Arhivă : 2015 |

Dialog cu David Grimal - fondatorul ansamblului 'Les Dissonances'

Luni, 14 Septembrie 2015 , ora 13.46
 

Violonistul David Grimal este fondatorul și liderul ansamblului Les Dissonances care susține două concerte în cadrul Festivalului George Enescu, la Ateneul Român, pe 13 și 14 septembrie. 

Mai întâi aş vrea să ne spuneţi pe scurt povestea ansamblului dumneavoastră - Les Dissonances - pentru publicul românesc.

Les Dissonances este un ansamblu pe care l-am creat acum 10 ani; este o orchestră fără dirijor, care înglobează muzicieni din întreaga Europă. Ne reunim cam pentru 4-5 concerte pe stagiune; cântăm piese din marele repertoriul simfonic, fără dirijor, aşa cum spuneam. Este ca şi cum am cânta muzică de cameră, dar în 60 de interpreţi.


Veţi susţine două concerte. Cel din 13 septembrie debutează cu o creaţie de Claude Debussy - Marea, urmată de Caprice Roumain de George Enescu. Credeţi că există legături sau asemănări între aceşti doi compozitori?

Nu ştiu dacă sunt asemănări, pentru că ei au, fiecare, idei foarte puternice şi personale. George Enescu, în acest Caprice Roumain, este foarte ancorat în folclorul românesc şi din Europa Centrală, pe când Debussy s-a inspirat din cultura vestică mai ales când a scris Marea şi universul său poetic este tipic muzicii franceze. Dar cum Enescu a trăit la Paris, cu siguranţă aceşti doi compozitori s-au influenţat. Există uneori accente de muzică impresionistă la Enescu, dar nu neapărat în Capriciul românesc, în care foloseşte preponderent material folcloric.


Capriciu românesc este o lucrare foarte importantă pentru noi şi datorită faptului că Enescu n-a compus concerte pentru vioară, deşi era un maestru desăvârşit al viorii. Dar ne-a lăsat acest Capriciu românesc, o partitură de mare amploare, care suplineşte cumva lipsa genului. Care sunt dificultăţile prezente în această partitură pentru un solist de azi?

Întotdeauna, la George Enescu, dificultatea constă, pe de-o parte, să înţelegi cu precizie notaţia, care este deosebit de subtilă - dacă mă gândesc şi la Sonata a III-a pentru vioară şi pian "În caracter popular românesc". Şi, pe de altă parte, e greu să redai libertatea care există în muzica sa, rubato-ul, libertatea culorilor. Uneori ai impresia că partea de vioară apare din muzica sătească, chiar dacă Enescu a gândit lucrarea pentru a fi cântată pe marile scene de concert şi de câtre marii solişti din lumea întreagă. Este o muzică a impresiilor; uneori îmi aminteşte de impresiile naive, pure, ale copiilor.


Unii specialişti spun că această lucrare - Caprice Roumain - este foarte greu de interpretat fără dirijor. Ce părere aveţi?

Probabil este adevărat, dar vom vedea. Vom încerca, pentru că partitura orchestrei nu este chiar aşa de complicată. Ce va fi cu adevărat dificil pentru noi, va fi să redăm pe cât posibil rubato-ul enescian. Sunt multe părţi de unison între solişti şi orchestră. De asemenea - părţi ritmice de mare precizie şi, în acelaşi timp, libere. Aici am avut mult de lucru să găsim aceeaşi linie între solist şi orchestră.


Ştiu că aţi mai interpretat în România, chiar la Sala Radio, exact această versiune a Capriciului românesc, finalizată de compozitorul Cornel Ţăranu. Deci, aveţi legături mai vechi cu România. Când aţi întâlnit, în trecutul dumneavoastră, pentru prima dată muzica românească?

Am descoperit muzica românească prim muzica tradiţională şi, mai ales, prin muzica lui George Enescu. Asta s-a întâmplat când aveam 12 sau 13 ani. Am ascultat înregistrările realizate de Enescu împreună cu Dinu Lipatti, care m-au impresionat foarte mult, apoi am ascultat muzica lui Grigoraş Dinicu. Deci, am fost întotdeauna aproape cu sufletul de muzica Europei Centrale şi, mai ales, de muzica românească.


Înţeleg că Enescu a avut un rol important în evoluţia dumneavoastră ca muzician şi-mi dau seama că-l admiraţi foarte mult.

Da, Enescu a fost în primul rând un personaj extraordinar - nu numai un mare violonist, dar şi un mare compozitor, chiar şi pianist. Un mare muzician, în totalitate, cu o personalitate umanistă. Era generos şi nobil. Pentru mine este unul dintre cei mai importanţi muzicieni din secolul XX, fără nicio îndoială.


O să cântaţi Enescu pe vioara dumneavoastră Stradivarius sau pe o altă vioară?

Da, voi cânta cu siguranţă pe vioara Stradivarius. Sper să meargă totul bine.


Interviu realizat de Laura Mânzat