Arhivă : 2015 |

Dialog cu David Grimal - fondatorul ansamblului 'Les Dissonances'

Luni, 14 Septembrie 2015 , ora 13.46
 

Violonistul David Grimal este fondatorul și liderul ansamblului Les Dissonances care susține două concerte în cadrul Festivalului George Enescu, la Ateneul Român, pe 13 și 14 septembrie. 

Mai întâi aș vrea să ne spuneți pe scurt povestea ansamblului dumneavoastră - Les Dissonances - pentru publicul românesc.

Les Dissonances este un ansamblu pe care l-am creat acum 10 ani; este o orchestră fără dirijor, care înglobează muzicieni din întreaga Europă. Ne reunim cam pentru 4-5 concerte pe stagiune; cântăm piese din marele repertoriul simfonic, fără dirijor, așa cum spuneam. Este ca și cum am cânta muzică de cameră, dar în 60 de interpreți.


Veți susține două concerte. Cel din 13 septembrie debutează cu o creație de Claude Debussy - Marea, urmată de Caprice Roumain de George Enescu. Credeți că există legături sau asemănări între acești doi compozitori?

Nu știu dacă sunt asemănări, pentru că ei au, fiecare, idei foarte puternice și personale. George Enescu, în acest Caprice Roumain, este foarte ancorat în folclorul românesc și din Europa Centrală, pe când Debussy s-a inspirat din cultura vestică mai ales când a scris Marea și universul său poetic este tipic muzicii franceze. Dar cum Enescu a trăit la Paris, cu siguranță acești doi compozitori s-au influențat. Există uneori accente de muzică impresionistă la Enescu, dar nu neapărat în Capriciul românesc, în care folosește preponderent material folcloric.


Capriciu românesc este o lucrare foarte importantă pentru noi și datorită faptului că Enescu n-a compus concerte pentru vioară, deși era un maestru desăvârșit al viorii. Dar ne-a lăsat acest Capriciu românesc, o partitură de mare amploare, care suplinește cumva lipsa genului. Care sunt dificultățile prezente în această partitură pentru un solist de azi?

Întotdeauna, la George Enescu, dificultatea constă, pe de-o parte, să înțelegi cu precizie notația, care este deosebit de subtilă - dacă mă gândesc și la Sonata a III-a pentru vioară și pian "În caracter popular românesc". Și, pe de altă parte, e greu să redai libertatea care există în muzica sa, rubato-ul, libertatea culorilor. Uneori ai impresia că partea de vioară apare din muzica sătească, chiar dacă Enescu a gândit lucrarea pentru a fi cântată pe marile scene de concert și de câtre marii soliști din lumea întreagă. Este o muzică a impresiilor; uneori îmi amintește de impresiile naive, pure, ale copiilor.


Unii specialiști spun că această lucrare - Caprice Roumain - este foarte greu de interpretat fără dirijor. Ce părere aveți?

Probabil este adevărat, dar vom vedea. Vom încerca, pentru că partitura orchestrei nu este chiar așa de complicată. Ce va fi cu adevărat dificil pentru noi, va fi să redăm pe cât posibil rubato-ul enescian. Sunt multe părți de unison între soliști și orchestră. De asemenea - părți ritmice de mare precizie și, în același timp, libere. Aici am avut mult de lucru să găsim aceeași linie între solist și orchestră.


Știu că ați mai interpretat în România, chiar la Sala Radio, exact această versiune a Capriciului românesc, finalizată de compozitorul Cornel Țăranu. Deci, aveți legături mai vechi cu România. Când ați întâlnit, în trecutul dumneavoastră, pentru prima dată muzica românească?

Am descoperit muzica românească prim muzica tradițională și, mai ales, prin muzica lui George Enescu. Asta s-a întâmplat când aveam 12 sau 13 ani. Am ascultat înregistrările realizate de Enescu împreună cu Dinu Lipatti, care m-au impresionat foarte mult, apoi am ascultat muzica lui Grigoraș Dinicu. Deci, am fost întotdeauna aproape cu sufletul de muzica Europei Centrale și, mai ales, de muzica românească.


Înțeleg că Enescu a avut un rol important în evoluția dumneavoastră ca muzician și-mi dau seama că-l admirați foarte mult.

Da, Enescu a fost în primul rând un personaj extraordinar - nu numai un mare violonist, dar și un mare compozitor, chiar și pianist. Un mare muzician, în totalitate, cu o personalitate umanistă. Era generos și nobil. Pentru mine este unul dintre cei mai importanți muzicieni din secolul XX, fără nicio îndoială.


O să cântați Enescu pe vioara dumneavoastră Stradivarius sau pe o altă vioară?

Da, voi cânta cu siguranță pe vioara Stradivarius. Sper să meargă totul bine.


Interviu realizat de Laura Mânzat