dirijorului italian Alberto Veronesi, care au susținut-o așa cum au putut mai bine...Au fost și momente orchestrale, care au alternat cu cele solistice. Au cântat, de asemenea, mezzo-soprana Antonela Bârnat, basul Marius Boloș și corul Operei bucureștene, pregătit de Daniel Jinga.

Guleghina a părut să s-a simțit mult mai bine, a fost mai relaxată în partea a doua a concertului, care s-a deschis cu Suicidio din Gioconda lui Ponchielli și ar fi trebuit să se încheie cu La Mamma morta din Andrea Chenier de Giordano. Însă celebra soprană născută în Ucraina a mai dat câteva bisuri: Pace, pace, mio Dio din Forța destinului de Verdi, dar și un splendid Ave Maria de Caccini. Pentru mine concertul Mariei Guleghina a fost, deci, o surpriză plăcută. Sunt nerăbdătoare să o ascult pe soprană și în 13 februarie, când va interpreta, pe aceeași scenă a Operei bucureștene, rolul titular din opera Turandot de Giacomo Puccini - o producție nouă, în regia lui Mario de Carlo.

Irina Cristina Vasilescu