Discurile anului 2017

Arhiva edițiilor: 2022 | 2021 | 2020 | 2019 | 2018 | 2017 | 2016 | 2015 | 2014 | 2013

Compozitorul Benny Andersson: selecțiuni de pe albumul 'Piano' - CD Review, 27 octombrie 2017

Este vineri, ne pregătim cu toții de weekend și automat intervine un firesc sentiment de relaxare, așa că m-am gândit să fim și noi în ton cu atmosfera generală și să vorbim în cadrul rubricii CD Review despre un album apărut la finalul lunii trecute, pe 29 septembrie, sub egida prestigioasei Deutsche Grammophon, care ni-l readuce în atenție pe compozitorul și pianistul Benny Andersson, unul dintre cei mai creativi membri ai celebrei formații pop ABBA. Și cine nu-și amintește măcar unul dintre hiturile lansate în anii `70 și `80 de ABBA, un adevărat fenomen muzical al vremii? Că pentru membrii săi a existat o viață profesională și după destrămarea grupului, acesta este un adevăr de care nu se îndoia nimeni, deși niciunul dintre ei nu a mai reușit să atingă, de sine stătător, succesul repurtat cu ABBA. Și iată că după o perioadă în care Benny Andersson și-a continuat activitatea pe terenul musicalurilor, colaborând inclusiv la realizarea filmului Mamma mia din 2008, lansează acum un compact disc cu 21 de lucrări pentru pian solo interpretate chiar de el însuși, un album pe care îl prezentăm în premieră la Radio România Muzical. Benny Andersson față în față cu pianul, într-o relație care nu a mai fost expusă în acest fel până acum. "Piesele pe care le-am ales sunt o parte integrantă din mine. Chiar și fără bas, percuție, chitară și voce, cred că există substanță în aceste lucrări" spune compozitorul suedez, care pariază în acest album pe simplitate și sinceritate totală. Și mai ales pe emoție. Veți auzi acorduri din piesele celebre din repertoriul ABBA, dar și din musicalurile sale compuse pe parcursul timpului sau prelucrări ale unor partituri tradiționale și veți simți emoția care însoțește interpretarea lor. Pentru că reprezintă o călătorie nostalgică pe tot parcursul carierei sale. O inițiativă inovatoare în care Benny Andersson a preferat sunetul oferit nu de un pian plasat într-o sală de concerte, ci într-o simplă cameră, tocmai pentru ca ascultătorii să aibă imaginea cât mai reală și de ce nu, intimă, a solistului cântând chiar în fața lor.

Un aer melancolic și contemplativ se desprinde din această înregistrare a lui Benny Andersson pentru Deutsche Grammophon, album care are doi poli din receptare. Din perspectiva muzicienilor și a melomanilor avizați intră clar într-o zonă crossover interesant de descoperit pentru unii și poate prea facilă pentru alții dar cu siguranță este un companion reconfortant într-o zi noroasă și rece de toamnă, de exemplu. Din perspectiva publicului larg, care a primit cu entuziasm acest album, reprezintă un pas în plus către cunoașterea unei alte laturi a personalității sale componistice creative, o latură mai apropiată cumva de repertoriul cameral și de perimetrul musicalului, inclusiv cu sonoritățile sale de cafe-concert. Benny Andersson declară că muzica clasică l-a însoțit mereu pe parcursul ultimilor 25 de ani, mult mai mult decât cea pop, de care este foarte puțin interesat în prezent și ascultând acest album înțelegem mai bine de ce. În fond, nu e nevoie să purtăm mereu cu noi prejudecățile stricte, muzica poate fi și simplă, și necomplicată, e una dintre multiplele sale de ipostaze și exact ceea ce a dorit Benny Andersson să transmită, o emoție simplă, nesofisticată, ușor de receptat dar cât se poate de autentică. Așadar, Thank you for the music, Benny Andersson!

Ioana Marghita