Discurile semnate de un dirijor sunt în general o expresie a unei cariere îndelungate, o colecţie realizată în timp, cu muzici acumulate, sau un proiect născut din pasiune. În cea de-a doua categorie se încadrează discul 'Rapsodiem' semnat de dirijorul Daniel Jinga. Cum titlul ne dă de înţeles, CD-ul lansat în 15 martie anul acesta cuprinde cele două Rapsodii Române. Încă din textul de prezentare înţelegem că toţi cei implicaţi în realizarea acestui proiect l-au făcut din dragoste pentru muzica lui Enescu, nu din dorinţa de a rupe bariere. De altfel, există atât de multe variante 'de referinţă', realizate de dirijori precum Sergiu Celibidache, Constantin Silvestri, Cristian Mandeal, chiar şi Leonard Bernstein, cu versiunea sa atipică a Rapsodiei I, încât uneori te poţi întreba care este necesitatea unui astfel de demers artistic. Şi totuşi, efortul lui Daniel Jinga nu este unul în van. Avem de-a face cu un album care sună bine, o calitate a înregistrării care stă foarte bine în picioare, are un feeling proaspăt. Înregistrările au fost făcute în studiourile Electrecord, cu ajutorul inginerului de sunet Jakob Handel. Orchestrele care au participat la acest proiect sunt Orchestra Metropolitană Bucureşti şi Orchestra Simfonică Muntenia, pentru cea din urmă Daniel Jinga îndeplinind rolul de dirijor principal.

Interpretarea de pe acest disc este una onestă, cu tempo-uri alese în bună parte în spiritul celorlalte înregistrări ale repertoriului enescian. Intervenţiile solistice sună bine, mai ales că sunt fragmente, cum ar fi soloul de violă din prima Rapsodie, unde găsim mici probleme chiar şi în variantele de referinţă. Rapsodia a II-a are, după părea mea, un caracter mult mai meditativ decât prima. Necesită un ansamblu relativ mare şi are câteva elemente care o fac pe alocuri mai greu de pătruns decât pe prima. În cazul acesteia, discul ia o rută destul de cuminte, sigură, nu încearcă prea multe artificii. Un tempo ceva mai mişcat decât poate că ne-am fi aşteptat, o oarecare rezervă în ceea ce priveşte paleta dinamică, dar o culoare auditivă frumoasă, pitorească. Trebuie menţionat că CD-ul Rapsodiem cuprinde în final şi valsul 'Valurile Dunării' de Iosif Ivanovici, un soi de bis.

Dacă aş avea ceva să reproşez acestei apariţii este că e destul de scurtă. Toate opusurile cumulate au undeva puţin peste 32 de minute, aşadar într-un drum scurt până în oraş aţi şi ascultat întreg discul. În rest, o înregistrare de calitate a unei muzici cunoscute şi plăcute.